Studiul X – Trimestrul IV

Luni , 1 decembrie 2014

3. Citeşte Iacov 5:2,3. Ce avertizare dă apostolul aici? La ce fel de bogăţii face el referire? Care este ideea fundamentală?

Iacov 5

2. Bogăţiile voastre au putrezit, şi hainele voastre sunt roase de molii.

3. Aurul şi argintul vostru au ruginit; şi rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră: ca focul are să vă mănânce carnea! V-aţi strâns comori în zilele din urmă!

Imaginile întrebuinţate de Iacov – bogăţii putrezite, haine roase de molii şi aur şi argint care au ruginit – sunt tot atâtea mijloace prin care ne atrage atenţia să ne gândim cu seriozitate la soarta finală a planetei noastre.

Situaţia economică a lumii se înrăutăţeşte; vremurile „bune”, dacă mai sunt astfel de vremuri, durează puţin şi sunt urmate de declin. Orice impresie de stabilitate economică pe care ne-o oferă piaţa mondială este trecătoare şi, în mare parte, himerică. Nemulţumirea şi instabilitatea cresc pe măsură ce se adânceşte decalajul dintre bogaţi şi săraci. Aşa era situaţia şi în vremea lui Iacov: săracii erau tot mai disperaţi, iar bogaţii, tot mai insensibili faţă de cei nevoiaşi.

4. Gândeşte-te la următorii oameni şi notează ce efect au avut asupra lor bogăţiile (sau lipsa lor) :

a. Nabal (1 Samuel 25:2-11)

2. În Maon era un om foarte bogat, a cărui avere era în Carmel; avea trei mii de oi şi o mie de capre şi se afla la Carmel pentru tunderea oilor lui.

3. Numele acestui om era Nabal, şi nevasta lui se chema Abigail; era o femeie cu judecată şi frumoasă la chip, dar bărbatul ei era aspru şi rău în faptele lui. El se trăgea din Caleb.

4. David a aflat în pustiu că Nabal îşi tunde oile.

5. A trimis la el zece tineri, cărora le-a zis: „Suiţi-vă la Carmel şi duceţi-vă la Nabal. Întrebaţi-l de sănătate în numele meu

6. şi să-i vorbiţi aşa: „Să trăieşti în pace, şi pacea să fie cu casa ta şi cu tot ce este al tău.

7. Şi acum, am auzit că tunzi oile. Păstorii tăi au fost cu noi; nu i-am ocărât şi nu li s-a luat nimic în tot timpul cât au fost la Carmel.

8. Întreabă pe slujitorii tăi şi-ţi vor spune. Să capete trecere, dar, tinerii aceştia înaintea ta, fiindcă venim într-o zi de bucurie. Dă, dar, te rog, robilor tăi şi fiului tău David, ce te lasă inima.”

9. Când au ajuns oamenii lui David, au spus lui Nabal toate aceste cuvinte, în numele lui David. Apoi au tăcut.

10. Nabal a răspuns slujitorilor lui David: „Cine este David şi cine este fiul lui Isai? Astăzi sunt mulţi slujitori care fug de la stăpâni.

11. Şi să-mi iau eu pâinea, apa şi vitele mele, pe care le-am tăiat pentru tunzătorii mei, şi să le dau unor oameni care sunt de nu ştiu unde?”

b. Ezechia (2 Împăraţi 20:12-19)

12. În acelaşi timp, Berodac-Baladan, fiul lui Baladan, împăratul Babilonului, a trimis o scrisoare şi un dar lui Ezechia, căci auzise de boala lui Ezechia.

13. Ezechia a ascultat pe soli şi le-a arătat locul unde erau lucrurile lui de preţ, argintul şi aurul, mirodeniile şi untdelemnul cel scump, casa lui cu arme şi tot ce se afla în vistieriile lui: n-a fost nimic pe care să nu li-l fi arătat Ezechia în casa lui şi în toate moşiile lui.

14. Prorocul Isaia a venit în urmă la împăratul Ezechia şi i-a zis: „Ce au zis oamenii aceia şi de unde au venit la tine?” Ezechia a răspuns: „Au venit dintr-o ţară depărtată, din Babilon.”

15. Isaia a mai zis: „Ce au văzut în casa ta?” Ezechia a răspuns: „Au văzut tot ce este în casa mea: n-a fost nimic în vistieriile mele pe care să nu li-l fi arătat.”

16. Atunci Isaia a zis lui Ezechia: „Ascultă cuvântul Domnului!

17. „Iată că vor veni vremuri când vor duce în Babilon tot ce este în casa ta şi ce au strâns părinţii tăi până în ziua de azi; nu va rămâne nimic – zice Domnul. –

18. Şi vor lua din fiii tăi, care vor ieşi din tine, pe care-i vei naşte, şi-i vor face fameni slujitori în casa împăratului Babilonului.”

19. Ezechia a răspuns lui Isaia: „Cuvântul Domnului, pe care l-ai rostit, este bun.” Şi a adăugat: „Căci va fi pace şi linişte în timpul vieţii mele!”

c. Petru (Faptele 3:1-10)

1. Petru şi Ioan se suiau împreună la Templu, la ceasul rugăciunii: era ceasul al nouălea.

2. Acolo era un om olog din naştere, care era dus şi pus în toate zilele la poarta Templului numită „Frumoasă”, ca să ceară de milă de la cei ce intrau în Templu.

3. Omul acesta, când a văzut pe Petru şi pe Ioan că voiau să intre în Templu, le-a cerut milostenie.

4. Petru, ca şi Ioan, s-a uitat ţintă la el şi a zis: „Uită-te la noi!”

5. Şi el se uita la ei cu luare aminte şi aştepta să capete ceva de la ei.

6. Atunci Petru i-a zis: „Argint şi aur n-am; dar ce am, îţi dau: în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!”

7. L-a apucat de mâna dreaptă şi l-a ridicat în sus. Îndată i s-au întărit tălpile şi gleznele;

8. dintr-o săritură a fost în picioare şi a început să umble. A intrat cu ei în Templu, umblând, sărind şi lăudând pe Dumnezeu.

9. Tot norodul l-a văzut umblând şi lăudând pe Dumnezeu.

10. Îl cunoşteau că era cel ce şedea la poarta „Frumoasă” a Templului, ca să ceară de pomană, şi s-au umplut de uimire şi de mirare pentru cele ce i se întâmplaseră.

Mai devreme sau mai târziu, bogăţiile pământeşti îşi pierd strălucirea. Ajungem să le cunoaştem limitele şi, poate, chiar partea întunecată. Banii îşi au locul lor; ei devin o problemă numai atunci când oamenii îi aşază într-un loc greşit.

Iacov spune că banii vor fi o „dovadă” împotriva celor care îi întrebuinţează greşit (Iacov 5:3). Deşi el dă acest avertisment în contextul referirilor la timpul sfârşitului, principiul este clar: contează foarte mult ce facem cu banii. Prin expresia „focul are să vă mănânce carnea”, el doreşte să ne conştientizeze de importanţa extraordinară a deciziilor legate de bani. Agonisim noi comori care în cele din urmă vor arde sau strângem comori care vor dura veşnic (vezi Luca 12:33,34)?

Iacov 5

3. Aurul şi argintul vostru au ruginit; şi rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră: ca focul are să vă mănânce carnea! V-aţi strâns comori în zilele din urmă!

Luca 12

33. Vindeţi ce aveţi şi daţi milostenie. Faceţi-vă rost de pungi care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoţul şi unde nu roade molia.

34. Căci unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră.

Gândeşte-te bine la atitudinea ta faţă de bani şi la modul în care îţi afectează ei relaţiile cu ceilalţi. Ce îţi spun acestea despre modul în care îi foloseşti?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV

Marcu 1

1. Începutul Evangheliei lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

2. După cum este scris în prorocul Isaia: „Iată, trimit înaintea Ta pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea…

3. glasul celui ce strigă în pustiu: „Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările”,

4. a venit Ioan care boteza în pustiu, propovăduind botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor.

5. Tot ţinutul Iudeii şi toţi locuitorii Ierusalimului au început să iasă la el; şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan.

6. Ioan era îmbrăcat cu o haină de păr de cămilă, şi împrejurul mijlocului era încins cu un brâu de curea. El se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică.

7. Ioan propovăduia şi zicea: „După mine vine Cel ce este mai puternic decât mine, căruia eu nu sunt vrednic să mă plec să-I dezleg curelele încălţămintei.

8. Eu, da, v-am botezat cu apă; dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt.”

9. În vremea aceea, a venit Isus din Nazaretul Galileii şi a fost botezat de Ioan în Iordan.

