Adevăratul proprietar

Noi suntem ai lui Dumnezeu fiindcă El ne-a creat şi ne-a răscumpărat. Şi suntem ai Lui nu doar cu fiinţa noastră, ci şi cu tot ce avem. Nu suntem stăpâni decât pe propriile decizii. Opusă acestei concepţii este cea potrivit căreia noi am fi stăpâni peste lucrurile noastre. Creştinii care se cred proprietarii deplini ai averilor lor au o concepţie contrară Cuvântului lui Dumnezeu.

Nu noi, ci Dumnezeu este Stăpânul a tot ce există (Iov 38:4-11). Noi nu suntem decât „străini şi venetici” (Leviticul 25:23), cum erau israeliţii în Ţara Făgăduinţei. Depindem de Dumnezeu chiar şi pentru următoarea răsuflare (Faptele 17:25). El este stăpân peste tot ce spunem că este al nostru. Noi nu suntem decât administratorii Săi, însărcinaţi cu gestionarea unor posesiuni palpabile şi impalpabile, spre slava Sa.

6. Enumeră lucrurile peste care este stăpân Dumnezeu, potrivit următoarelor texte. Cum ne raportăm noi la ele şi la El?

Deuteronomul 10:14
Iată, ale Domnului Dumnezeului tău sunt cerurile şi cerurile cerurilor, pământul şi tot ce cuprinde el.

Psalmii 50:10
Căci ale Mele sunt toate dobitoacele pădurilor, toate fiarele munţilor cu miile lor.

Psalmii 104:16
Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban pe care i-a sădit El.

Ezechiel 18:4
Iată că toate sufletele sunt ale Mele. După cum sufletul fiului este al Meu, tot aşa şi sufletul tatălui este al Meu. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri.

Hagai 2:8
Al Meu este argintul şi al Meu este aurul, zice Domnul oştirilor.

1 Corinteni 6:19,20
Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri?

„Toate lucrurile Îi aparţin lui Dumnezeu. Oamenii pot să-I ignore cerinţele. În timp ce El Îşi revarsă din belşug binecuvântările asupra lor, ei pot folosi darurile Lui pentru satisfacţia lor egoistă; dar vor fi chemaţi să dea socoteală de isprăvnicia lor.” – Ellen G. White, Mărturii pentru biserică, vol. 9, ed. 2010, pp. 182–183

Calitatea lui Dumnezeu de proprietar şi calitatea noastră de administratori implică o relaţie, prin care El urmăreşte pregătirea noastră pentru cer, dar şi binecuvântarea altora. Totuşi administratorii necredincioşi au libertatea de a restricţiona accesul Proprietarului la posesiunile Sale. După cum am văzut ieri, El nu ne impune voinţa Sa. El ne-a creat şi ne-a încredinţat anumite bunuri pe care să le gestionăm pentru El până la revenirea Sa. Modul în care ne achităm de această misiune arată ce fel de relaţie avem cu El.

Gândeşte-te mai bine ce înseamnă faptul că nu eşti stăpân peste niciunul dintre lucrurile tale şi că Dumnezeu este proprietarul lor.