duminică, 25 mai 2014
3

Păcatul şi Legea

 

Studiul IX – Trimestrul II

Duminica , 25 mai 2014

 

1. Ce spune apostolul Pavel despre relaţia dintre păcat și Lege? Romani 7:7-12

Romani 7

7. Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu pofteşti!”
8. Apoi păcatul a luat prilejul şi a făcut să se nască în mine, prin poruncă, tot felul de pofte; căci fără Lege, păcatul este mort.
9. Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam; dar, când a venit porunca, păcatul a înviat, şi eu am murit.
10. Şi porunca, ea, care trebuia să-mi dea viaţa, mi-a pricinuit moartea.
11. Pentru că păcatul a luat prilejul, prin ea m-a amăgit, şi prin însăşi porunca aceasta m-a lovit cu moartea.
12. Aşa că Legea, negreşit, este sfântă, şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună.

În pasajul de faţă, Pavel abordează relaţia dintre Lege şi păcat, punând întrebarea: „Este Legea ceva păcătos?” sau cum este tradusă în alte versiuni: „Este Legea păcat?”. În continuare, el răspunde printr-un nu categoric, pentru ca mai târziu să tragă concluzia: „Așa că Legea, negreșit, este sfântă și porunca este sfântă, dreaptă și bună” (versetul 12).

Legea lui Dumnezeu nu este păcat, după cum legea penală nu este o faptă penală. Un act este considerat a fi penal numai dacă este definit ca atare de lege. Astfel, o faptă poate fi ilegală într-o ţară, pe când în altă ţară poate fi legală, în funcţie de prezenţa sau de absenţa unei legi în acea privinţă. Aceeași faptă are consecinţe diferite. Ce face diferenţa? Legea.

Un alt aspect de luat în considerare este acela că nu întotdeauna ce este legal este și bun. La începutul istoriei Americii, bunăoară, exista o lege care le impunea oamenilor să îi predea pe sclavii fugari stăpânilor lor. Aceasta era legea, dar nu înseamnă că era și o lege dreaptă. Legea lui Dumnezeu însă este diferită de legile oamenilor, pentru că ea reflectă caracterul Său. Tocmai de aceea spune Pavel că ea este dreaptă și bună.

2. Ce poruncă folosește Pavel ca argument pentru a demonstra rolul Legii? Romani 7:7. De ce nu folosește altă poruncă, cum ar fi de pildă: „Să nu furi”?

Romani 7

7. Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu pofteşti!”
 

Probabil că Pavel amintește aici această poruncă deoarece nu e chiar atât de evident că a pofti bunurile aproapelui este un lucru greşit. Mulţi oameni nu-și pot da seama singuri că pofta este un păcat. Despre ucidere și furt da, își pot da seama; în general, nu avem nevoie să cunoaștem Decalogul pentru a înţelege acest lucru. Nu tot așa stau lucrurile însă cu păcatul poftei. Din acest motiv, porunca aceasta este un exemplu perfect pentru a sublinia ideea că Legea este cea care ne arată ce este păcatul. Dacă nu ar fi fost Legea, nu am fi știut că pofta este un păcat.

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II

Ieremia 24

 
1. Domnul mi-a arătat două coşuri cu smochine puse înaintea Templului Domnului, după ce Nebucadneţar, împăratul Babilonului, strămutase din Ierusalim şi dusese în Babilon pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, pe căpeteniile lui Iuda, pe lemnari şi fierari.
2. Unul din coşuri avea smochine foarte bune, ca smochinele care se coc întâi, iar celălalt coş avea smochine foarte rele, care nu se puteau mânca de rele ce erau.
3. Domnul mi-a zis: „Ce vezi, Ieremio?” Eu am răspuns: „Nişte smochine! Smochinele cele bune sunt foarte bune, iar cele rele sunt foarte rele, şi, de rele ce sunt, nu se pot mânca.”
4. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
5. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Cum deosebeşti tu aceste smochine bune, aşa voi deosebi Eu, ca să le dau îndurare, pe prinşii de război ai lui Iuda, pe care i-am trimis din locul acesta în ţara haldeilor;
6. îi voi privi cu un ochi binevoitor şi-i voi aduce înapoi în ţara aceasta: îi voi aşeza şi nu-i voi mai nimici, îi voi sădi şi nu-i voi mai smulge.
7. Le voi da o inimă ca să înţeleagă că Eu sunt Domnul. Ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor, dacă se vor întoarce la Mine cu toată inima lor.
8. Şi, ca smochinele cele rele care, de rele ce sunt, nu se pot mânca, zice Domnul, aşa voi face să ajungă Zedechia, împăratul lui Iuda, căpeteniile lui şi rămăşiţa Ierusalimului, cei ce au rămas în ţara aceasta şi cei ce locuiesc în ţara Egiptului.
9. Îi voi face de pomină, o pricină de nenorocire pentru toate împărăţiile pământului, de ocară, de batjocură, de râs şi de blestem în toate locurile unde îi voi izgoni.
10. Voi trimite în ei sabia, foametea şi ciuma până vor pieri din ţara pe care le-o dădusem lor şi părinţilor lor.”
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO