duminică, 15 iunie 2014
3

De la Adam la Noe

 

Studiul XII – Trimestrul II

Duminică , 15 iunie 2014

 

Într-un anumit sens, putem vorbi despre o „biserică a lui Hristos” doar în vremea Noului Testament, după viaţa, moartea și învierea lui Isus. Însă „biserica lui Hristos” poate avea și un sens mai larg. Termenul din limba greacă pentru „biserică”, ekklesia, însemna „chemaţi afară”. Putem afirma astfel că, în fiecare generaţie, Dumnezeu „a chemat afară” un popor care să reflecte voinţa Sa printr-o viaţă de credincioșie, încredere, iubire și ascultare.

1. Citește Geneza 2:16 – 3:7. La ce probă au fost supuși Adam și Eva? De ce aveau nevoie acești oameni desăvârșiţi de o astfel de probă?

Geneza 2

16. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină;
17. dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.”
18. Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.”
19. Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului; şi le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele.
20. Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului; dar pentru om nu s-a găsit niciun ajutor care să i se potrivească.
21. Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei.
22. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.
23. Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi „femeie”, pentru că a fost luată din om.”
24. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup.
25. Omul şi nevasta lui erau amândoi goi şi nu le era ruşine.

Geneza 3

1. Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină”?”
2. Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.
3. Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.”
4. Atunci şarpele a zis femeii: „Hotărât, că nu veţi muri,
5. dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.”
6. Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.
7. Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.

A fost necesar ca Adam și Eva să fie creaţi ca agenţi morali liberi, ca să fie capabili să iubească. Era necesar ca ei să aibă capacitatea și libertatea de a face răul, chiar dacă nu aveau motive să-l facă. Pomul interzis a fost pentru ei un test de ordin moral care să arate cum aveau ei să-și folosească libertatea primită de la Dumnezeu. Acum știm cum și-au întrebuinţat-o.

În centrul moralităţii se află Legea lui Dumnezeu, care definește binele și răul (pomul e numit „pomul cunoștinţei binelui și răului”). Dar ce scop ar putea avea o lege care să interzică minciuna, furtul și uciderea într-o lume în care oamenii nu ar putea să comită astfel de fapte? Ar fi inutilă într-o lume populată de fiinţe „programate” să facă numai binele. Însă Dumnezeu nu ne-a creat să fim roboţi, ci Și-a dorit să fim niște fiinţe capabile să iubim.

După căderea în păcat, Adam și Eva au avut misiunea de a transmite „ștafeta” mai departe, generaţiilor următoare, în condiţiile în care declinul moral al omenirii s-a adâncit. Dintre primii doi fii pe care i-au avut, Abel a ales să fie de partea bisericii lui Dumnezeu, dar Cain s-a lăsat stăpânit de un spirit de lăcomie, minciună, ucidere și lipsă de respect faţă de părinţi. Starea lumii s-a înrăutăţit tot mai mult până când răul a ajuns să predomine. Înainte de potop, numai Noe și familia lui mai puteau aparţine de biserica lui Hristos.

În ultimele douăzeci și patru de ore, de câte ori ai luat decizii morale, folosind libertatea pe care omul a primit-o în Eden? Ce decizii ai luat? În ce măsură au fost ele în armonie cu Legea morală a lui Dumnezeu?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II

Ieremia 45

 
1. Cuvântul pe care l-a spus prorocul Ieremia către Baruc, fiul lui Neriia, când a scris într-o carte cuvintele acestea, după spusele lui Ieremia, în al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, sună astfel:
2. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel despre tine, Baruc:
3. „Tu zici: „Vai de mine! Căci Domnul a adus întristare peste durerea mea; îmi sleiesc puterile suspinând, şi nu găsesc odihnă!”
4. Spune-i: „Aşa vorbeşte Domnul: „Iată că ce am zidit voi dărâma; ce am sădit voi smulge, şi anume ţara aceasta.
5. Şi tu umbli după lucruri mari? Nu umbla după ele! Căci iată, voi aduce nenorocirea peste orice făptură, zice Domnul, dar ţie îţi voi da ca pradă de război viaţa ta, în toate locurile unde vei merge.”
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO