luni, 5 mai 2014
14

„Legea păcatului şi a morţii” (Romani 8:1-8)

 

Studiul VI – Trimestrul II

Luni , 5 mai 2014

 

Apostolul Pavel îi asigură pe creștini că „acum nu mai este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus… În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului și a morţii” (Romani 8:1,2). Dacă nu luăm în considerare contextul, am putea concluziona că el face aici referire la două legi: legea vieţii, pe de o parte, şi, pe de altă parte, legea păcatului și a morţii. În realitate, este vorba despre o singură lege, diferenţa fiind dată doar de raportarea omului la ea înainte și după primirea lui Hristos în viaţa sa.

2. Ce exemple folosește Pavel pentru a ilustra rolul Legii? Romani 7:7-13

Romani 7

7. Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu pofteşti!”
8. Apoi păcatul a luat prilejul şi a făcut să se nască în mine, prin poruncă, tot felul de pofte; căci fără Lege, păcatul este mort.
9. Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam; dar, când a venit porunca, păcatul a înviat, şi eu am murit.
10. Şi porunca, ea, care trebuia să-mi dea viaţa, mi-a pricinuit moartea.
11. Pentru că păcatul a luat prilejul, prin ea m-a amăgit, şi prin însăşi porunca aceasta m-a lovit cu moartea.
12. Aşa că Legea, negreşit, este sfântă, şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună.
13. Atunci, un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentru ca păcatul să se arate afară din cale de păcătos, prin faptul că se slujea de aceeaşi poruncă.

Legea îndeplinește roluri diferite în funcţie de persoana vizată. După cum, în mâna chirurgului, cuţitul aduce vindecare, pe când, în mâna criminalului, aduce moartea, tot la fel, legea are o anumită funcţie în cazul unui hoţ de buzunare – îl condamnă, şi o alta în cazul celui jefuit – îl protejează. De aceea, uneori se spune despre Legea lui Dumnezeu că este „sfântă, dreaptă și bună” (Romani 7:12), iar alteori este numită „legea păcatului și a morţii” (Romani 8:2). Totuși, dacă se întâmplă ca păcatul și moartea să lucreze prin ea, nu înseamnă că ea este ceva păcătos, tot la fel cum Dumnezeu rămâne un Tată iubitor chiar dacă îi pedepsește pe copiii Săi.

Potrivit cu Romani 8:5-8, Legea este un instrument al păcatului și al morţii pentru cei care „umblă după lucrurile firii pământești”, care nu au renunţat încă la omul vechi, care nu dau dovadă că ar vrea să rupă această relaţie și să devină una cu Hristos cel înviat. Ca urmare a acestei relaţii păcătoase, ei se află în „vrăjmășie” cu Dumnezeu și cu Legea Sa. Apoi, Pavel subliniază faptul că omul care umblă „după lucrurile firii pământești” nu poate să se supună Legii lui Dumnezeu și nici nu poate să fie pe placul lui Dumnezeu (Romani 8:7,8). Aici nu face referire la omul care slujește Legii lui Dumnezeu „cu mintea” (Romani 7:25), ci la oamenii care „înădușesc adevărul” (Romani 1:18). Legea devine un instrument al păcatului și al morţii în cazul acestor oameni care se răzvrătesc împotriva suveranităţii lui Dumnezeu.

Romani 8

5. În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti umblă după lucrurile firii pământeşti; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului.
6. Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.
7. Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună.
8. Deci cei ce sunt pământeşti nu pot să placă lui Dumnezeu.

Romani 7

25. Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Astfel, dar, cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească slujesc legii păcatului.

Romani 1

18. Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor.

Cum te raportezi la Lege atunci când o încalci?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II

Ieremia 4

 
1. „Israele, de te vei întoarce, dacă te vei întoarce la Mine, zice Domnul, dacă vei scoate urâciunile tale dinaintea Mea, nu vei mai rătăci.
2. Dacă vei jura: „Viu este Domnul!” cu adevăr, cu neprihănire şi cu dreptate, atunci neamurile vor fi binecuvântate în El şi se vor făli cu El.
3. Căci aşa vorbeşte Domnul către oamenii din Iuda şi din Ierusalim: „Desţeleniţi-vă un ogor nou şi nu semănaţi între spini!
4. Tăiaţi-vă împrejur pentru Domnul, tăiaţi-vă împrejur inimile, oamenii lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului, ca nu cumva să izbucnească mânia Mea ca un foc şi să se aprindă fără să se poată stinge, din pricina răutăţii faptelor voastre!
5. Daţi de ştire în Iuda, vestiţi la Ierusalim şi spuneţi: „Sunaţi din trâmbiţă în ţară! Strigaţi în gura mare şi ziceţi: „Strângeţi-vă şi haidem în cetăţile întărite!”
6. Înălţaţi un steag spre Sion, fugiţi şi nu vă opriţi! Căci de la miazănoapte aduc nenorocirea şi un mare prăpăd.”
7. Leul se aruncă din tufarul său, nimicitorul neamurilor a pornit, şi-a părăsit locul ca să-ţi pustiască ţara, să-ţi dărâme cetăţile, şi nimeni să nu mai locuiască în ele.
8. De aceea acoperiţi-vă cu saci, plângeţi şi gemeţi; căci mânia aprinsă a Domnului nu se abate de la noi.
9. „În ziua aceea, zice Domnul, împăratul şi căpeteniile îşi vor pierde inima, preoţii vor rămâne încremeniţi, şi prorocii, uimiţi.”
10. Eu am zis: „Ah! Doamne Dumnezeule! Ai înşelat în adevăr pe poporul acesta şi Ierusalimul, când ai zis: „Veţi avea pace!”, şi totuşi sabia le ameninţă viaţa.”
11. În vremea aceea se va zice poporului acestuia şi Ierusalimului: „Un vânt arzător suflă din locurile înalte ale pustiului pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să vânture, nici ca să cureţe grâul.
12. Ci un vânt năprasnic vine de acolo până la Mine! Acum le voi rosti hotărârea!”
13. Iată, nimicitorul înaintează ca norii; carele lui sunt ca un vârtej, caii lui sunt mai uşori decât vulturii. Vai de noi căci suntem prăpădiţi!” –
14. Curăţă-ţi inima de rău, Ierusalime, ca să fii mântuit! Până când vei păstra gânduri nelegiuite în inima ta?
15. Căci un glas care porneşte de la Dan şi vesteşte nenorocirea, o vesteşte de la muntele lui Efraim.
16. „Spuneţi lucrul acesta neamurilor, faceţi-l cunoscut Ierusalimului: „Vin nişte împresurători dintr-o ţară depărtată şi strigă împotriva cetăţilor lui Iuda.
17. Ca cei ce păzesc un ogor ei înconjoară Ierusalimul, căci s-a răzvrătit împotriva Mea, zice Domnul. –
18. Acesta este rodul căilor şi faptelor tale, este vina răutăţii tale, dacă este aşa de amar şi te pătrunde până la inimă.”
19. Măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Cum mă doare înăuntrul inimii mele! Îmi bate inima, nu pot să tac! Căci auzi, suflete, sunetul trâmbiţei şi strigătul de război.
20. Se vesteşte dărâmare peste dărâmare, căci toată ţara este pustiită; colibele îmi sunt pustiite deodată, şi corturile, într-o clipă!
21. Până când voi vedea steagul fâlfâind şi voi auzi sunetul trâmbiţei? –
22. „Căci poporul Meu este nebun, nu Mă cunoaşte; sunt nişte copii fără minte şi lipsiţi de pricepere; sunt meşteri să facă răul, dar nu ştiu să facă binele.” –
23. Mă uit la pământ, şi iată că este pustiu şi gol; mă uit la ceruri, şi lumina lor a pierit!
24. Mă uit la munţi, şi iată că sunt zguduiţi; şi toate dealurile se clatină!
25. Mă uit, şi iată că nu este niciun om; şi toate păsările cerurilor au fugit!
26. Mă uit, şi iată, Carmelul este un pustiu; şi toate cetăţile sale sunt nimicite înaintea Domnului şi înaintea mâniei Lui aprinse!
27. Căci aşa vorbeşte Domnul: „Toată ţara va fi pustiită; dar nu o voi nimici de tot.
28. Din pricina aceasta, ţara este în jale, şi cerurile sus sunt întunecate; căci Eu am zis, am hotărât lucrul acesta şi nu-Mi pare rău de el, nu Mă voi întoarce.
29. La vuietul călăreţilor şi arcaşilor, toate cetăţile fug; se ascund în păduri şi se suie pe stânci; toate cetăţile sunt părăsite, nu mai au locuitori.
30. Şi tu, pustiito, ce vei face? Te vei îmbrăca în cârmâz, te vei împodobi cu podoabe de aur, îţi vei sulemeni ochii; dar degeaba te vei înfrumuseţa: ibovnicii tăi te dispreţuiesc şi vor să-ţi ia viaţa.
31. Căci Eu aud nişte ţipete ca ale unei femei în chinurile naşterii, ţipete de durere ca la cea dintâi facere. Este glasul fiicei Sionului care suspină şi întinde mâinile zicând: „Nenorocita de mine! Mor din pricina ucigaşilor!”
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO