[joi, 22 octombrie] Legea lui Dumnezeu

 

Cu ani în urmă, în Franța se dezbătea problema abolirii pedepsei capitale. Cei care erau pentru i-au cerut lui Michel Foucault, scriitor și filozof, să scrie un editorial în numele lor. Însă el a pledat nu doar pentru abolirea pedepsei cu moartea, ci și pentru desființarea întregului sistem de închisori și eliberarea tuturor deținuților. Pentru Foucault, toate sistemele moralității erau doar proiecții umane, idei omenești puse în aplicare de cei de la putere pentru a controla masele. Prin urmare, aceste coduri morale nu aveau nicio legitimitate reală.

 

Oricât de extrem ar fi punctul acesta de vedere, este o consecință logică a unei probleme care nu este chiar nouă. Moise a avut de-a face cu ea cu mii de ani în urmă, în Israelul antic: „Să nu faceți dar cum facem noi acum, aici, unde fiecare face ce-i place” (Deuteronomul 12:3; vezi și Judecătorii 17:6; Proverbele 12:15).

 

Totuși, dacă nu ar trebui să facem ce este bine doar în ochii noștri, fiindcă noi nu suntem suficienți de neprihăniți, sfinți și obiectivi pentru a ști ce este bine din punct de vedere moral, atunci, cum să știm ce să facem? Domnul care ne-a creat ne-a dat un cod moral conform căruia să trăim. Poate că ochii noștri nu văd ce este bine, dar ochii Domnului văd întotdeauna.

 

5. De ce este necesară Legea lui Dumnezeu?

 

Deuteronomul 6:5

„Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta”.

 

Marcu 12:29-31

„29 Isus i-a răspuns: „Cea dintâi este aceasta: ‘Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este un singur Domn’ 30 şi ‘Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta’. Iată porunca dintâi. 31 Iar a doua este următoarea: ‘Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi’. Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.””

 

Apocalipsa 14:12

”Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus”.

 

Dacă răscumpărarea ocupă un loc central în viziunea noastră creștină, și Legea lui Dumnezeu, Cele Zece Porunci, trebuie să aibă același loc, după cum am văzut în studiul trecut. La urma urmei, noi suntem răscumpărați din păcat, care este călcarea Legii (Romani 3:20). Evanghelia nu are niciun sens separată de Legea lui Dumnezeu, de aceea Legea este încă obligatorie pentru noi, în ciuda neputinței ei de a ne mântui. De aceea avem nevoie de Evanghelie.

 

În consecință, educația bazată pe principiile bisericii adventiste trebuie să evidențieze ceea ce Ellen White a numit „perpetuitatea Legii lui Dumnezeu” („Tragedia veacurilor”, p. 63), care include Sabatul. Dacă educația va ajuta la refacerea chipului lui Dumnezeu în noi, atât cât este posibil în această viață, atunci, în lumina exemplului lui Hristos, Legea lui Dumnezeu trebuie înălțată chiar de la nivelul cel mai elementar al educației, ca fiind codul moral care ne arată ce este cu adevărat drept în ochii lui Dumnezeu.

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO