Misiunea lui Hristos

Fie că versetele acelea erau la rând pentru a fi citite în acea zi, fie că Isus le-a căutat în mod intenționat (Isaia 61:1,2) în sulul dat ca să citească din el, nu a fost o coincidență faptul că aceste versete au fost rostite în prima Sa predică publică. Și nici faptul că Luca începe însemnarea scrisă a lucrării publice a lui Isus cu relatarea scurtei predici de la Nazaret, care se încheie prin cuvintele: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură pe care le-ați auzit” (Luca 4:21).

Isus părea că prelua ideea din cântarea Mariei despre „împărăția neobișnuită” și începea să o pună în practică în lucrarea Sa. Mântuitorul – și Luca atunci când relatează despre El – a folosit profeția din Isaia pentru a explica ce făcea El și ce urma să facă, dar, totodată, era un alt mod de a exprima ceea ce spusese Maria cu treizeci de ani înainte. Săracii, suferinzii și cei asupriți erau grija Sa specială și destinatarii veștii bune pe care o aducea Isus.

Isus a preluat aceste versete din Isaia 61 ca pe o declarație a Sa de misiune. Lucrarea și misiunea Sa au fost atât spirituale, cât și practice și El avea să demonstreze că lucrurile spirituale și cele practice nu erau atât de departe unele de altele cum credem noi uneori. Pentru Isus și ucenici, grija pentru oameni atât fizic, cât și practic făcea parte din grija pentru ei din punct de vedere spiritual.

2. Citește și compară următoarele pasaje. De ce crezi că a răspuns Isus așa? Cum ai răspunde tu la astfel de întrebări despre divinitatea și mesianitatea lui Isus?

Luca 4:16-21
16. A venit în Nazaret, unde fusese crescut; şi, după obiceiul Său, în ziua Sabatului a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească,
17. şi I s-a dat cartea prorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris:
18. „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi
19. şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.”
20. În urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului şi a şezut jos. Toţi cei ce se aflau în sinagogă aveau privirile pironite spre El.
21. Atunci a început să le spună: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură pe care le-aţi auzit.”

7:18-23
18. Ucenicii lui Ioan au dat de ştire învăţătorului lor despre toate aceste lucruri.
19. Ioan a chemat pe doi dintre ucenicii săi şi i-a trimis la Isus să-L întrebe: „Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?”
20. Aceştia, când s-au înfăţişat înaintea lui Isus, I-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te întrebăm: „Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?”
21. Chiar în clipa aceea, Isus a vindecat pe mulţi de boli, de chinuri, de duhuri rele, şi multor orbi le-a dăruit vederea.
22. Şi, drept răspuns, le-a zis: „Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce aţi văzut şi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi, surzii aud, morţii învie, şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia.
23. Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire.”

Când Isus i-a trimis pe ucenici, misiunea pe care le-a încredințat-o a fost în armonie cu misiunea Sa. Ei trebuiau să proclame că „Împărăția cerurilor este aproape”, dar El le-a spus: „Vindecați pe bolnavi, înviați pe morți, curățați pe leproși, scoateți afară dracii. Fără plată ați primit, fără plată să dați” (Matei 10:7,8). Lucrarea lor în Numele Lui trebuia să reflecte și să transpună în practică valorile și principiile lucrării lui Isus și ale Împărăției la care îi chema. Ucenicii trebuiau să I se alăture în misiunea Sa de a-i ridica pe cei din urmă și pe cei pierduți.

Cum echilibrăm această lucrare cu aceea de a vesti unei lumi pierdute întreita solia îngerească? De ce trebuie ca tot ce facem să fie legat de proclamarea „adevărului prezent”?