„Credinţa” demonilor

 

Studiul VI – Trimestrul IV

Marți , 4 noiembrie 2014

 

 

Dacă faptele lipsesc, nu există decât o singură cale de „a dovedi” autenticitatea credinţei: conformarea cu doctrina. Dacă am convingeri corecte, atunci înseamnă că am credinţă, nu-i aşa?

4. Citeşte 2 Corinteni 4:2; 1 Timotei 2:4; Iacov 5:19,20; 1 Petru 1:22 şi 1 Ioan 3:18,19. Ce ne spun versetele acestea despre importanţa cunoaşterii adevărului?

2 Corinteni 4

2. Ca unii care am lepădat meşteşugirile ruşinoase şi ascunse, nu umblăm cu vicleşug şi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu. Ci, prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiţi de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu.

1 Timotei 2

4. care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.

Iacov 5

19. Fraţilor, dacă s-a rătăcit vreunul dintre voi de la adevăr, şi-l întoarce un altul,
20. să ştiţi că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui un suflet de la moarte şi va acoperi o sumedenie de păcate.

1 Petru 1

22. Deci ca unii care prin ascultarea de adevăr v-aţi curăţat sufletele prin Duhul, ca să aveţi o dragoste de fraţi neprefăcută, iubiţi-vă cu căldură unii pe alţii, din toată inima;

1 Ioan 3

18. Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul.
19. Prin aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr şi ne vom linişti inimile înaintea Lui,

Cunoaşterea intelectuală a adevărului îşi are, fără niciun dubiu, locul ei, de altfel, un loc foarte important. Cu toate acestea, cunoaşterea în ea însăşi nu este suficientă pentru a dovedi faptul că un om are credinţă mântuitoare.

5. Cu privire la ce tip de credinţă falsă ne atrage atenţia textul din Iacov 2:19?

Iacov 2

19. Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară!

Mărturisirea fundamentală de credinţă a Vechiului Testament se găseşte în Deuteronomul 6:4: „Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn.” Ea poartă numele Shema, fiindcă acesta este primul cuvânt cu care începe în limba ebraică, şi exprimă în mod concis credinţa într-un singur Dumnezeu. Toate celelalte învăţături biblice decurg din acest adevăr cardinal.

Dar Iacov spune că până şi demonii cred în acest adevăr. Ei ştiu că acesta este adevărul! Şi la ce le foloseşte faptul că ştiu? Ei tremură în prezenţa lui Dumnezeu, cum s-a întâmplat când Domnul Isus le-a poruncit să iasă din victimele lor (Marcu 3:11; 5:7).

Marcu 3

11. Duhurile necurate, când Îl vedeau, cădeau la pământ înaintea Lui şi strigau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.”

Marcu 5

7. şi a strigat cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu, să nu mă chinuieşti!”

Credinţa intelectuală care nu are niciun efect asupra comportamentului nostru este inutilă. Este credinţa pe care o au demonii implicaţi activ în lucrarea de a ne înşela prin doctrine false şi minciuni. La fel ca pe vremea Domnului Isus, demonii îi vor încuraja pe oameni să creadă în amăgirile lor, agăţându-se de plăcerea pe care o găsesc în purtarea destrăbălată şi nelegiuită: „Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor” (1 Timotei 4:1).

Credinţa trebuie transpusă în fapte, altminteri nu este o credinţă mântuitoare, ci o credinţă a demonilor care, dacă nu i-a salvat pe ei, cum ar putea să ne salveze pe noi?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV

Matei 2

 

1. După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din răsărit la Ierusalim
2. şi au întrebat: „Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în răsărit şi am venit să ne închinăm Lui.”
3. Când a auzit împăratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult; şi tot Ierusalimul s-a tulburat împreună cu el.
4. A adunat pe toţi preoţii cei mai de seamă şi pe cărturarii norodului şi a căutat să afle de la ei unde trebuia să Se nască Hristosul.
5. „În Betleemul din Iudeea”, i-au răspuns ei, „căci iată ce a fost scris prin prorocul:
6. „Şi tu, Betleeme, ţara lui Iuda, nu eşti nicidecum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda; căci din tine va ieşi o Căpetenie, care va fi Păstorul poporului Meu Israel.”
7. Atunci Irod a chemat în ascuns pe magi şi a aflat întocmai de la ei vremea în care se arătase steaua.
8. Apoi i-a trimis la Betleem şi le-a zis: „Duceţi-vă de cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc: şi, când Îl veţi găsi, daţi-mi şi mie de ştire, ca să vin şi eu să mă închin Lui.”
9. După ce au ascultat pe împăratul, magii au plecat. Şi iată că steaua pe care o văzuseră în răsărit, mergea înaintea lor, până ce a venit şi s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul.
10. Când au văzut ei steaua, n-au mai putut de bucurie.
11. Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ şi I s-au închinat; apoi şi-au deschis vistieriile şi I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă.
12. În urmă, au fost înştiinţaţi de Dumnezeu în vis să nu mai dea pe la Irod, şi s-au întors în ţara lor pe un alt drum.
13. După ce au plecat magii, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif şi-i zice: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui, fugi în Egipt şi rămâi acolo până îţi voi spune eu; căci Irod are să caute Pruncul, ca să-L omoare.”
14. Iosif s-a sculat, a luat Pruncul şi pe mama Lui, noaptea, şi a plecat în Egipt.
15. Acolo a rămas până la moartea lui Irod, ca să se împlinească ce fusese vestit de Domnul prin prorocul care zice: „Am chemat pe Fiul Meu din Egipt.”
16. Atunci Irod, când a văzut că fusese înşelat de magi, s-a mâniat foarte tare şi a trimis să omoare pe toţi pruncii de parte bărbătească, de la doi ani în jos, care erau în Betleem şi în toate împrejurimile lui, potrivit cu vremea pe care o aflase întocmai de la magi.
17. Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin prorocul Ieremia, care zice:
18. „Un ţipăt s-a auzit în Rama, plângere şi bocet mult: Rahela îşi jelea copiii şi nu voia să fie mângâiată, pentru că nu mai erau.”
19. După ce a murit Irod, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif, în Egipt,
20. şi-i zice: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi du-te în ţara lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia viaţa Pruncului.”
21. Iosif s-a sculat, a luat Pruncul şi pe mama Lui şi a venit în ţara lui Israel.
22. Dar când a auzit că în Iudeea împărăţeşte Arhelau, în locul tatălui său Irod, s-a temut să se ducă acolo; şi, fiind înştiinţat de Dumnezeu în vis, a plecat în părţile Galileii.
23. A venit acolo şi a locuit într-o cetate numită Nazaret, ca să se împlinească ce fusese vestit prin proroci: că El va fi chemat Nazarinean.
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO