[marți, 25 mai] Semnul legământului

 

 

„Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l, ei și urmașii lor, ca un legământ necurmat. Aceasta va fi între Mine și copiii lui Israel un semn veșnic, căci în șase zile a făcut Domnul cerurile și pământul, iar în ziua a șaptea S-a odihnit și a răsuflat” (Exodul 31:16,16).

 

De patru ori Sabatul este descris în Biblie ca fiind un „semn” (Exodul 31:13,17; Ezechiel 20:12,20). Un „semn” nu este un „simbol” în sensul în care un lucru în mod natural reprezintă sau evocă altceva pentru că au însușiri asemănătoare (de exemplu, simbolul pumnului exprimă deseori tărie sau putere). În Biblie, Sabatul ca „semn” a funcționat ca un indicator exterior sau ca o condiție menită să transmită un mesaj distinctiv. Nimic din semnul în sine nu îl lega în mod anume de legământ. Sabatul era un semn al legământului „între Mine și voi, și urmașii voștri” (Exodul 31:13) doar pentru că Dumnezeu a spus
așa.

 

5. De ce a folosit Domnul Sabatul ca semn al legământului? Ce face ca Sabatul să fie un simbol atât de potrivit al relației mântuitoare dintre om și Dumnezeu? Ținând cont că un aspect esențial al legământului este acela că suntem mântuiți prin har și că faptele nu ne pot mântui, ce anume face ca Sabatul să fie un simbol atât de potrivit pentru relația aceasta? (Vezi Geneza 2:3; Evrei 4:1-4.)

 

Geneza 2:3

„Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse”.

 

Evrei 4:1-4

„Să luăm dar bine seama ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu. 2 Căci şi nouă ni s-a adus o veste bună ca şi lor, dar lor cuvântul care le-a fost propovăduit nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credinţă la cei ce l-au auzit. 3 Pe când noi, fiindcă am crezut, intrăm în „odihna” despre care a vorbit El când a zis: „Am jurat în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!” Măcar că lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii. 4 Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: „Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui”.

 

 

Un aspect relevant al rolului Sabatului de semn al legământului de har este acela că, timp de secole, evreii au considerat Sabatul ca un semn al răscumpărării mesianice. Ei au văzut în Sabat o pregustare a mântuirii oferite prin Mesia. Deoarece noi credem că răscumpărarea se realizează doar prin har și că legământul este un legământ al harului, legătura dintre Sabat, răscumpărare și legământ este clară (vezi Deuteronomul 5:13-15). Astfel, contrar opiniei comune, Sabatul este un semn al harului salvator, și nu al mântuirii prin fapte.

 

Ce înseamnă pentru tine să te „odihnești” în Sabat? Ce faci diferit în ziua aceasta astfel ca Sabatul să fie un „semn”? Dacă cineva care te cunoaște ar privi la viața ta, ar putea să vadă că Sabatul este cu adevărat o zi specială pentru tine?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO