Întoarcerea la Ierusalim

După ce a fugit din Damasc, Pavel s-a întors la Ierusalim pentru prima oară de când plecase de acolo ca persecutor. Lucrul acesta s-a întâmplat la trei ani după convertire (Galateni 1:18). Nu i-a fost uşor, desigur, fiindcă a avut probleme şi în biserică, şi în afara ei.

5. Ce a făcut Pavel la întoarcerea în Ierusalim?

Faptele 9:26-30
26. Când a ajuns în Ierusalim, Saul a căutat să se lipească de ucenici; dar toţi se temeau de el, căci nu puteau să creadă că este ucenic.
27. Atunci Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli şi le-a istorisit cum, pe drum, Saul văzuse pe Domnul, care i-a vorbit, şi cum în Damasc propovăduise cu îndrăzneală în Numele lui Isus.
28. De atunci se ducea şi venea împreună cu ei în Ierusalim
29. şi propovăduia cu îndrăzneală în Numele Domnului. Vorbea şi se întreba şi cu evreii care vorbeau greceşte, dar ei căutau să-l omoare.
30. Când au aflat fraţii de lucrul acesta, l-au dus la Cezareea şi l-au pornit la Tars.

În Ierusalim, Pavel a încercat să li se alăture apostolilor. Deşi avea deja trei ani de când era creştin, vestea convertirii lui era atât de puţin credibilă, încât, la fel ca Anania înaintea lor, şi apostolii s-au arătat sceptici. S-au temut că era doar un complot bine pus la punct. Şi şi-au păstrat rezervele până când au aflat detalii despre convertirea şi despre lucrarea lui de la Barnaba, un levit din Cipru, care vorbea greceşte (Faptele 4:36,37). Probabil că s-au minunat şi ei de modul cum l-a schimbat Dumnezeu; asta desigur după ce s-au convins de sinceritatea lui!

Rezervele de acest tip n-au dispărut totuşi niciodată complet, dacă nu din cauza faptelor lui din trecut, de persecutare a bisericii, cel puţin din cauza Evangheliei pe care o propovăduia. La fel ca în cazul lui Ştefan, credincioşilor iudei, inclusiv apostolilor le-a fost greu să accepte ideea universalităţii credinţei creştine şi faptul că ea nu mai era clădită pe sistemul ceremonial din Vechiul Testament (în special pe sistemul de jertfe), expirat odată cu moartea lui Isus pe cruce. În biserica din Iudeea, cercul de apropiaţi ai lui Pavel avea să fie format permanent din evrei care vorbeau greceşte: Barnaba, Filip – unul din cei şapte (Faptele 21:8) –, Mnason, tot din Cipru (vers. 16). Chiar şi câţiva ani mai târziu, Pavel a primit reproşuri din partea conducătorilor bisericii din Ierusalim pentru o învăţătură pe care o propovăduise practic şi Ştefan (vers. 21).

În perioada de cincisprezece ani de şedere în Ierusalim (Galateni 1:18), Pavel a decis, se pare, să le vestească Evanghelia iudeilor necredincioşi pe care îi instigase odinioară împotriva lui Ştefan. Dar, la fel ca în cazul lui Ştefan, împotrivirea a fost atât de mare, încât viaţa îi era pusă în pericol. Isus i-a cerut într-o viziune să plece repede din Ierusalim ca să rămână în viaţă (Faptele 22:17-21). Cu ajutorul fraţilor de credinţă, a coborât în cetatea-port Cezareea, iar de acolo a plecat în oraşul natal din Cilicia, unde a rămas câţiva ani, după care a pornit în călătoriile sale misionare.