Studiul XI – Trimestrul III

Luni , 8 septembrie 2014

 

2. Citeşte Matei 12:1,2. Care a fost problema în această situație? De ce au socotit fariseii că ucenicii au făcut un lucru neîngăduit în Sabat?

Matei 12

1. În vremea aceea, Isus trecea prin lanurile de grâu într-o zi de Sabat. Ucenicii Lui, care erau flămânzi, au început să smulgă spice de grâu şi să le mănânce.
2. Fariseii, când au văzut lucrul acesta, I-au zis: „Uite că ucenicii Tăi fac ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului.”

În Deuteronomul 23:25 se găseşte următoarea regulă: „Dacă intri în holdele aproapelui tău, vei putea să culegi spice cu mâna, dar secera, în holdele aproapelui tău, să n-o pui.” Prin urmare, nu era o problemă că ucenicii smulgeau spice de grâu din lanul altcuiva, ci faptul că le smulgeau şi le mâncau în Sabat! Regulile rabinilor interziceau în mod punctual multe tipuri de activităţi în Sabat, printre care şi culesul, treieratul şi vânturatul cerealelor. De aceea, când i-au văzut pe ucenici cum rupeau spicele şi le frecau în palme pentru a curăţa boabele, fariseii i-au socotit vinovaţi de faptul că au cules, treierat şi vânturat, lucrări nepermise în Sabat.

3. Ce însemnătate au exemplele date de Domnul Isus ca răspuns la acuzaţia fariseilor? Matei 12:3-5

Matei 12

3. Dar Isus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit ce a făcut David, când a flămânzit el şi cei ce erau împreună cu el?
4. Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu şi a mâncat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, pe care nu-i era îngăduit să le mănânce nici lui, nici celor ce erau cu el, ci numai preoţilor?
5. Sau n-aţi citit în Lege că, în zilele de Sabat, preoţii calcă Sabatul în Templu, şi totuşi sunt nevinovaţi?

Prin primul exemplu, cu David şi oamenii lui care au mâncat din pâinile sfinte (1 Samuel 21:1-6), Domnul Hristos a arătat că, în unele situaţii, când viaţa este ameninţată, încălcarea unei reguli ceremoniale este permisă. Al doilea exemplu (Matei 12:5) aduce în discuţie faptul că, în serviciile din Sabat, preoţii aduc de două ori mai multe jertfe şi daruri decât în celelalte zile ale săptămânii (Numeri 28:9,10). Evreii înşişi recunoşteau că serviciile de la templu erau prioritare faţă de Sabat.

1 Samuel 21

1. David s-a dus la Nob, la preotul Ahimelec, care a alergat speriat înaintea lui şi i-a zis: „Pentru ce eşti singur şi nu este nimeni cu tine?”
2. David a răspuns preotului Ahimelec: „Împăratul mi-a dat o poruncă şi mi-a zis: „Nimeni să nu ştie nimic de pricina pentru care te trimit şi de porunca pe care ţi-am dat-o.” Am hotărât un loc de întâlnire cu oamenii mei.
3. Acum ce ai la îndemână? Dă-mi cinci pâini sau ce se va găsi.”
4. Preotul a răspuns lui David: „N-am pâine obişnuită la îndemână, ci numai pâine sfinţită, doar dacă oamenii tăi s-au ferit de împreunarea cu femei!”
5. David a răspuns preotului: „Ne-am ferit de împreunarea cu femei de trei zile de când am plecat, şi toţi oamenii mei sunt curaţi; de altfel, dacă aceasta este o faptă necurată, va fi sfinţită negreşit azi de acela care o va face.”
6. Atunci preotul i-a dat pâinea sfinţită, căci nu era acolo altă pâine decât pâinea pentru punerea înainte, care fusese luată dinaintea Domnului, ca să fie înlocuită cu pâine caldă, în clipa când luaseră pe cealaltă.

Numeri 28

9. În ziua Sabatului, să aduceţi doi miei de un an fără cusur, şi ca dar de mâncare, două zecimi de efă din floarea făinii frământată cu untdelemn, împreună cu jertfa de băutură.
10. Aceasta este arderea de tot pentru fiecare zi de Sabat, afară de arderea de tot necurmată şi jertfa ei de băutură.

În continuare, Domnul Isus a făcut două afirmaţii prin care Îşi revendică autoritatea de a redefini modul greşit în care fariseii păzeau Sabatul: (1) „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat” (Marcu 2:27). Prin aceasta, El reafirmă originea edenică a Sabatului şi redefineşte priorităţile: omul nu a fost creat în folosul Sabatului, ci, invers, Sabatul a fost adus la existenţă în folosul omului, pentru a-i servi omului. (2) „Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului” (Marcu 2:28). Hristos a confirmat aici statutul Său de Creator şi Legiuitor – El era cel care dăduse porunca cu privire la Sabat. În această calitate, El are dreptul de a elibera Sabatul de legile împovărătoare născocite de oameni.

