Venirea Duhului

În ascultare de porunca lui Isus, credincioşii au aşteptat la Ierusalim făgăduinţa Duhului şi au aşteptat cu rugăciuni fierbinţi, cu pocăinţă sinceră şi cu laude. În Ziua Cincizecimii, ei „erau toţi împreună în acelaşi loc”, probabil în aceeaşi cameră mare de sus amintită în Faptele 1. În curând însă aveau să iasă în public (Faptele 2:6-13).

1. Ce elemente supranaturale au însoţit revărsarea Duhului?

Faptele 2:1-3
1. În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.
2. Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei.
3. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei.

Scena a fost cu totul neobişnuită. Mai întâi, un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic a venit din cer şi a umplut toată casa. Apoi, nişte limbi ca de foc s-au împrăştiat şi s-au aşezat câte una pe fiecare dintre cei prezenţi.

În Scriptură, vântul şi focul sunt asociate frecvent cu o teofanie, o manifestare a Divinităţii (vezi Exodul 3:2; 19:18; Deuteronomul 4:15). Ele apar, de asemenea, în descrierile Duhului lui Dumnezeu (Ioan 3:8; Matei 3:11). La Cincizecime, indiferent de semnificaţia acestor fenomene, ele au semnalat un moment special din istoria mântuirii: revărsarea promisă a Duhului.

Duhul a fost continuu activ. Influenţa Sa asupra poporului lui Dumnezeu din perioada Vechiului Testament a fost de multe ori remarcabilă, dar nu a fost niciodată completă. „În timpul perioadei patriarhale, influenţa Duhului Sfânt fusese deseori descoperită în chip vădit, însă niciodată în plinătatea ei. Acum, ascultând de cuvântul Mântuitorului, ucenicii au înălţat rugăciuni fierbinţi pentru acest dar şi, în cer, Domnul Hristos a adăugat şi mijlocirea Sa. El a cerut darul Duhului, ca să-l poată revărsa asupra poporului Său.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, ed. 2014, p. 29

Ioan Botezătorul a vestit că Mesia care era gata să vină avea să boteze cu foc (Luca 3:16; vezi Faptele 11:16) şi Isus Însuşi a vorbit despre acest lucru de câteva ori (Luca 24:49, Faptele 1:8). Această revărsare avea să constituie primul Său act de mijlocire înaintea lui Dumnezeu (Ioan 14:16,26; 15:26). La Cincizecime, făgăduinţa s-a împlinit.

Botezul cu Duh Sfânt din Ziua Cincizecimii a fost un eveniment unic, legat de biruinţa lui Isus pe cruce şi de înălţarea Sa la cer, dar umplerea cu Duhul Sfânt este o experienţă ce trebuie repetată continuu în viaţa credincioşilor (Faptele 4:8,31; 11:24; 13:9,52; Efeseni 5:18).

Ce dovezi ai că Duhul Sfânt lucrează în viaţa ta?