duminică, 26 octombrie 2014
Comentariile sunt închise pentru Omul cu un inel de aur

Omul cu un inel de aur

 

Studiul V – Trimestrul IV

Duminică , 26 octombrie 2014

 

 

Citeşte Iacov 2:1-4. Pasajul acesta este, printre altele, şi un studiu al contrastelor. Pe de o parte este omul bogat, bine îmbrăcat şi, pesemne, important, iar de cealaltă parte, omul sărac, îmbrăcat în zdrenţe şi, pesemne, un nimeni. Primul este tratat curtenitor, iar al doilea are parte de o primire dispreţuitoare. Primul primeşte un loc comod, în faţă, iar al doilea, un loc în picioare sau direct pe podea.

Iacov 2

1. Fraţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutând la faţa omului.
2. Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur şi cu o haină strălucitoare, şi intră şi un sărac îmbrăcat prost;
3. şi voi puneţi ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare şi-i ziceţi: „Tu şezi în locul acesta bun!”, şi apoi ziceţi săracului: „Tu stai acolo în picioare!” sau: „Şezi jos la picioarele mele!”
4. Nu faceţi voi oare o deosebire în voi înşivă şi nu vă faceţi voi judecători cu gânduri rele?

Scena aceasta nu este prea plăcută, mai ales că incidentul pare a se petrece (cel puţin ipotetic) în timpul serviciului divin! Cuvântul grecesc pentru „adunare” din versetul 2 este synagōgē, probabil o referire timpurie la serviciul divin din Sabat al creştinilor evrei, care se desfăşura de regulă în case particulare (vezi Faptele 18:7,8).

Fapte 18

7. Şi, după ce a ieşit de acolo, a intrat în casa unui om temător de Dumnezeu, numit Iust, a cărui casă era vecină cu sinagoga.
8. Dar Crisp, fruntaşul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată casa lui. Şi mulţi dintre corinteni, care auziseră pe Pavel, au crezut şi ei şi au fost botezaţi.

În cultura greco-romană din secolul I, imaginea şi poziţia publică a cuiva conta extraordinar de mult. Se crease aşteptarea ca persoanele care aveau averi, educaţie sau influenţă politică să profite de aceste lucruri pentru a-şi spori reputaţia şi a-şi urmări interesele personale. Dacă făceau o donaţie mare pentru o cauză socială sau religioasă, beneficiarul era obligat să întoarcă gestul şi să-i răsplătească într-un fel sau altul. Bunătatea era recompensată prin loialitate, iar generozitatea, printr-un cuvânt public de mulţumire. Puţinii oameni din clasa superioară care participau la serviciile divine creştine se aşteptau la un tratament privilegiat. Dacă ar fi ignorat aceste aşteptări, biserica şi-ar fi atras dezaprobarea. O atitudine nechibzuită faţă de valorile sociale ar fi fost un motiv justificat de supărare şi o garanţie a disensiunii.

1. Citeşte Marcu 2:16 şi Luca 11:43. Ce aşteptări aveau oamenii în aceste cazuri? Cu ce principii ale Evangheliei intră ele în conflict?

Marcu 2

16. Cărturarii şi fariseii, când L-au văzut mâncând cu vameşii şi cu păcătoşii, au zis ucenicilor Lui: „De ce mănâncă El şi bea cu vameşii şi cu păcătoşii?”

Luca 11

43. Vai de voi, fariseilor! Pentru că voi umblaţi după scaunele dintâi la sinagogi şi vă place să vă facă lumea plecăciuni prin pieţe!

Nu e păcat dacă suntem săraci sau bogaţi, dar felul în care ne purtăm cu oamenii diferiţi de noi în ce privește vârsta, situaţia economică, educaţia sau convingerile religioase este un barometru al experienţei noastre creştine. Suntem înclinaţi să le arătăm mai mult respect celor care considerăm că ne sunt „superiori” şi mai puţin celor „inferiori” nouă. Dar Dumnezeu vrea să ne desprindem de această atitudine (Romani 12:2).

Romani 12

2. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.

Poate că nu ne purtăm chiar atât de grosolan ca în scena descrisă de Iacov, dar, dacă suntem sinceri, vom admite că uneori suntem înclinaţi spre favoritism. Ce putem face pentru a identifica această problemă în viaţa noastră şi a scăpa de ea definitiv?

*

****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV

Zaharia 11

 
1. Deschide-ţi porţile, Libanule, ca să-ţi mănânce focul cedrii!
2. Vaită-te, chiparosule, căci cedrul a căzut, şi cei falnici sunt nimiciţi! Văitaţi-vă, stejari din Basan, căci pădurea cea nepătrunsă a fost dată jos!
3. Păstorii scot strigăte de jale, pentru că li s-a nimicit fala; puii de lei mugesc, căci desişul Iordanului este nimicit.
4. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul meu: „Paşte oile de tăiat!
5. Căci cei ce le cumpără le taie şi nu se simt vinovaţi. Şi cel ce le vinde zice: „Binecuvântat să fie Domnul, căci mă îmbogăţesc!” Şi păstorii lor nu le cruţă.
6. Căci nu mai am milă de locuitorii ţării – zice Domnul – ci, iată, dau pe oameni, pe unii în mâinile altora şi în mâinile împăratului lor; ei vor pustii ţara, şi n-o voi izbăvi din mâinile lor.”
7. Atunci m-am apucat să pasc oile de tăiat, în adevăr cele mai ticăloase din turmă. Am luat două toiege: pe unul l-am numit „Îndurare”, iar pe celălalt l-am numit „Legământ”. Şi am păscut oile.
8. Am nimicit cu desăvârşire pe cei trei păstori într-o lună: sufletul meu nu-i mai răbda şi se scârbise şi sufletul lor de mine.
9. Şi am zis: „Nu vă mai pot paşte! Cea care are să moară să moară, cea care are să piară să piară, şi cele ce mai rămân să se mănânce unele pe altele!
10. Mi-am luat toiagul „Îndurare” şi l-am rupt, ca să rup legământul meu pe care-l încheiasem cu toate popoarele.
11. Şi când s-a rupt, în ziua aceea, nenorocitele acelea de oi care au luat seama la mine au cunoscut astfel că acesta era cuvântul Domnului.
12. Eu le-am zis: „Dacă găsiţi cu cale, daţi-mi plata; dacă nu, nu mi-o daţi!” Şi mi-au cântărit ca plată, treizeci de arginţi.
13. Dar Domnul mi-a zis: „Aruncă olarului preţul acesta scump cu care m-au preţuit!” Şi am luat cei treizeci de arginţi şi i-am aruncat în Casa Domnului pentru olar.
14. Apoi mi-am rupt al doilea toiag „Legământ”, ca să rup frăţia dintre Iuda şi Israel.
15. Domnul mi-a zis: „Ia şi uneltele unui păstor nebun!
16. Căci iată că voi ridica în ţară un păstor căruia nu-i va păsa de oile care pier; nu se va duce să caute pe cele mai tinere, nu va vindeca pe cele rănite, nu va îngriji de cele sănătoase; ci va mânca din carnea celor mai grase şi nu le va mai lăsa decât copitele!
17. Vai de păstorul de nimic care îşi părăseşte oile! Să cadă sabia pe braţul lui şi pe ochiul lui cel drept! Să i se usuce braţul de tot şi să i se stingă ochiul drept!”
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO