Mardoheu și puterea mărturiei tăcute

Cele două ospeţe date de Estera aduc relatarea într-un punct critic şi marchează marea răsturnare de situaţie soldată cu abandonarea planului de exterminare etnică. Intrigile de curte, cu consecinţe întinse, ne permit să privim pentru o clipă la activitatea din culise a unui monarh despotic şi a curţii sale. Estera şi Mardoheu s-au folosit de poziţia lor, de cunoştinţele lor despre cultura în care trăiau şi de credinţa lor în făgăduinţele lui Dumnezeu pentru a obţine eliberarea.

Citeşte Estera 3:3-5 şi încearcă să înţelegi ce era în sufletul lui Mardoheu când se confrunta zilnic cu această problemă. Cum explici faptul că a rezistat presiunii din jurul lui?

Estera 3:3-5
3. Şi slujitorii împăratului care stăteau la poarta împăratului au zis lui Mardoheu: „Pentru ce calci porunca împăratului?”
4. Fiindcă ei îi spuneau în fiecare zi lucrul acesta, şi el nu-i asculta, l-au spus lui Haman ca să vadă dacă Mardoheu are să se ţină de hotărârea lui; căci el spusese că este iudeu.
5. Şi Haman a văzut că Mardoheu nu-şi pleca genunchiul şi nu se închina înaintea lui. S-a umplut de mânie;

Trăind o viaţă de slujire tăcută, Mardoheu şi-a făcut cunoscută credinţa prin refuzul său de a-şi pleca genunchiul înaintea lui Haman. Oamenii au observat şi l-au admonestat, dar el a refuzat compromisul. Aceasta a fost în mod sigur o mărturie pentru ei.

Deşi era într-o ţară străină, ce fel de cetăţean era Mardoheu?

Estera 6:1-3
1. În noaptea aceea, împăratul n-a putut să doarmă şi a poruncit să-i aducă lângă el cartea aducerilor aminte, Cronicile. Le-au citit înaintea împăratului,
2. şi s-a găsit scris ce descoperise Mardoheu cu privire la Bigtan şi Tereş, cei doi fameni ai împăratului, păzitorii pragului, care voiseră să întindă mâna asupra împăratului Ahaşveroş.
3. Împăratul a zis: „Ce cinste şi mărire i s-a făcut lui Mardoheu pentru aceasta?” – „Nu i s-a făcut nimic”, au răspuns cei ce slujeau împăratului.

Mardoheu L-a urmat mereu pe Domnul, ceea ce nu l-a împiedicat să arate devotament şi loialitate faţă de suveranul naţiunii în mijlocul căreia trăia. El a refuzat să se plece înaintea omului, dar a fost totuşi un bun cetăţean, deconspirând complotul împotriva împăratului. Chiar dacă nu ştim de ce nu a fost recompensat pentru fapta sa, este foarte probabil că el a făcut-o şi apoi şi-a văzut mai departe de viaţă fără să aştepte ceva în schimb. Exemplul dat de el în această situaţie poate fi sintetizat cel mai bine în cuvintele: „Daţi deci cezarului ce este al cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” (Matei 22:21)

Ce lecţii putem desprinde cu privire Ia modul în care poate poporul Iui Dumnezeu să trăiască şi chiar să dea mărturie în situaţii speciale?

Fotografie jw.org

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO