Refacerea finală a unității
Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea. (2 Petru 3:13)
Una dintre marile făgăduinţe ale Bibliei este aceea că Isus va reveni. Fără ea, nu am avea nimic, fiindcă ne-am legat toate speranţele de ea şi de ceea ce ne va aduce ea. Când Hristos va reveni pe norii cerului, tot ce este pământesc şi omenesc, şi prin urmare trecător şi câteodată chiar fără rost, va dispărea. După ce vom petrece o mie de ani în cer, pământul acesta distrus de războaie, foamete, boli şi tragedii va fi făcut nou şi va deveni locuinţa celor răscumpăraţi, reuniţi în sfârşit cu Domnul lor şi unii cu alţii.
Speranţa revenirii lui Hristos este o temă importantă a Noului Testament. Creştinii au aşteptat secole la rând împlinirea acestei promisiuni. Şi noi, adventiştii de ziua a şaptea, aşteptăm cu dor întoarcerea Sa. Chiar numele nostru are această semnificaţie.
Tema acestui ultim studiu este făgăduinţa aceasta şi relaţia ei cu unitatea creştină. Unitatea noastră în Hristos este deseori ameninţată de limitele şi de slăbiciunile noastre umane. Însă, la revenirea Domnului, nu vom mai avea motive să căutăm soluţii pentru a combate dezbinarea, pentru că nu va mai exista dezbinare. Vom fi una cu Domnul şi unii cu alţii.
BIBLIA ȘI CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII – STUDIU LA RÂND
Biblia: Exodul 13–19
- De ce nu i-a condus Domnul pe israeliţi pe cel mai scurt drum?
- Ce metal este amintit pentru a ilustra scufundarea rapidă a
egiptenilor în mare? - Cum a fost posibil ca urmaşii israeliţilor să vadă mana, chiar şi după încetarea acesteia?
- De unde aflăm că israeliţii aveau preoţi înainte de stabilirea sistemului preoţesc? Ce israelit avea un fiu născut dintr-o femeie canaanită?
Istoria mântuirii, cap. 44
- Cum se deosebesc cele două clase care există între cei ce se pretind urmași ai Domnului?
