Ţinta Legii (Romani 9:30 – 10:4)
Studiul VII – Trimestrul II
Miercuri , 14 mai 2014
Titlul acestui studiu este inspirat din Romani 10:4: „Hristos este sfârșitul Legii.” Mulţi oameni, care au fost învăţaţi să aibă o părere negativă despre Lege, interpretează textul acesta astfel: „Hristos a scos din uz Legea.” Totuși interpretarea aceasta intră în conflict cu multele texte din Romani și din alte cărţi ale Noului Testament care susţin valabilitatea permanentă a Legii.
4. Citește Romani 9:30 – 10:4. Cum explică Pavel aici că mântuirea este prin credinţă și nu prin Lege?
Romani 9
30. Deci ce vom zice? Neamurile, care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea, şi anume, neprihănirea care se capătă prin credinţă; 31. pe când Israel, care umbla după o Lege care să dea neprihănirea, n-a ajuns la Legea aceasta. 32. Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s-au lovit de Piatra de poticnire, 33. după cum este scris: „Iată că pun în Sion o Piatră de poticnire şi o Stâncă de cădere: şi cine crede în El nu va fi dat de ruşine.”Romani 10
1. Fraţilor, dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliţi este să fie mântuiţi. 2. Le mărturisesc că ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere: 3. pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi şi nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu. 4. Căci Hristos este sfârşitul Legii, pentru ca oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea.În pasajul acesta, ca de altfel peste tot în Epistola către romani, Pavel își propune să demonstreze care este adevărata sursă a neprihănirii. Legea este un indicator al neprihănirii, dar nu are puterea de a-i face pe oameni neprihăniţi. De aceea, el aduce în discuţie următorul paradox: neamurile (păgânii), care nu căutau neprihănirea, au primit-o, în vreme ce israeliţii, care căutau să dobândească neprihănirea prin Lege, nu au primit-o. Pavel nu îi exclude pe israeliţi de la neprihănire, după cum nu afirmă nici că toţi păgânii ar fi neprihăniţi. El spune că Legea nu îl face neprihănit pe niciun om, fie el evreu sau păgân.
Mulţi evrei erau sinceri în căutarea lor după neprihănire, însă căutarea lor era inutilă (Romani 10:2). Ei aveau râvnă pentru Dumnezeu, dar încercau să-I slujească după propriile idei. Astfel, ei au luat Legea, care le fusese descoperită de Dumnezeu, și au făcut din ea o sursă de mântuire. Legea este bună, dar nu poate să mântuiască pe nimeni. Ea nu face pe nimeni neprihănit, ci doar îi descoperă omului păcătoșenia și îl face conştient de nevoia după neprihănire. De aceea, Pavel declară că Hristos este „sfârșitul” Legii. Hristos nu este sfârșitul Legii în sensul că i-a pus capăt, că a desfiinţat-o, ci în sensul că El este „scopul”, sau „ţinta” ei, Cel către care arată ea. Legea îl conduce pe păcătos la Hristos, care poate să-l mântuiască. Ea le aduce aminte creștinilor că Hristos este neprihănirea noastră (Romani 10:4).
Cei care iau Legea în serios sunt expuși permanent pericolului legalismului, sunt tentaţi să-și creeze „o neprihănire a lor înșiși”. Ce putem face pentru a ne feri de acest pericol?
*
******
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II
Ieremia 13
1. Aşa mi-a vorbit Domnul: „Du-te de cumpără-ţi un brâu de in şi pune-l în jurul coapselor tale; dar să nu-l înmoi în apă!” 2. Am cumpărat brâul, după porunca Domnului, şi l-am pus în jurul coapselor mele. 3. Apoi cuvântul Domnului mi-a vorbit a doua oară astfel: 4. „Ia brâul pe care l-ai cumpărat şi pe care l-ai pus în jurul coapselor tale, scoală-te, du-te la Eufrat şi ascunde-l acolo în crăpătura unei stânci.” 5. M-am dus şi l-am ascuns la Eufrat, cum îmi poruncise Domnul. 6. După mai multe zile, Domnul mi-a zis: „Scoală-te, du-te la Eufrat şi ia de acolo brâul pe care-ţi poruncisem să-l ascunzi acolo!” 7. M-am dus la Eufrat, am săpat şi am luat brâul din locul în care-l ascunsesem; dar iată că brâul era stricat şi nu mai era bun de nimic. 8. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 9. Aşa vorbeşte Domnul: „Aşa voi nimici mândria lui Iuda şi mândria peste măsură de mare a Ierusalimului. 10. Poporul acesta este un popor rău: nu vrea să asculte cuvintele Mele, urmează pornirile inimii lui şi merge după alţi dumnezei, ca să le slujească şi să se închine înaintea lor; de aceea va ajunge întocmai ca brâul acesta care nu mai este bun de nimic! 11. Căci, cum se lipeşte brâul de coapsele unui om, aşa Îmi lipisem Eu toată casa lui Israel şi toată casa lui Iuda, zice Domnul, ca să fie poporul Meu, numele Meu, lauda Mea şi slava Mea; dar nu M-au ascultat. 12. De aceea spune-le cuvintele acestea: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Toate vasele se vor umple cu vin!” Şi ei îţi vor zice: „Crezi că noi nu ştim că toate vasele se vor umple cu vin?” 13. Atunci spune-le: Aşa vorbeşte Domnul: „Iată, voi umple pe toţi locuitorii ţării acesteia, pe împăraţii care stau pe scaunul de domnie al lui David, pe preoţi, pe proroci şi pe toţi locuitorii Ierusalimului, îi voi umple de beţie. 14. Îi voi sfărâma pe unii de alţii, pe părinţi şi pe fii laolaltă, zice Domnul. Nu-i voi cruţa, nu voi avea milă de ei, nu Mă voi îndura de ei, nimic nu Mă va împiedica să-i nimicesc.” 15. Ascultaţi şi luaţi aminte! Nu fiţi mândri, căci Domnul vorbeşte! 16. Daţi slavă Domnului Dumnezeului vostru până nu vine întunericul, până nu vi se lovesc picioarele de munţii nopţii! Veţi aştepta lumina, dar El o va preface în umbra morţii şi o va preface în negură adâncă. 17. Iar dacă nu vreţi să ascultaţi, voi plânge în ascuns pentru mândria voastră; mi se vor topi ochii în lacrimi, pentru că turma Domnului va fi dusă în robie. 18. Spune împăratului şi împărătesei: „Şedeţi pe pământ! Căci v-a căzut de pe cap cununa împărătească ce vă slujea ca podoabă.” 19. Cetăţile de la miazăzi sunt închise şi nu-i cine să deschidă. Tot Iuda este dus în robie, da, în întregime este dus în robie. 20. Ridică-ţi ochii şi priveşte pe cei ce vin de la miazănoapte. Unde este turma care-ţi fusese dată, turma de care erai aşa de mândru? 21. Ce vei zice când va pune mai mari peste tine pe străinii aceia pe care i-ai obişnuit să-ţi fie prieteni de aproape? Nu te vor apuca durerile cum apucă pe o femeie la naştere? 22. Şi dacă vei zice în inima ta: „Pentru ce mi se întâmplă lucrul acesta?” – Din pricina mulţimii nelegiuirilor tale ţi s-au ridicat poalele hainelor şi ţi se dezgolesc călcâiele cu sila. 23. Poate un etiopian să-şi schimbe pielea sau un pardos să-şi schimbe petele? Tot aşa, aţi putea voi să faceţi binele, voi care sunteţi deprinşi să faceţi răul? 24. „De aceea, îi voi risipi ca pleava luată de vântul pustiului. 25. Iată-ţi soarta, partea pe care ţi-o măsor, zice Domnul, pentru că M-ai uitat şi ţi-ai pus încrederea în minciună. 26. De aceea îţi voi ridica poalele şi ţi le voi da peste cap ca să ţi se vadă ruşinea. 27. Am văzut preacurviile şi nechezăturile tale, curviile nelegiuite pe dealuri şi în ogoare, ţi-am văzut urâciunile! Vai de tine, Ierusalime! Nu vrei să te cureţi? Cât vei mai zăbovi?” Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
