Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.

(Isaia 53:4)

Apariţia imprevizibilă a lui Dumnezeu de la începutul capitolului 38 constituie punctul culminant al cărţii lui Iov. Dumnezeu S-a descoperit într-un mod sonor şi miraculos, iar descoperirea aceasta l-a condus pe Iov la mărturisire şi căinţă. După aceea, Domnul i-a mustrat pe cei trei prieteni ai lui pentru vorbele lor neadevărate şi Iov s-a rugat pentru ei. „Domnul a adus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi. Şi Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese” (Iov 42:10). Iov a avut apoi o viaţă lungă şi fericită.

Însă istoria lui Iov şi deznodământul ei nu ne aduc totuşi liniştea şi satisfacţia la care ne aşteptam. Se ridică o întrebare: Dumnezeu şi Satana se ceartă în cer şi se luptă aici, pe pământ, pe seama sărmanului Iov? Nu pare drept, nu pare corect ca Iov să ducă greul luptei, iar Domnul să rămână în cer şi să urmărească scena.

Trebuie să Se implice şi El cumva. Şi chiar S-a implicat! Câteva secole mai târziu, Isus a luat chip de om şi Şi-a dat viaţa pe cruce pentru noi. Numai în El găsim răspunsurile liniştitoare la întrebările rămase fără răspuns în cartea lui Iov.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO