[joi, 25 martie] „Așa vor dăinui…”
10. Ce ne spune textul de mai jos? Ce speranță putem găsi aici?
Isaia 66:22
„Căci după cum cerurile cele noi şi pământul cel nou pe care le voi face vor dăinui înaintea Mea – zice Domnul – aşa vor dăinui şi sămânţa voastră şi numele vostru”.
Aceasta este una dintre cele mai minunate făgăduințe din cartea lui Isaia. În cerurile noi și pe pământul nou, sămânța și numele noastre vor dăinui veșnic. Nimeni nu va mai șters, tăiat, altoit, smuls sau dezrădăcinat. Avem aici făgăduința vieții veșnice într-o lume nouă, o lume fără păcat, fără moarte și suferință, cu ceruri noi și un pământ nou, care sunt împlinirea finală și deplină a credinței noastre, desăvârșirea a ceea ce Isus Hristos a realizat pentru noi la cruce.
11. De ce sunt prezente lunile noi, alături de Sabate, în tabloul despre cerurile noi și pământul nou, așa cum sunt descrise în Isaia 66:23?
Isaia 66:23
„În fiecare lună nouă şi în fiecare Sabat, va veni orice făptură să se închine înaintea Mea, zice Domnul”.
Deși există mai multe perspective din care putem privi acest text dificil, o abordare este următoarea: Dumnezeu a creat Sabatul înainte să fi existat sistemul de jertfe (Geneza 2:2,3). Așadar, cu toate că au fost onorate prin sistemul ritualic, Sabatele nu au depins de el. Ele continuă fără întrerupere de-a lungul perioadei de restaurare și până pe pământul cel nou. Nu există nicio indicație în Biblie că lunile noi au fost zile legitime de închinare pe lângă sistemul de jertfe. Dar probabil că ele vor fi zile de închinare (și nu neapărat zile de odihnă, ca Sabatele săptămânale) pe Noul Pământ, posibil în legătură cu ciclul lunar al pomului vieții (Apocalipsa 22:2). Oricare ar fi semnificația specifică a pasajului, ideea de bază pare a fi aceea că poporul lui Dumnezeu I se va închina lui Domnului de-a lungul întregii veșnicii.
12. De ce își încheie Isaia cartea cu imaginea sumbră a oamenilor mântuiți care privesc nimicirea răzvrătiților?
Isaia 66:24
„Şi, când vor ieşi, vor vedea trupurile moarte ale oamenilor care s-au răzvrătit împotriva Mea, căci viermele lor nu va muri şi focul lor nu se va stinge şi vor fi o pricină de groază pentru orice făptură.”
Ca o avertizare sugestivă pentru poporul din zilele lui, Isaia redă succint contrastul dintre supraviețuitorii credincioși ai distrugerii babiloniene și cei răzvrătiți, care vor fi nimiciți. Nu este un chin veșnic – cei răzvrătiți sunt morți, uciși de „foc”, o nimicire care nu a încetat până când nu a consumat totul, ca să poată începe recrearea Ierusalimului. Avertizarea lui Isaia arată și spre împlinirea finală profetizată și în Apocalipsa: nimicirea celor păcătoși, a lui Satana și a morții în iazul de foc (Apocalipsa 20). După aceea vor fi „un cer nou și un pământ nou”, un „Ierusalim nou” și sfânt și nu va mai fi plâns sau durere, „pentru că lucrurile dintâi au trecut” (Apocalipsa 21:1-4; Isaia 65:17-19). Aceasta va însemna viața veșnică pentru toți răscumpărați de pe pământ.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