10. Şi îndată, când ieşea Isus din apă, el a văzut cerurile deschise şi Duhul coborându-Se peste El ca un porumbel.

11. Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Tu eşti Fiul Meu preaiubit, în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea.”

12. Îndată Duhul a mânat pe Isus în pustiu,

13. unde a stat patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Acolo stătea împreună cu fiarele sălbatice, şi-I slujeau îngerii.

14. După ce a fost închis Ioan, Isus a venit în Galileea şi propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu.

15. El zicea: „S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.”

16. Pe când trecea Isus pe lângă Marea Galileii, a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând o mreajă în mare, căci erau pescari.

17. Isus le-a zis: „Veniţi după Mine, şi vă voi face pescari de oameni.”

18. Îndată, ei şi-au lăsat mrejele şi au mers după El.

19. A mers puţin mai departe şi a văzut pe Iacov, fiul lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui, care, şi ei, erau într-o corabie şi îşi dregeau mrejele.

20. Îndată i-a chemat; şi ei au lăsat pe tatăl lor, Zebedei, în corabie cu cei ce lucrau pe plată şi au mers după El.

21. S-au dus la Capernaum. Şi, în ziua Sabatului, Isus a intrat îndată în sinagogă şi a început să înveţe pe norod.

22. Oamenii erau uimiţi de învăţătura Lui; căci îi învăţa ca unul care are putere, nu cum îi învăţau cărturarii.

23. În sinagoga lor era un om care avea un duh necurat. El a început să strige:

24. „Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne pierzi? Te ştiu cine eşti: eşti Sfântul lui Dumnezeu!”

25. Isus l-a certat şi i-a zis: „Taci şi ieşi afară din omul acesta!”

26. Şi duhul necurat a ieşit din el, scuturându-l cu putere şi scoţând un strigăt mare.

27. Toţi au rămas înmărmuriţi, aşa că se întrebau unii pe alţii: „Ce este aceasta? O învăţătură nouă! El porunceşte ca un stăpân chiar şi duhurilor necurate, şi ele Îl ascultă!”

28. Şi îndată I s-a dus vestea în toate împrejurimile Galileii.

29. După ce a ieşit din sinagogă, a intrat împreună cu Iacov şi Ioan în casa lui Simon şi a lui Andrei.

30. Soacra lui Simon zăcea în pat prinsă de friguri; şi îndată au vorbit lui Isus despre ea.

31. El a venit, a apucat-o de mână, a ridicat-o în sus, şi au lăsat-o frigurile. Apoi ea a început să le slujească.

32. Seara, după asfinţitul soarelui, au adus la El pe toţi bolnavii şi îndrăciţii.

33. Şi toată cetatea era adunată la uşă.

34. El a vindecat pe mulţi care pătimeau de felurite boli; de asemenea, a scos mulţi draci şi nu lăsa pe draci să vorbească, pentru că-L cunoşteau.

35. A doua zi dimineaţa, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo.

36. Simon şi ceilalţi care erau cu El s-au dus să-L caute;

37. şi, când L-au găsit, I-au zis: „Toţi Te caută.”

38. El le-a răspuns: „Haidem să mergem în altă parte, prin târgurile şi satele vecine, ca să propovăduiesc şi acolo; căci pentru aceasta am ieşit.”

39. Şi S-a dus să propovăduiască în sinagogi, prin toată Galileea; şi scotea dracii.

40. A venit la El un lepros, care s-a aruncat în genunchi înaintea Lui, Îl ruga şi-I zicea: „Dacă vrei, poţi să mă cureţi.”

41. Lui Isus I s-a făcut milă de el, a întins mâna, S-a atins de el şi i-a zis: „Da
, voiesc, fii curăţat!”

42. Îndată l-a lăsat lepra, şi s-a curăţat.

43. Isus i-a poruncit cu tot dinadinsul, i-a spus să plece numaidecât

44. şi i-a zis: „Vezi să nu spui nimănui nimic; ci du-te de te arată preotului şi adu pentru curăţarea ta ce a poruncit Moise, ca mărturie pentru ei.”

45. Dar omul acela, după ce a plecat, a început să vestească şi să spună în gura mare lucrul acesta, aşa că Isus nu mai putea să intre pe faţă în nicio cetate; ci stătea afară, în locuri pustii, şi veneau la El din toate părţile.

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO