Bucuria în Domnul
Studiul VI – Trimestrul I
Miercuri, 4 februarie 2015
4. De ce este bucuria atât de valoroasă și benefică pentru om? Proverbele 15
Proverbele 15
1 Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră aţâţă mânia.
2 Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută, dar gura nesocotiţilor împroaşcă nebunie. –
3 Ochii Domnului sunt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni. –
4 Limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul. –
5 Nesocotitul dispreţuieşte învăţătura tatălui său, dar cine ia seama la mustrare ajunge înţelept. –
6 În casa celui neprihănit este mare belşug, dar în câştigurile celui rău este tulburare. –
7 Buzele înţelepţilor seamănă ştiinţa, dar inima celor nesocotiţi este stricată. –
8 Jertfa celor răi este o scârbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută. –
9 Calea celui rău este urâtă Domnului, dar El iubeşte pe cel ce umblă după neprihănire. –
10 Cine părăseşte cărarea este aspru pedepsit, şi cine urăşte mustrarea va muri. –
11 Locuinţa morţilor şi Adâncul sunt cunoscute Domnului, cu cât mai mult inimile oamenilor! –
12 Batjocoritorului nu-i place să fie mustrat, de aceea nu se duce la cei înţelepţi. –
13 O inimă veselă înseninează faţa; dar când inima este tristă, duhul este mâhnit. –
14 Inima celor pricepuţi caută ştiinţa, dar gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie. –
15 Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat. –
16 Mai bine puţin, cu frică de Domnul, decât o mare bogăţie, cu tulburare! –
17 Mai bine un prânz de verdeţuri şi dragoste, decât un bou îngrăşat şi ură. –
18 Un om iute la mânie stârneşte certuri, dar cine este încet la mânie potoleşte neînţelegerile.
19 Drumul leneşului este ca un hăţiş de spini, dar cărarea celor fără prihană este netezită. –
20 Un fiu înţelept este bucuria tatălui său, dar un om nesocotit dispreţuieşte pe mama sa. –
21 Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar un om priceput merge pe drumul cel drept. –
22 Planurile nu izbutesc, când lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulţi sfetnici.”
23 Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită! –
24 Pentru cel înţelept, cărarea vieţii duce în sus, ca să-l abată de la Locuinţa morţilor, care este jos. –
25 Domnul surpă casa celor mândri, dar întăreşte hotarele văduvei. –
26 Gândurile rele sunt urâte Domnului, dar cuvintele prietenoase sunt curate înaintea Lui. –
27 Cel lacom de câştig îşi tulbură casa, dar cel ce urăşte mita va trăi. –
28 Inima celui neprihănit se gândeşte ce să răspundă, dar gura celor răi împroaşcă răutăţi. –
29 Domnul Se depărtează de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor neprihăniţi. –
30 O privire prietenoasă înveseleşte inima, o veste bună întăreşte oasele. –
31 Urechea care ia aminte la învăţăturile care duc la viaţă locuieşte în mijlocul înţelepţilor. –
32 Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere. –
33 Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii, şi smerenia merge înaintea slavei. –
Scriptura nu ne promite o viață fără probleme. Domnul Isus Însuși spunea: ,,Ajunge zilei necazul ei” (Matei 6:34). Totuși textul din Proverbele 15:15 declară că viața este mai bună pentru omul care are inima mulțumită, chiar și când dă de necaz. (În NTR, versetul acesta este redat astfel: ,,Toate zilele celui întristat sunt rele, dar cel cu inima veselă are o sărbătoare veșnică.”) Durerea, suferința și incercările vin și, adesea, nu avem niciun control asupra lor. Tot ce putem controla, intr-o anumită măsură, este atitudinea pe care alegem să o avem în fața lor.
5. Care este partea lui Dumnezeu în această bucurie a noastră? Proverbele 15:14,23
Proverbele 15
14 Inima celor pricepuţi caută ştiinţa, dar gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie. –
23 Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită!
Deși textul biblic nu precizează care este motivul acestei bucurii, paralela dintre versetele 13 și 14 sugerează că ,,inima veselă” este ,,inima celor pricepuți”, a celor care au credință, care văd eliberarea dincolo de încercarea prezentă. D e aceea contează atât de mult credința în Dumnezeu; de aceea este atât de vital să-L cunoaștem pe Dumnezeu personal și să cunoaștem dragostea Sa din proprie experiență. Atunci, cei pricepuți rezistă prin orice încercare și suferință, fiindcă știu că Dumnezeu îi iubește.
Proverbele 15:23 conține o altă idee importantă în legătură cu bucuria. Bucuria vine mai degrabă din ceea ce oferim decât din ce primim. Un cuvânt bun spus cuiva ne aduce bucurie. Când suntem o binecuvântare pentru cei din jur, suntem noi înșine binecuvântați. După cum am văzut deja în Proverbele, cuvintele noastre au o mare putere. Ele pot face fie un mare bine, fie un mare rău.
Cât de bine cunoști din proprie experiență dragostea lui Dumnezeu? Ce poți face pentru a accepta cu inimă largă acest adevăr crucial? Gândește-te cât de bună ar fi viața ta dacă ai accepta realitatea iubirii divine.
**********************************************************
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND – TRIMESTRUL I
Faptele apostolilor 6
1 În zilele acelea, când s-a înmulţit numărul ucenicilor, evreii care vorbeau greceşte cârteau împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărţirea ajutoarelor de toate zilele.
2 Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor şi au zis: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese.
3 De aceea, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta.
4 Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului.”
5 Vorbirea aceasta a plăcut întregii adunări. Au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae, un prozelit din Antiohia.
6 I-au adus înaintea apostolilor, care, după ce s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei.
7 Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulţea mult în Ierusalim, şi o mare mulţime de preoţi veneau la credinţă.
8 Ştefan era plin de har şi de putere şi făcea minuni şi semne mari în norod.
9 Unii din sinagoga numită a izbăviţilor, a cirinenilor şi a alexandrinilor, împreună cu nişte iudei din Cilicia şi din Asia, au început o ceartă de vorbe cu Ştefan;
10 dar nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi Duhului cu care vorbea el.
11 Atunci au pus la cale pe nişte oameni să zică: „Noi l-am auzit rostind cuvinte de hulă împotriva lui Moise şi împotriva lui Dumnezeu.”
12 Au întărâtat norodul, pe bătrâni şi pe cărturari, au năvălit asupra lui, au pus mâna pe el şi l-au dus în sobor.
13 Au scos nişte martori mincinoşi care au zis: „Omul acesta nu încetează să spună cuvinte de hulă împotriva acestui Locaş Sfânt şi împotriva Legii.
14 În adevăr, l-am auzit zicând că acest Isus din Nazaret va dărâma Locaşul acesta şi va schimba obiceiurile pe care ni le-a dat Moise.”
15 Toţi cei ce şedeau în sobor s-au uitat ţintă la Ştefan, şi faţa lui li s-a arătat ca o faţă de înger.
