Motive de șovăire

În ciuda asigurării că Domnul îl alesese în mod special, Ieremia era speriat şi nu se simţea în stare să aducă la îndeplinire chemarea. Cunoscând situaţia de atunci şi ştiind câte erau de făcut, nu şi-a dorit această slujbă.

Compară Ieremia 1:6 cu Isaia 6:5 şi Exodul 4:10-15. Ce lucruri au în comun aceste relatări?

Ieremia 1:6
Eu am răspuns: „Ah! Doamne Dumnezeule, vezi că eu nu ştiu să vorbesc, căci sunt un copil.”

Isaia 6:5
Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!”

Exodul 4:10-15
10. Moise a zis Domnului: „Ah! Doamne, eu nu sunt un om cu vorbirea uşoară; şi cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de când vorbeşti Tu robului Tău; căci vorba şi limba-mi este încurcată.”
11. Domnul i-a zis: „Cine a făcut gura omului? Şi cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul?
12. Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta şi te voi învăţa ce vei avea de spus.”
13. Moise a zis: „Ah! Doamne, trimite pe cine vei vrea să trimiţi.”
14. Atunci Domnul S-a mâniat pe Moise şi a zis: „Nu-i oare acolo fratele tău, Aaron, levitul? Ştiu că el vorbeşte uşor. Iată că el însuşi vine înaintea ta; şi, când te va vedea, se va bucura în inima lui.
15. Tu îi vei vorbi şi vei pune cuvintele în gura lui; şi Eu voi fi cu gura ta şi cu gura lui; şi vă voi învăţa ce veţi avea de făcut.

Niciunul dintre aceşti bărbaţi nu a simţit că se ridica la înălţimea aşteptărilor (chiar dacă motivele erau diferite). Însă probabil că aceasta era o condiţie esenţială pentru slujba de profet: conştienţa propriei nevrednicii şi neputinţe pentru o misiune atât de importantă. Să fiu purtător de cuvânt pentru Creator? Nu e de mirare că toţi au dat înapoi, cel puţin la început.

În primul răspuns pe care l-a dat după ce a fost chemat, Ieremia a menţionat imediat neputinţa lui de a vorbi bine, la fel ca Moise. Şi Isaia a făcut referire în răspunsul său la gura sa, la buzele sale. Cu toţii au înţeles că această chemare presupunea printre altele vorbirea şi comunicarea. Ei urmau să primească de la Dumnezeu mesaje pe care erau apoi datori să le transmită altora. Astăzi, un mesaj poate fi făcut public pe o pagină de internet sau prin intermediul unui telefon mobil, dar atunci comunicarea trebuia să fie faţă către faţă. Să ne imaginăm cum era să stai înaintea conducătorilor ostili sau a oamenilor turbulenţi şi să le spui cuvinte de mustrare şi de avertizare! Este de înţeles de ce au ezitat.

Dumnezeu ştie sfârşitul de la început. Ce încurajare desprinsă de aici ne poate fi utilă în încercările cu care ne confruntăm în mod inevitabil? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO