Făgăduinţele legământului
Studiul X – Trimestrul II
Luni , 2 iunie 2014
Legămintele se întemeiază pe niște promisiuni. De altfel, cuvântul „legământ” este sinonim cu „promisiune”, „angajament”. În momentul încheierii unui acord, este de așteptat ca persoana care promite că va face un anumit lucru să aibă capacitatea de a-l aduce la îndeplinire.
În Vechiul Testament sunt amintite unele legăminte încheiate pentru a aplana anumite conflicte locale (Geneza 31:43-54). După cum observăm în cazul lui Iacov și Laban, legământul putea fi încheiat între două comunităţi sau în interiorul unei comunităţi. Monumentul ridicat la Miţpa era semnul înţelegerii la care au ajuns cele două familii. Termenii înţelegerii erau valabili atâta timp cât cele două părţi erau în viaţă. Spre deosebire de acest legământ al oamenilor, legămintele stabilite de Yahweh cu Noe și cu Avraam aveau valabilitate veșnică.
Geneza 31
43. Drept răspuns, Laban a zis lui Iacov: „Fiicele acestea sunt fiicele mele, copiii aceştia sunt copiii mei, turma aceasta este turma mea şi tot ce vezi este al meu. Şi ce pot face eu azi pentru fiicele mele, sau pentru copiii lor, pe care i-au născut? 44. Vino să facem amândoi un legământ, şi legământul acesta să slujească de mărturie între mine şi tine!” 45. Iacov a luat o piatră şi a pus-o ca stâlp de aducere aminte. 46. Iacov a zis fraţilor săi: „Strângeţi pietre.” Ei au strâns pietre şi au făcut o movilă; şi au mâncat acolo pe movilă. 47. Laban a numit-o Iegar-Sahaduta şi Iacov a numit-o Galed 48. Laban a zis: „Movila aceasta să slujească azi de mărturie între mine şi tine!” De aceea i-au pus numele Galed. 49. Se mai numeşte şi Miţpa pentru că Laban a zis: „Domnul să vegheze asupra mea şi asupra ta când ne vom pierde din vedere unul pe altul. 50. Dacă vei asupri pe fetele mele şi dacă vei mai lua şi alte neveste afară de fetele mele, ia bine seama că nu un om va fi cu noi, ci Dumnezeu va fi martor între mine şi tine.” 51. Laban a zis lui Iacov: „Iată movila aceasta şi iată stâlpul acesta, pe care l-am ridicat între mine şi tine. 52. Movila aceasta să fie martoră şi stâlpul acesta să fie martor că nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta şi nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta şi peste stâlpul acesta, ca să ne facem rău. 53. Dumnezeul lui Avraam şi al lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor să judece între noi.” Iacov a jurat pe Acela de care se temea Isaac. 54. Iacov a adus o jertfă pe munte şi a poftit pe fraţii lui să mănânce; ei au mâncat şi au rămas toată noaptea pe munte.2. Ce clarificări găsim în Galateni 3:15-28 cu privire la faptul că legământul încheiat de Dumnezeu cu Avraam nu îl viza numai pe Avraam?
Galateni 3
15. Fraţilor, (vorbesc în felul oamenilor) un testament, chiar al unui om, odată întărit, totuşi nimeni nu-l desfiinţează, nici nu-i mai adaugă ceva. 16. Acum, făgăduinţele au fost făcute „lui Avraam şi seminţei lui.” Nu zice: „şi seminţelor” (ca şi cum ar fi vorba de mai multe), ci ca şi cum ar fi vorba numai de una: „şi seminţei tale”, adică Hristos. 17. Iată ce vreau să zic: un testament pe care l-a întărit Dumnezeu mai înainte, nu poate fi desfiinţat, aşa ca făgăduinţa să fie nimicită de Legea venită după patru sute treizeci de ani. 18. Căci, dacă moştenirea ar veni din Lege, nu mai vine din făgăduinţă; şi Dumnezeu printr-o făgăduinţă a dat-o lui Avraam. 19. Atunci pentru ce este Legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, până când avea să vină „Sămânţa” căreia Îi fusese făcută făgăduinţa; şi a fost dată prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor. 20. Dar mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure părţi, pe când Dumnezeu este unul singur. 21. Atunci oare Legea este împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă s-ar fi dat o Lege care să poată da viaţa, într-adevăr, neprihănirea ar veni din Lege. 22. Dar Scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca făgăduinţa să fie dată celor ce cred prin credinţa în Isus Hristos. 23. Înainte de venirea credinţei, noi eram sub paza Legii, închişi pentru credinţa care trebuia să fie descoperită. 24. Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă. 25. După ce a venit credinţa, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta. 26. Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Isus. 27. Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos v-aţi îmbrăcat cu Hristos. 28. Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus.În Biblie, sunt consemnate mai multe legăminte universal valabile, în care Dumnezeu face anumite promisiuni întregii omeniri. La potop, de pildă, văzând modul în care a fost afectat pământul, El făgăduiește să nu mai îngăduie niciodată ca lumea creată să fie devastată de ape. În cazul lui Avraam, El a văzut nevoia oamenilor după neprihănire şi a promis să binecuvânteze toate neamurile pământului prin sămânţa lui Avraam (Geneza 22:18).
Geneza 22
18. Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!”La Sinai, Dumnezeu a făcut un legământ cu poporul evreu, dar și acest legământ este universal valabil. Astfel, se precizează că străinul putea să se alăture poporului ales (vezi, de exemplu, Exodul 12:48,49) și că misiunea israeliţilor era să fie o lumină în lume (Exodul 19:5,6).
Exodul 12
48. Dacă un străin, care va locui la tine, va vrea să facă Paştile Domnului, orice parte bărbătească din casa lui va trebui tăiată împrejur; apoi se va apropia să le facă, şi va fi ca şi băştinaşul; dar niciun netăiat împrejur să nu mănânce din ele. 49. Aceeaşi lege va fi pentru băştinaş ca şi pentru străinul care va locui în mijlocul vostru.”Exodul 19
5. Acum, dacă veţi asculta glasul Meu şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu; 6. Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel.”Ai reușit să înţelegi semnificaţia legământului pe care l-ai încheiat cu Dumnezeu? Ce ţi-a promis El? Ce obligaţii ai tu?
*
*****
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II
Ieremia 32
1. Iată cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului, în al zecelea an al lui Zedechia, împăratul lui Iuda. – Acesta era anul al optsprezecelea al lui Nebucadneţar. 2. Oastea împăratului Babilonului împresura pe atunci Ierusalimul, şi prorocul Ieremia era închis în curtea temniţei, care ţinea de casa împăratului lui Iuda. 3. Zedechia, împăratul lui Iuda, pusese să-l închidă şi-i zisese: „Pentru ce proroceşti şi zici: „Aşa vorbeşte Domnul: „Iată, dau cetatea aceasta în mâinile împăratului Babilonului, şi o va lua; 4. Zedechia, împăratul lui Iuda, nu va scăpa de haldei, ci va fi dat în mâinile împăratului Babilonului, îi va vorbi gură către gură şi se vor vedea faţă în faţă. 5. Împăratul Babilonului va duce pe Zedechia la Babilon, unde va rămâne până când Îmi voi aduce Eu aminte de el, zice Domnul. Chiar dacă vă bateţi împotriva haldeilor, nu veţi avea izbândă.” 6. Ieremia a zis: „Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 7. „Iată că Hanameel, fiul unchiului tău Şalum, va veni la tine să-ţi spună: „Cumpără ogorul meu care este la Anatot, căci tu ai drept de răscumpărare ca să-l cumperi.” 8. Şi Hanameel, fiul unchiului meu, a venit la mine, după cuvântul Domnului, în curtea temniţei şi mi-a zis: „Cumpără ogorul meu care este la Anatot, în ţara lui Beniamin, căci tu ai drept de moştenire şi de răscumpărare, cumpără-l!” Am cunoscut că era cuvântul Domnului. 9. Şi am cumpărat de la Hanameel, fiul unchiului meu, ogorul de la Anatot, şi i-am cântărit argintul, şaptesprezece sicli de argint. 10. Am scris un zapis, pe care l-am pecetluit, am pus martori şi am cântărit argintul într-o cumpănă. 11. Am luat apoi zapisul de cumpărare, pe cel care era pecetluit după Lege şi obiceiuri şi pe cel ce era deschis; 12. şi am dat zapisul de cumpărare lui Baruc, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, în faţa lui Hanameel, fiul unchiului meu, în faţa martorilor care iscăliseră zapisul de cumpărare şi în faţa tuturor iudeilor care se aflau în curtea temniţei. 13. Şi am dat lui Baruc înaintea lor următoarea poruncă: 14. Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Ia zapisele acestea de cumpărare, cel pecetluit şi cel deschis, şi pune-le într-un vas de pământ, ca să se păstreze multă vreme!” 15. Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iarăşi se vor mai cumpăra case, ogoare şi vii în ţara aceasta.” 16. După ce am dat zapisul de cumpărare lui Baruc, fiul lui Neriia, am făcut Domnului această rugăciune: 17. „Ah! Doamne Dumnezeule, iată, Tu ai făcut cerurile şi pământul cu puterea Ta cea mare şi cu braţul Tău întins: nimic nu este de mirat din partea Ta! 18. Tu dai îndurare până la al miilea neam de oameni şi pedepseşti nelegiuirea părinţilor în sânul copiilor lor după ei. Tu eşti Dumnezeul cel mare, cel puternic, al cărui nume este Domnul oştirilor! 19. Tu eşti mare la sfat şi puternic la faptă, Tu ai ochii deschişi asupra tuturor căilor copiilor oamenilor ca să dai fiecăruia după căile lui, după rodul faptelor lui. 20. Tu ai făcut minuni şi semne mari în ţara Egiptului şi până în ziua de azi, şi în Israel, şi printre oameni, şi Ţi-ai făcut un Nume aşa cum este astăzi. 