Moartea și învierea

Când a creat lumea, „Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu” (Geneza 2:7). Viaţa vine de la Dumnezeu. Dar, dacă omul a primit viaţă, înseamnă că este nemuritor? Biblia ne spune că numai Dumnezeu este nemuritor (1 Timotei 6:16). Omul nu se naşte nemuritor. El este muritor. Scriptura aseamănă viaţa noastră cu „un abur, care se arată puţintel şi apoi piere” (Iacov 4:14) şi spune că, atunci când murim, intrăm într-o stare ca de somn, în care nu mai suntem conştienţi de nimic (Eclesiastul 9:5,6,10; Psalmii 115:17; 146:4; Ioan 11:11-15).

1 Timotei 6:16
singurul care are nemurirea, care locuieşte într-o lumină de care nu poţi să te apropii, pe care niciun om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea şi care are cinstea şi puterea veşnică! Amin.

Eclesiastul 9:5,6,10
5. Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nicio răsplată, fiindcă până şi pomenirea li se uită.
6. Şi dragostea lor, şi ura lor, şi pizma lor demult au şi pierit, şi niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare.
10. Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în Locuinţa morţilor în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!

Psalmii 115:17
Nu morţii laudă pe Domnul şi nici vreunul din cei ce se coboară în locul tăcerii.

Psalmii 146:4
Suflarea lor trece, se întorc în pământ, şi în aceeaşi zi le pier şi planurile lor.

Ioan 11:11-15
11. După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme; dar Mă duc să-l trezesc din somn.”
12. Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.”
13. Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn.
14. Atunci Isus le-a spus pe faţă: „Lazăr a murit.
15. Şi mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi. Dar acum, haidem să mergem la el.”

Noi ne naştem muritori şi supuşi morţii, dar Biblia ne mai spune că Isus Hristos este sursa nemuririi şi El le promite nemurirea şi viaţa veşnică tuturor celor care cred în El: „Darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 6:23). Isus „a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie” (2 Timotei 1:10). „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3:16).

7. Ce ne spun pasajele următoare despre primirea vieţii veşnice şi despre momentul în care primesc oamenii nemurirea?

1 Corinteni 15:51-54
51 Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi,
52 într-o clipă, într-o clipită din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi.
53 Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.
54 Când trupul acesta, supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă.

1 Tesaloniceni 4:13-18
13 Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde.
14 Căci, dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi, împreună cu Isus, pe cei ce au adormit în El.
15 Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi.
16 Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos.
17 Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.
18 Mângâiaţi-vă, dar, unii pe alţii cu aceste cuvinte.

Apostolul Pavel explică aici că Dumnezeu nu le dă oamenilor nemurirea după ce mor, ci la înviere, la cea din urmă trâmbiţă. Credincioşii primesc făgăduinţa vieţii veşnice în momentul în care Îl acceptă pe Isus ca Mântuitor personal şi vor primi nemurirea la înviere. În Noul Testament nu se găseşte ideea că sufletul omului s-ar ridica la cer în clipa morţii; învăţătura aceasta îşi are originea în păgânism, în filosofia grecilor antici şi nu se regăseşte în Biblie.

În ce fel ne ajută concepția noastră despre moarte să prețuim și mai mult făgăduința revenirii Domnului Isus? În ce fel ne unește ca biserică?