Conducătorii spirituali ai poporului lui Dumnezeu L-au acuzat pe Domnul Sabatului de încălcarea zilei pe care El Însuşi a creat-o şi a sfinţit-o. Cum au ajuns ei în această stare de orbire spirituală?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL III

Osea 13

 
1. Când vorbea Efraim, răspândea groaza în Israel. Dar cum a păcătuit cu Baal, a murit.
2. Şi acum ei păcătuiesc întruna, îşi fac chipuri turnate din argintul lor, idoli născociţi de ei, lucrare făcută de meşteri. Acestora le vorbesc ei şi, jertfind oameni, sărută viţei!
3. De aceea, vor fi ca norul de dimineaţă, ca roua care trece repede, ca pleava suflată de vânt din arie, ca fumul care iese din horn.
4. „Dar Eu sunt Domnul Dumnezeul tău din ţara Egiptului încoace. Tu cunoşti că nu este alt Dumnezeu afară de Mine şi nu este alt Mântuitor afară de Mine.
5. Eu te-am cunoscut în pustiu, într-un pământ fără apă.
6. Dar când au dat de păşune, s-au săturat, şi, când s-au săturat, inima li s-a umflat de mândrie; de aceea M-au uitat.
7. Eu M-am făcut ca un leu pentru ei şi-i pândesc ca un pardos pe drum.
8. Mă năpustesc asupra lor ca o ursoaică lipsită de puii ei, le sfâşii învelişul inimii; îi înghit îndată ca un leu, şi fiarele câmpului îi vor face bucăţi.
9. Pieirea ta, Israele, este că ai fost împotriva Mea, împotriva Celui ce te putea ajuta.
10. Unde este împăratul tău, ca să te scape în toate cetăţile tale? Unde sunt judecătorii tăi, despre care ziceai: „Dă-mi un împărat şi domni”?
11. Ţi-am dat un împărat în mânia Mea, şi ţi-l iau în urgia Mea!
12. Nelegiuirea lui Efraim este strânsă, păcatul lui este păstrat.
13. Îl vor apuca durerile naşterii; este un copil neînţelept, căci nu poate să nască la vremea sorocită!
14. Îi voi răscumpăra din mâna Locuinţei morţilor, îi voi izbăvi de la moarte. Moarte, unde îţi este ciuma? Locuinţă a morţilor, unde îţi este nimicirea? Căinţa este ascunsă de privirile Mele!”
15. Oricât de roditor ar fi Efraim în mijlocul fraţilor săi, tot va veni vântul de răsărit, se va stârni din pustiu un vânt al Domnului, îi va usca izvoarele şi-i va seca fântânile: va jefui vistieria de toate vasele ei de preţ.
16. Samaria este pedepsită pentru că s-a răzvrătit împotriva Dumnezeului ei. Vor cădea ucişi de sabie; pruncii lor vor fi zdrobiţi şi vor spinteca pântecele femeilor lor însărcinate.
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO

6 comentarii

  • Ilie Cristian
    10 septembrie 2014 0:00

    „Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului” (Marcu 2:28). „Hristos a confirmat aici statutul Său de Creator şi Legiuitor – El era cel care dăduse porunca cu privire la Sabat”.
    Lectiunea nu face referire la punctul focal al marii lupte, reprezentat de controversa Sabatul- semnul Dumnezeului Creator si Rascumparator, versus semnul fiarei. Si atat Biserica in intregul ei, cat si fiecare dintre noi, de asemenea neglijam sau nu constientizam ca acesta este totusi aspectul cel mai important pe care sa ne concentram, pentru ca atat implicarea deliberata de o parte sau alta, dar si acceptarea inconstienta a unuia sau a celuilalt dintre acesti ‘markeri’, determina si demonstreaza apartenenta ultima a fiecaruia. „Descoperirea lui Isus” arata clar elemantul de forta al „ostirilor Domnului” la apogeul marii lupte: intreita solie „ingereasca”, care eficientizeaza deplin si defineste complet pe ‘apartenentii’ Domnului: „aici este rabdarea sfintilor care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus”. Dar ce descrie de fapt intreita solie? Tocmai aceasta acerba problematica a apartenentei prin inchinare, care duce la o situatie fara intoarcere, in bine sau rau deplin, numita „sigilare”, si care de aceea trebuie proclamata „cu glas tare”, „ca o marturie pentru toate popoarele”. In lipsa implicarii pe aceasta axa a adevaratei lupte dintre bine si rau, a carei miza este autenticul adevar despre „Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui”, raman la dispozitie doua ‘fascinante’ posibilitati: fie laudarosenia modernismului secular, fie provocarile dizidentelor pretins reformatoare. Domnul ne-a pus inainte „viata si moartea, binecuvantarea si blestemul”. „Cei rai vor face raul, si nici-unul din cei rai nu va intelege. Dar cei intelepti vor intelege”.

    • Liviu
      24 ianuarie 2022 19:31

      Ești foarte incoerent domnule Ilie.Dacă încarci o frază cu zeci de idei care nu au legătură una cu alta , nu vei impresiona decât pe cei care nu au intenția să înțeleagă .

  • Marion
    10 septembrie 2014 8:29

    Matei 12

    1. În vremea aceea, Isus trecea prin lanurile de grâu într-o zi de Sabat. Ucenicii Lui, care erau flămânzi, au început să smulgă spice de grâu şi să le mănânce.2. Fariseii, când au văzut lucrul acesta, I-au zis: “Uite că ucenicii Tăi fac ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului.”

    Cu toate că in versetele următoare Hristos pare să indreptățească comportamentul ucenicilor in acea ocazie, nu se poate deduce de nicăieri că El Însuși ar fi procedat la fel. In definitiv cred că era la fel de flămând ca și ucenicii. Cum exemplul nostru ar trebui să fie Hristos in orice situație, nu ar trebui să ne mai justificam lejeritatea si îngăduința cu care tratam de multe ori sfințenia Sabatului apelând obsesiv la versetele amintite. In definitiv nu cred ca ucenicii puteau muri de foame in prezenta Domnului Vieții.

  • serpasul Domnului
    12 septembrie 2014 15:10

    omul nu a fost creat în folosul Sabatului, ci, invers, Sabatul a fost adus la existenţă în folosul omului, pentru a-i servi omului.

    ne-am intrebat noi vreodata cu adevarat ce inseamna sabatul?

    biblia spune.

    sabatul este un SEMN intre MINE si voi ca sa stiti ca EU sunt DOMNUL care VA SFINTESC

    deci, un SEMN, dar ce explicatie îi da dex-ul acestui cuvant?

    SEMN=Ceea ce servește pentru a indica sau exprima ceva, etc. deci asta spune dex-ul ca inseamna un semn, el, semnul, nu e ceva important in sine ci el, semnul, doar indica spre altceva, ne trimite spre altceva mult mai important si real, ne trimite spre o destinatie, spre o realitate pe care nu o cunoastem si astfel avem nevoie de un semn dupa care sa ne ghidam ca sa putem ajunge la acea destinatie spre care de indica acel semn, asa e si cand parcurgem un traseu montan, ptca sa ajungem de ex.la o pestera, de ghidam dupa semnele puse pe traseu si asa incet, incet, ajungem la pestera, tot asa e si cu SABATUL, el este un semn care ne trimite catre o destinatie necunoscuta noua pamantenilor, si anume, acea ODIHNA pe care Dumnezeu vrea sa ne-o dea din nou, ptca aceasta ODIHNA, aceasta unire dintre creator si creatura, a fost parasita in Eden de catre Adam si Eva, si Dumnezeu doreste fierbinte sa refaca aceasta legatura, acea sfintenie in noi, El e Domnul care ne sfinteste.

    Deci SABATUL inseamna partsia fiintelor create cu creatorul, ODIHNA in Domnul, dar adventistii au facut din sabat un idol la care se inchina, excat asa cum a fost si poporul Izrael, acceptam semnul dar refuzam realitatea considerand-o erezie, mai grav de asa nu se poate.

  • ion
    12 septembrie 2014 19:37

    Spune un verset in biblie …in pace si liniste va fi mantuirea voastra .Astazi multi crestini traiesc un stress maxim in ceea ce priveste mantuirea . „voi fi , nu voi fi …mantuit? ” se intreaba multi. Putem intelege asemanarea dintre ziuia de odihna in care nu facem nimic si mantuirea Domnului la care noi deasemena nu putem adauga nimic ….si totusi incercam diverse din rasputeri `???

  • ady
    12 septembrie 2014 23:30

    mariane ai ajuns sal corectezi pe dumnezeu si sa scoti niste idei interpretate de tine numa sa iasa in concordanta cu gandurile si ideile tale de a tine ziua de sabat.

Părerea mea