În Efes (2)

În Efes, Pavel a predicat mai întâi în sinagogă. Când iudeii i s-au opus, s-a mutat împreună cu noii credincioşi în şcoala lui Tiran, unde a predicat zilnic timp de doi ani (Faptele 19:8-10). Luca spune că întreaga provincie a fost intens evanghelizată (vers. 10,26).

Faptele 19:11-20
11. Şi Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel;
12. până acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau şorţuri care fuseseră atinse de trupul lui, şi-i lăsau bolile şi ieşeau afară din ei duhurile rele.
13. Nişte exorcişti iudei care umblau din loc în loc au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: „Vă jur pe Isus, pe care-L propovăduieşte Pavel, să ieşiţi afară!”
14. Cei ce făceau lucrul acesta erau şapte feciori ai lui Sceva, un preot iudeu din cei mai de seamă.
15. Duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu; dar voi cine sunteţi?”
16. Şi omul în care era duhul cel rău a sărit asupra lor, i-a biruit pe amândoi şi i-a schingiuit în aşa fel, că au fugit goi şi răniţi din casa aceea.
17. Lucrul acesta a fost cunoscut de toţi iudeii, de toţi grecii care locuiau în Efes, şi i-a apucat frica pe toţi: şi Numele Domnului Isus era proslăvit.
18. Mulţi din cei ce crezuseră, veneau să mărturisească şi să spună ce făcuseră.
19. Şi unii din cei ce făcuseră vrăjitorii şi-au adus cărţile şi le-au ars înaintea tuturor: preţul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginţi.
20. Cu atâta putere se răspândea şi se întărea Cuvântul Domnului.

În Faptele 19:11-20, Luca aminteşte câteva minuni pentru a ilustra triumful puterii lui Dumnezeu într-o cetate în care magia şi alte practici superstiţioase erau foarte răspândite. Nu încape îndoială că Dumnezeu a făcut vindecări prin Pavel, însă unora li se poate părea ciudată ideea că până şi basmalele şi şorţurile atinse de el aveau puteri vindecătoare (Faptele 19:12), chiar dacă ea ne trimite cu gândul la modul în care s-a vindecat femeia cu scurgerea de sânge (Luca 8:44). Este aici probabil un caz în care Dumnezeu vine în întâmpinarea nevoilor oamenilor, coborând la nivelul lor de înţelegere – efesenii aveau multe superstiţii.

Mulţumit de rezultatele misiunii sale în Efes, Pavel şi-a propus să plece la Ierusalim (Faptele 19:21). Luca nu menţionează din ce motiv a vrut să plece, însă din scrierile lui Pavel ştim că dorea să ducă fondurile strânse pentru biserica din Ierusalim afectată de sărăcie (Romani 15:25-27;1 Corinteni 16:1-3 ). Punerea la comun a bunurilor din primii ani şi foametea gravă din timpul domniei lui Claudiu îi sărăcise pe credincioşii din Iudeea. Deşi ştia la ce riscuri se expunea (Faptele 20:22,23; Romani 15:31), Pavel a dorit să răspundă apelului lor pentru ajutor ( Galateni 2:10), văzând în aceasta o ocazie de a le întări încrederea că el era apostol şi de a consolida unitatea bisericii, devenită deja transculturală.

2. Care a fost adevăratul motiv al răscoalei izbucnite în Efes la finalul șederii lui Pavel acolo?

Faptele 19:23-41
23. Pe vremea aceea, s-a făcut o mare tulburare cu privire la Calea Domnului.
24. Un argintar, numit Dimitrie, făcea temple de argint de ale Dianei şi aducea lucrătorilor săi nu puţin câştig cu ele.
25. I-a adunat la un loc, împreună cu cei de aceeaşi meserie, şi le-a zis: „Oamenilor, ştiţi că bogăţia noastră atârnă de meseria aceasta;
26. şi vedeţi şi auziţi că Pavel acesta, nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia, a înduplecat şi a abătut mult norod şi zice că zeii făcuţi de mâini nu sunt dumnezei.
27. Primejdia care vine din acest fapt nu este numai că meseria noastră cade în dispreţ; dar şi că templul marii zeiţe Diana este socotit ca o nimica şi chiar măreţia aceleia care este cinstită în toată Asia şi în toată lumea este nimicită.”
28. Cuvintele acestea i-au umplut de mânie şi au început să strige: „Mare este Diana efesenilor!”
29. Toată cetatea s-a tulburat. Au năvălit cu toţii într-un gând în teatru şi au luat cu ei pe macedonenii Gaiu şi Aristarh, tovarăşii de călătorie ai lui Pavel.
30. Pavel voia să vină înaintea norodului, dar nu l-au lăsat ucenicii.
31. Chiar şi unii din mai marii Asiei care-i erau prieteni au trimis la el să-l roage să nu se ducă la teatru.
32. Unii strigau una, alţii alta, căci adunarea era în învălmăşeală, şi cei mai mulţi nici nu ştiau pentru ce se adunaseră.
33. Atunci au scos din norod pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau înainte. Alexandru a făcut semn cu mâna şi voia să se apere înaintea norodului.
34. Dar când l-au cunoscut că este iudeu, au strigat toţi într-un glas, timp de aproape două ceasuri: „Mare este Diana efesenilor!”
35. Totuşi logofătul a potolit norodul şi a zis: „Bărbaţi efeseni, cine este acela care nu ştie că cetatea efesenilor este păzitoarea templului marii Diane şi a chipului ei căzut din cer?
36. Fiindcă nimeni nu poate să tăgăduiască lucrul acesta, trebuie să vă potoliţi şi să nu faceţi nimic cu pornire nechibzuită.
37. Căci aţi adus aici pe oamenii aceştia care nu sunt vinovaţi nici de jefuirea templului, nici de hulă împotriva zeiţei noastre.
38. Deci dacă, în adevăr, Dimitrie şi meşterii lui au să se plângă împotriva cuiva, sunt zile de judecată şi sunt dregători; să se pârască unii pe alţii.
39. Dar dacă umblaţi după altceva, se va hotărî într-o adunare legiuită.
40. Noi, de fapt, suntem în primejdie să fim învinuiţi de răscoală pentru cele întâmplate astăzi, căci n-avem niciun temei ca să putem îndreptăţi zarva aceasta.”
41. După aceste cuvinte, a dat drumul adunării.

Răscoala a izbucnit din cauza pierderilor serioase suferite de închinarea păgână ca urmare a lucrării lui Pavel. Motivaţia reală a lui Dimitrie a fost cea financiară, însă a reuşit să o transforme într-o problemă religioasă, deoarece Templul Dianei (Artemis) din Efes era recunoscut drept una dintre cele şapte minuni ale lumii antice.

Citeşte Faptele Faptele 19:27. Observă cât de abil este Dimitrie când invocă „evlavia” în încercarea lui de a nu pierde sursa de bani. De ce trebuie să ne ferim de această atitudine?