21. Ai scos din ţara Egiptului pe poporul tău, Israel, cu minuni şi semne mari, cu mână tare şi cu braţ întins, şi cu o mare groază. 22. Tu le-ai dat ţara aceasta, pe care juraseşi părinţilor lor că le-o vei da, ţară în care curge lapte şi miere. 23. Ei au venit şi au luat-o în stăpânire. Dar n-au ascultat de glasul Tău, n-au păzit Legea Ta şi n-au făcut tot ce le porunciseşi să facă. Şi atunci ai trimis peste ei toate aceste nenorociri! 24. Iată, şanţurile de apărare se înalţă împotriva cetăţii şi o ameninţă; cetatea va fi dată în mâinile haldeilor care luptă împotriva ei, biruită de sabie, de foamete şi de ciumă. Ce ai spus Tu s-a întâmplat: Tu însuţi vezi! 25. Şi totuşi, Doamne Dumnezeule, Tu mi-ai zis: „Cumpără-ţi un ogor cu argint şi pune şi martori!”… când totuşi cetatea este dată în mâinile haldeilor!” 26. Cuvântul Domnului a vorbit atunci lui Ieremia, astfel: 27. „Iată, Eu sunt Domnul Dumnezeul oricărei făpturi. Este ceva de mirat din partea Mea?” 28. De aceea, aşa vorbeşte Domnul: „Iată, dau cetatea aceasta în mâinile haldeilor şi în mâinile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi o va lua. 29. Haldeii care luptă împotriva cetăţii acesteia vor intra, îi vor pune foc şi o vor arde împreună cu casele pe acoperişul cărora au adus tămâie lui Baal şi au turnat jertfe de băutură altor dumnezei ca să Mă mânie. 30. Căci copiii lui Israel şi copiii lui Iuda n-au făcut din tinereţea lor decât ce este rău înaintea Mea; copiii lui Israel numai M-au mâniat întruna cu lucrarea mâinilor lor, zice Domnul. 31. Căci cetatea aceasta Îmi aţâţă mânia şi urgia, din ziua când s-a zidit şi până azi; de aceea vreau s-o iau dinaintea feţei Mele, 32. din pricina tot răului pe care l-au făcut copiii lui Israel şi copiii lui Iuda ca să Mă mânie, ei, împăraţii lor, căpeteniile lor, preoţii lor şi prorocii lor, oamenii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului. 33. Mi-au întors spatele, nu s-au uitat la Mine; i-am învăţat, i-am învăţat întruna, dar n-au ascultat şi nu s-au învăţat. 34. Ci şi-au pus urâciunile idoleşti în Casa peste care este chemat Numele Meu, şi au spurcat-o. 35. Au zidit înălţimi lui Baal în valea Ben-Hinon ca să treacă prin foc lui Moloc pe fiii şi fiicele lor: lucru pe care nu li-l poruncisem; şi nici nu-Mi trecuse prin gând că au să facă asemenea grozăvii ca să ducă pe Iuda în păcat.” 36. Şi acum, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel despre cetatea aceasta despre care ziceţi: „Va fi dată în mâinile împăratului Babilonului, biruită prin sabie, prin foamete şi prin ciumă.” 37. Iată, îi voi strânge din toate ţările unde i-am izgonit în mânia Mea, în urgia Mea şi în marea Mea supărare; îi voi aduce înapoi în locul acesta şi-i voi face să locuiască în linişte acolo. 38. Ei vor fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor. 39. Le voi da o inimă şi o cale, ca să se teamă de Mine totdeauna, spre fericirea lor şi a copiilor lor după ei. 40. Voi încheia cu ei un legământ veşnic că nu Mă voi mai întoarce de la ei, ci le voi face bine şi le voi pune în inimă frica de Mine, ca să nu se depărteze de Mine. 41. Mă voi bucura să le fac bine, îi voi sădi cu adevărat în ţara aceasta, din toată inima şi din tot sufletul Meu.” 42. Căci aşa vorbeşte Domnul: „După cum am adus peste poporul aceasta toate aceste mari nenorociri, tot aşa voi aduce peste ei tot binele pe care li-l făgăduiesc. 43. Se vor cumpăra iarăşi ogoare în ţara aceasta despre care ziceţi că este un pustiu fără oameni şi fără dobitoace şi că este dată în mâinile haldeilor. 44. Se vor cumpăra iarăşi ogoare pe argint, se vor scrie zapise, se vor pecetlui, se vor pune martori, în ţara lui Beniamin şi în împrejurimile Ierusalimului, în cetăţile lui Iuda, în cetăţile de la munte, în cetăţile de la câmpie şi în cetăţile de la miazăzi, căci voi aduce înapoi pe prinşii lor de război, zice Domnul.” Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
