4. În ciuda ciclului repetat al lui Israel de apostazie, judecăți divine și pocăință, ce speranță se găsește în versetele de mai jos?

 

Isaia 4:3

„Şi cel rămas în Sion, cel lăsat în Ierusalim, se va numi „sfânt”, oricine va fi scris printre cei vii, la Ierusalim”.

 

Mica 4:6,7

„6 „În ziua aceea, zice Domnul, voi aduna pe cei şchiopi, voi strânge grămadă pe cei izgoniţi şi pe aceia pe care-i chinuisem. 7 Din cei şchiopi voi face o rămăşiţă, din cei ce erau risipiţi, un neam puternic, şi Domnul va împărăţi peste ei, pe muntele Sionului, de acum şi până-n veac!”

 

Țefania 3:12,13 

„12 Voi lăsa în mijlocul tău un popor smerit şi mic, care se va încrede în Numele Domnului. 13 Rămăşiţele lui Israel nu vor mai săvârşi nelegiuire, nu vor mai spune minciuni şi nici în gura lor nu se va mai găsi o limbă înşelătoare. Ci vor paşte şi se vor odihni şi nimeni nu-i va tulbura.”

 

 

Cu toate că planul lui Dumnezeu pentru Israelul antic a fost stricat de neascultare, nu a fost niciodată zădărnicit în totalitate. Printre buruieni mai cresc totuși și câteva flori. Mulți dintre profeții Vechiului Testament vorbesc despre această rămășiță credincioasă pe care Dumnezeu o va strânge la Sine ca pe un buchet frumos.

 

Scopul lui Dumnezeu de a crea și a păstra o rămășiță a fost același cu cel pe care l-a avut cu toți copiii lui Israel, și anume să-i folosească drept instrumente ale Sale care să proclame „slava Mea printre neamuri” (Isaia 66:19). Prin intermediul lor, alții aveau să se alăture credincioșilor ca „să se închine Împăratului, Domnul oștirilor” (Zaharia 14:16). Astfel, oricât de mult s-a înrăutățit situația, Dumnezeu a avut întotdeauna niște oameni credincioși care, în ciuda apostaziei din rândurile poporului Său ales, și-au întărit chemarea și alegerea (2 Petru 1:10). Pe scurt, indiferent de eșecurile poporului în general, au existat oameni care au încercat să-și respecte partea lor de legământ cât au putut de bine (vezi, de exemplu, 1 Împărați 19:14-18). Și, deși poate au suferit împreună cu poporul lor ca întreg (de pildă, exilul), făgăduința finală, și anume viața veșnică, va fi a lor.

 

5. Ce spune Isus în versetele de mai jos? Aplică aceste cuvinte și făgăduințele pe care le conțin la situația legată de apostazia Israelului antic. Cum explică aceste cuvinte existența unei rămășițe credincioase?

Ioan 10:27,28

„27 Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine. 28 Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea”.

Cu câțiva ani în urmă, o tânără creștină a renunțat de tot la credința ei, în mare parte pentru că s-a descurajat din cauza păcatului, a apostaziei și a ipocriziei pe care le-a văzut în biserica locală. „Oamenii aceia nu erau cu adevărat creștini”, a spus ea, folosind acest argument ca o scuză pentru a renunța la tot. Bazându-ți răspunsul pe principiile din studiul de azi, de ce scuza ei este neconvingătoare?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO