O zi de bucurie (Marcu 2:27,28)
Studiul V – Trimestrul II
Marți , 29 aprilie 2014
Mulţi oameni pretind că păzesc Sabatul, dar nu toţi înţeleg ce înseamnă aceasta. La fel ca fariseii din timpul Domnului Isus, unii dintre contemporanii noștri i-au impus zilei de odihnă niște limite rigide, iar alţii o tratează ca pe oricare altă zi. Ziua a șaptea trebuie să fie sfinţită, dar ea trebuie să fie o zi de delectare, nu o povară.
Conducătorii religioși din vremea lui Isus încorsetaseră Sabatul în 39 de reguli suplimentare, plecând de la ideea că, prin respectarea acestora, oamenii aveau să păzească Sabatul în mod desăvârșit. Intenţia lor a fost bună, dar rezultatul a fost altul decât cel așteptat: ziua de odihnă nu mai era o zi de bucurie, ci un jug greu de purtat.
3. Citește cu atenţie Marcu 2:23-28. De ce au smuls ucenicii spice de grâu? Se spune că ar fi smuls spice și Isus? Au călcat ucenicii atunci vreo poruncă din Scriptură?
Marcu 2
23. S-a întâmplat că într-o zi de Sabat, Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui, pe când mergeau, au început să smulgă spice de grâu. 24. Fariseii I-au zis: „Vezi, de ce fac ei ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului?” 25. Isus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit niciodată ce a făcut David, când a fost în nevoie şi când a flămânzit el şi cei ce erau împreună cu el? 26. Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în zilele marelui preot Abiatar, şi a mâncat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, pe care nu este îngăduit să le mănânce decât preoţii? Şi cum a dat din ele chiar şi celor ce erau cu el?” 27. Apoi le-a zis: „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat; 28. aşa că Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului.”Într-un Sabat, ucenicii treceau cu Isus prin niște lanuri de grâu și, pentru că le era foame, au mâncat boabe de grâu. Legea lui Moise le permitea să smulgă spice cu mâna din holda altuia (Deuteronomul 23:25), însă fariseii au luat-o ca pe o încălcare a poruncii care interzicea aratul și seceratul în Sabat (vezi Exodul 34:21). Deși nu se spune că Isus ar fi smuls spice împreună cu ucenicii, El i-a apărat, amintindu-le fariseilor despre ocazia în care David și oamenii lui au mâncat din pâinea „interzisă”, din Casa lui Dumnezeu.
Deuteronomul 23
25. Dacă intri în holdele aproapelui tău, vei putea să culegi spice cu mâna, dar secera în holdele aproapelui tău să n-o pui.Exodul 34
21. Şase zile să lucrezi, iar în ziua a şaptea să te odihneşti; să te odihneşti, chiar în vremea aratului şi seceratului.În Marcu 2:27,28, Domnul Isus a declarat că Sabatul a fost făcut pentru om, şi nu omul pentru Sabat. Cu alte cuvinte, Sabatul nu a fost făcut pentru ca omul să-i aducă închinare, ci pentru a-i pune omului la dispoziţie ocazii de închinare. El este darul lui Dumnezeu pentru întreaga omenire și nu are rolul de a subjuga, ci de a oferi deconectare și eliberare. Prin el, putem cunoaște în mod practic odihna și libertatea pe care le-am primit prin Hristos.
Marcu 2
27. Apoi le-a zis: „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat; 28. aşa că Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului.”Ce lucruri pe care nu le poţi face cu ușurinţă în timpul săptămânii le poţi face în Sabat? Gândește-te bine la această întrebare și pregătește-te să prezinţi răspunsul în cadrul grupei.
*
*****
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II
Isaia 64
1. O! de ai despica cerurile şi Te-ai coborî, s-ar topi munţii înaintea Ta 2. ca de un foc care aprinde vreascurile, ca de un foc care face apa să dea în clocot! Ţi-ar cunoaşte atunci vrăjmaşii Numele şi ar tremura neamurile înaintea Ta! 3. Când ai făcut minuni la care nu ne aşteptam, Te-ai coborât, şi munţii s-au zguduit înaintea Ta 4. cum niciodată nu s-a pomenit, nici nu s-a auzit vorbindu-se şi cum nici n-a văzut vreodată ochiul aşa ceva: anume ca un alt dumnezeu afară de Tine să fi făcut asemenea lucruri pentru cei ce se încred în el. 5. Tu ieşi înaintea celor ce împlinesc cu bucurie dreptatea, celor ce umblă în căile Tale şi îşi aduc aminte de Tine. Dar Te-ai mâniat, pentru că am păcătuit: vom suferi noi veşnic sau putem fi mântuiţi? 6. Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toţi suntem ofiliţi ca o frunză, şi nelegiuirile noastre ne iau ca vântul. 7. Nu este nimeni care să cheme Numele Tău sau care să se trezească şi să se alipească de Tine: de aceea ne-ai ascuns faţa Ta şi ne laşi să pierim din pricina nelegiuirilor noastre. 8. Dar, Doamne, Tu eşti Tatăl nostru; noi suntem lutul, şi Tu, olarul care ne-ai întocmit: suntem cu toţii lucrarea mâinilor Tale. 9. Nu Te mânia prea mult, Doamne, şi nu-Ţi aduce aminte în veci de nelegiuire! Priveşte, dar, spre noi, căci toţi suntem poporul Tău. 10. Cetăţile Tale cele sfinte sunt pustii; Sionul este pustiu, Ierusalimul, o pustietate! 11. Casa noastră cea sfântă şi slăvită, în care părinţii noştri cântau laudele Tale, a ajuns pradă flăcărilor, şi tot ce aveam mai scump a fost pustiit. 12. După toate acestea, Te vei opri Tu, Doamne? Vei tăcea Tu oare şi ne vei întrista nespus de mult? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
Mulţi oameni pretind că păzesc Sabatul, dar nu toţi înţeleg ce înseamnă aceasta.
aceasta fraza din studiul de azi, e ff adevarata,oare de ce nu se stie ce inseamna acest „semn” care e sabatul? daca e un semn, inseamna ca ne trimite la altceva decat ziua in sine, de ce nu se dezbate in adunarile adventiste insemnatatea acestui semn? sabat sau odihna, dar ce fel de odihna vrea sa ne dea Dumnezeu? ventiti la Mine toti cei truditi si impovarati si va voi da ODIHNA, care odihna? cea fizica? sau odihna care a avut-o Adam inainte de a se desparti de Dumnezeu? prietenii mei, indrazniti de ganditi mai profund, nu va fie teama sa ganditi pt ca numai asa veti putea afla lucruri profunde.
o zi de bucurie, care e aceasta zi de bucurie adevarata neumbrita de nimic rau?
nu ziua cand Dumnezeu se va unii cu poporul Lui?
ziua ispasirii, ziua stergerii pacatelor si indepartatrea lor, chiar va fi o zi de bucurie cand poporul Lui va fi eliberat si izbavit de aceasta despartire vare isepara acum de Dumnezeu, fie ca aceasta zi sa vina mai repede.
Amin, Emilia. Doar cei care vor sa fie eliberati de sub robia pacatului isi doresc sa vina cat mai repede aceasta zi.
„Iata spre cine imi voi indrepta privirile: spre cel ce sufera si are duhul mahnit” (Isaia 66:2)
Cel ce sufera si are duhul mahnit din cauza ca e despartit de Dumnezeu va fi vindecat in marea zi a ispasirii finale, cei care sunt multumiti ca merg sabat de sabat sa se intalneasca cu Domnul si care cred ca traiesc dupa voia Lui, pentru acestia Dumnezeu nu are leac pentru ca ei nu se cred bolnavi, si doar nu cei sanatosi au nevoie de doctor, nu!
Auzi, sa crezi ca mergand la adunare te intalnesti cu Domnul pentru ca acolo e casa Lui……………
„Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. SI CASA LUI SUNTEM NOI…..” (Evrei 3:6)
Emilia, putem avea o zi de bucurie in Domnul in fiecare Sabat deoarece iertarea si ștergerea păcatelor la Dumnezeu este instantanee in momentul pocăinței. Nu este de așteptat nici un moment undeva in viitor pt îndepărtarea păcatelor. Putem, dacă voim, să traim o viată cum a trăit Isus, in prezent si este necesar să o facem altfel suntem iremediabil pierduți.
„Când caracterul Domnului Hristos va fi în mod desăvârşit reprodus în poporul Său, atunci El va veni să-i ia la Sine ca fiind ai Săi.” PDH 69.1
sunt deacord ca stergerea pacatelor este instantanee, dar stergerea pacatelor poporului lui Dumnezeu, va declansa a doua venire a lui Isus pe norii cerului, planul de mantuire are doua faze, iertarea pacatelor si stergerea lor, dar a doua faza inca nu sa realizat pentru noi, cei vii, tocmai realizarea celei de a doua faze, adica stergerea pacatelor, va declansa evenimentele finale si nu sa realizat pana acum pt ca Dumnezeu inca nu are un grup de oameni care sa inteleaga acest lucru.
Pentru sufletul umil și credincios, Casa lui Dumnezeu de pe pământ este poarta cerului. Cântecul de laudă, rugăciunea, cuvintele rostite de reprezentanții Domnului Hristos sunt instrumentele rânduite de Dumnezeu ca să pregătească un popor pentru biserica de sus, pentru a avea o închinare aleasă, în care nu poate intra nimic ce întinează.
De la sfințenia ce a fost atribuită sanctuarului pământesc, creștinii pot învăța cum ar trebui să privească locul în care Domnul Se întâlnește cu poporul Său. A avut loc o mare schimbare, și nu spre mai bine, ci spre mai rău, în obiceiurile și deprinderile oamenilor în legătură cu închinarea religioasă. Lucrurile prețioase, sfinte, care ne leagă de Dumnezeu își pierd foarte repede controlul asupra minții și inimii noastre și sunt coborâte la nivelul lucrurilor obișnuite. Respectul pe care oamenii l-au avut din vechime pentru sanctuarul în care se întâlneau cu Dumnezeu în cadrul serviciilor sfinte a dispărut în mare măsură. Cu toate acestea, Dumnezeu în persoană a poruncit tot ce avea legătură cu serviciul Său, înălțându-l cu mult mai presus de orice este de natură trecătoare.
Casa este sanctuar pentru familie, iar cămăruța sau dumbrava sunt locurile cele mai retrase pentru închinare sau rugăciune personală; dar Casa de rugăciune este sanctuarul pentru comunitate. Trebuie să existe reguli cu privire la timpul, locul și modul de închinare sau serviciul divin. Nimic din ceea ce este sacru, nimic din ceea ce aparține adorării lui Dumnezeu n-ar trebui să fie tratat cu neglijență sau indiferență. Ca să poată face cea mai bună lucrare pentru a aduce laudă lui Dumnezeu, când se strâng laolaltă, oamenii trebuie să facă deosebire între ce este sfânt și ce este obișnuit, de rând. Cei care au idei largi, gânduri și aspirații nobile, sunt aceia care se asociază, se adună laolaltă, în ceea ce privește toate gândurile cu privire la lucrurile divine. Fericiți sunt aceia care au un sanctuar, fie el mare sau modest, în oraș sau printre crestele aspre ale munților, în coliba umilă sau în pustie.
Dacă este tot ceea ce pot să aibă mai bun pentru Domnul, El va sfinți locul cu prezența Sa și el va fi sfânt pentru Domnul oștirilor.
Când intră în locul de întâlnire, închinătorii trebuie să facă lucrul acesta ținând seama că este sfânt, să meargă liniștiți la locurile lor. Dacă în încăpere este o sobă, nu este potrivit să se îngrămădească în jurul ei, într-o atitudine indolentă, neglijentă. Vorbirea obișnuită, șoapta și râsul n-ar trebui să fie îngăduite în Casa de rugăciune, fie înainte, fie după serviciul divin. O evlavie fierbinte, activă, ar trebui să-i caracterizeze pe cei ce vin să se închine.
Dacă unii trebuie să mai aștepte câteva minute înainte ca adunarea să înceapă, aceștia să păstreze un adevărat spirit de devoțiune, printr-o meditație tăcută, având inima înălțată la Dumnezeu în rugăciune, pentru ca serviciul divin să poată fi în mod special benefic pentru inimile lor și să ducă la convingerea și convertirea altor suflete. Ei nu trebuie să uite că soli cerești sunt prezenți în acea casă. Cu toții pierdem mult din dulcea comuniune cu Dumnezeu prin neastâmpărul nostru, prin faptul că nu încurajăm momente de rugăciune și meditație. Este nevoie ca starea spirituală să fie adesea revizuită, iar mintea și inima atrase către Soarele Neprihănirii. Dacă, atunci când intră în Casa de rugăciune, oamenii au cu adevărat respect pentru Domnul și sunt conștienți că se află în prezența lui Dumnezeu, atunci în tăcere va fi o plăcută elocvență.
Șoapta, râsul și vorbirea din locurile obișnuite de afaceri nu pot fi admise în casa în care Dumnezeu este adorat. Mintea trebuie să fie pregătită pentru a asculta Cuvântul lui Dumnezeu, cu toată greutatea lui, ca acesta să impresioneze inima în mod corespunzător.
aceasta neantelegere grava in bis adventista face sa se intarzie revenirea luiIsus, cand Dumnezeu va indeparta pacatele ramasitei, atunci ea, ramasita va fi sfanta, asa ca Isus, si asta se va face , odata pentru toti si instantaneu , asa cum ai spus, trebuia sa se intample demult , dar pt ca se intelege gresit, din cauza aceasta, Dumnezeu nu o poate realiza , dar dupa cum observ, de ceva vreme, cate unul , cate unul, incepe sa inteleaga cum stau lucrurile si accepta ca stergerea pacatelor sa se realizeze si in dreptul lor a fiecaruia, atunci Dumnezeu va avea o biserica , fara pata, fara zbarcitura sau altceva de felul acesta ci sfanta si neprihanita
lucrarea de mantuire este aceea de a realiza unirea omenescului cu divinul,Deocamdata, nu sa realizat aceasta unire, ci inca suntem la prima faza, adica doar iertat, dar Dumnezeu vrea sa ne si vindece de pacat, nu doar sa ne ierte la nesfarsit, si pacatul este despartirea de Dumnezeu si e o vindeca unindu/se din nou cu omenirea
cristian, casa lui Dumnezeu unde El vrea sa se intalneasca cu noi, e inima , mintea noastra si nicidecum cladirea bisericii, Stefan deasta a fost omorat cu pietre de catre chiar fratii lui de credinta, pt ca a indraznit sa spuna ca Dumnezeu nu locuieste in temple facute de maini omenesti
El nu sfinteste locuri diefrite, ci vrea sa sfinteasca pe oameni, sa/I faca asa ca Isus, sfant, numai cu cineva care poate judeca si allege poate Dumnezeu sa lucreze la mintea lui , Dumnezeu nu lucreaza cu ziduri si cladiri
Părinți, înălțați standardul creștinismului în mințile copiilor voștri; ajutați-i să țeasă pe Isus în experiența lor; învățați-i să aibă cel mai mare respect pentru Casa lui Dumnezeu și să înțeleagă că, atunci când intră în Casa Domnului, acest lucru trebuie să se facă având inimile înmuiate și supuse de astfel de gânduri ca acestea: “Dumnezeu este aici; aceasta este Casa Sa. Eu trebuie să am gânduri curate și motive sfinte. Nu trebuie să am nici un fel de mândrie, invidie, gelozie, vorbire de rău, ură sau decepție în inima mea, pentru că vin înaintea unui Dumnezeu sfânt. Aici este locul în care Dumnezeu Se întâlnește cu poporul Său și-l binecuvântează. Cel prea înalt și sfânt, care locuiește în veșnicie, privește asupra mea, îmi cercetează inima, îmi citește până și cele mai tainice gânduri și fapte ale vieții mele.”
Este prea adevărat faptul că respectul pentru Casa lui Dumnezeu aproape a pierit. Lucrurile și locurile sfinte nu mai sunt recunoscute; ceea ce este sfânt și înălțat nu mai este apreciat. Nu este oare o cauză pentru lipsa unei evlavii fierbinți în familiile voastre, pentru faptul că stindardul înalt al religiei este lăsat să se târască prin praf? Dumnezeu a dat poporului Său din vechime porunci și reguli perfecte și exacte. S-a schimbat oare caracterul Său? Nu este El Dumnezeul cel mare și puternic care conduce din cerurile cerurilor? Nu ar fi oare bine pentru noi ca adesea să citim instrucțiunile date personal de Dumnezeu evreilor, pentru ca noi, care avem lumina cea glorioasă a adevărului strălucind peste noi, să urmăm și noi exemplul lor în ceea ce privește respectul în Casa Domnului? Avem o abundență de motive pentru a menține un spirit fierbinte și devotat în închinarea pe care o aducem lui Dumnezeu. Noi avem motive să fim chiar mai serioși, mai prezenți și mai respectuoși în închinarea noastră decât au fost iudeii. Dar un vrăjmaș a fost la lucru pentru a distruge credința noastră — sfințenia închinării creștine.
Locul închinat lui Dumnezeu n-ar trebui să fie un loc în care să se încheie tranzacții comerciale, lumești. Dacă copiii se adună să se închine lui Dumnezeu într-un loc care în cursul săptămânii este folosit ca școală, ca o sală de clasă sau magazie, ei ar fi mai mult decât niște ființe umane dacă, amestecate cu gândurile lor devoționale, n-ar avea și gânduri despre lecțiile lor sau alte lucruri care s-au petrecut în cursul săptămânii. Prin educația și instruirea tinerilor trebuie să se înalțe lucrurile sfinte și să se încurajeze o devoțiune pură pentru Dumnezeu și Casa Sa. Mulți dintre aceia care mărturisesc fi copii ai Împăratului ceresc nu au o adevărată apreciere a sfințeniei lucrurilor veșnice. Aproape toți au nevoie să fie învățați cum să se comporte în Casa lui Dumnezeu. Părinții nu trebuie numai să învețe, ci și să comande copiilor lor să intre în sanctuar cu sobrietate și respect.
Gustul moral al închinătorilor în Sanctuarul cel sfânt al lui Dumnezeu trebuie să fie înalt, curățit, sfințit.
Gustul moral al închinătorilor în Sanctuarul cel sfânt al lui Dumnezeu trebuie să fie înalt, curățit, sfințit.
cristian, sti despre care sanctuar e vb aici?
exact corpul omului cu tot ce cuprinde el, minte spirit ratiune vointa
templul acela inaltat la care iudeii priveau cu atat mandrie, era doar o pilda despre cea ce voia sa faca Dumnezeu din fiecare fiinta, adica, scopul lui Dumnezeu din veacuri vesnice e sa locuiasca in fiecare creatura a Lui, mai crezi lucrul acesta?
nunta,unirea dintre divin si uman,prima faza,a doua faza…Emilia iti zic ca Dumnezeu intarzie sa vina,nu pentru ca noi nu intelegem ce si cum cu evenimentele finale,ce si cum cu prima sau a doua faza a mantuirii sau ca nu intelegem cum va face Dumnezeu lucrurile, ci pentru ca asa-zisii copii ai Lui nu fac ceea ce El vrea de la ei.adica : si extrag acum cateva propozitii dintr-un comentariu de mai sus: ,,Eu trebuie să am gânduri curate și motive sfinte. Nu trebuie să am nici un fel de mândrie, invidie, gelozie, vorbire de rău, ură sau decepție în inima mea, pentru că vin înaintea unui Dumnezeu sfânt”. Nu observati ca aici este pus accentul pe comportamentul pe care trebuie sa il avem? Lasa teoria caci nu te mantuie ca dai cu presupusul cum se vor intampla lucrurile.Noi suntem chemati sa vestim dragostea lui Dumnezeu iar oamenii vazand asta sa faca si ei la fel…atunci va veni sfarsitul
„lucrarea de mantuire este aceea de a realiza unirea omenescului cu divinul… aceasta neantelegere grava in bis adventista face sa se intarzie revenirea luiIsus”
„Înainte de toate, să știți că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, cari vor trăi după poftele lor, și vor zice: „Unde este făgăduința venirii Lui? Căci de cînd au adormit părinții noștri, toate rămîn așa cum erau dela începutul zidirii!“ Căci înadins se fac că nu știu că odinioară erau ceruri și un pămînt scos prin Cuvîntul lui Dumnezeu din apă și cu ajutorul apei, și că lumea de atunci a perit tot prin ele, înecată de apă. Iar cerurile și pămîntul de acum sînt păzite și păstrate, prin acelaș Cuvînt, pentru focul din ziua de judecată și de peire a oamenilor nelegiuiți. Domnul nu intarzie in implinirea fagaduintei Lui, cum cred unii; ci are o indelunga rabdare pentru voi si doreste ca niciunul sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta”(2Pet.3-7.9)
„…tu, pruncule, vei fi chemat prooroc al Celui Prea Înalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregătești căile Lui, și să dai poporului Său cunoștința mîntuirii, care stă în iertarea păcatelor lui; –datorită marei îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălțime, ca să lumineze pe ceice zac în întunerecul și în umbra morții, și să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!“(Luca1:76-79).
Adventismul, cel clasic, care se bazeaza pe revelatia biblica si tine „marturia lui Isus” care „este spiritul profetiei”, este Adevarul prezent, necesar vremii sfarsitului. „Evanghelia aceasta a Împărăției va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfîrșitul”(Mat.24:13).”Ci voi veti primi o putere, cand Se va cobori Duhul Sfant peste voi, si-Mi veti fi martori… pana la marginile pamantului.”(Fapt.1:8). Crestinismul adventului, „adevarul prezent”, trebuie sa proclame in toata lumea, „ca o marturie pentru toate popoarele”, cele trei solii ingeresti, Evanghelia vesnica, „puterea lui Dumnezeu pentru mantuirea fiecarui care crede”. Altfel, „tot pamantul se mira dupa fiara”(Apoc.13:3 si „toti locuitorii pamantului i se vor inchina, toti aceia al caror nume n-a fost scris, in cartea vietii Mielului care a fost junghiat de la intemeierea lumii.”(v.8)
„Martorul credincios si adevarat, inceputul zidirii lui Dumnezeu”, zice: „Celui ce va birui, îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie”(Apoc.3:21). Celui ce se lupta lupta credintei pentru dobandirea neprihanirii lui Isus, si, prin harul divin, biruieste. Nu agatandu-se de inventii panteiste care fac ca Dumnezeu sa fie inteles altfel decat persoana Creatorului si conduc la renuntarea la individualitatea fiecarei persoane create. A fi facut partas de natura divina inseamna a-ti construi un caracter dupa asemanarea celui desavarsit, divin, si nu vreo obscura impreunare spirituala. Si chiar daca voi spuneti ca Dumnezeu nu pedepseste si deci nu judeca raul, Cuvantul Sau spune ca „martorul mincinos nu ramane nepedepsit, si cel ce spune minciuni va pieri”(Prov.19:9).
lucrarea de mantuire este aceea de a realiza unirea omenescului cu divinul.(Lt.77.1893)
aceasta idee, nu imi apartine mie, ci este insipiratia lui Dumnezeu prin Ellen W.
daca in Eden Adam sa despartit de Dumnezeu, nu e logic ca acum trebuie sa aibe loc din nou acea unire?vai, vai, ce dubioasa a ajuns sa fie consider scopul lui Dumnezeu din veacuri vesnice pt creaturile Sale!!!vai, vai, cum e considerate dorinta lui Dumnezeu pt pamantenii despartiti de El!!!sa ajuns la o degenerare a neamului omenesc asa de mult, de dorinta fierbinte a lui Dumnezeu pentru noi, pamantenii care suntem despartiti de El, sa ajuns la o asaaaa de mare degradare, de fff multi vor perii din cauza ca sociteste dorinta lui Dumnezeu ceva diabolic sau miciuni.Oh, ce mai poate face Dumnezeu pt acesti sarmane creaturi?nu are ce face, decat sa le respecte alegerea
oare cum a vindecat Isus pe cei bolnavi fizic si cum va fi vindecata boala pacatului, in cat timp? cat a stat pe pamant Isus a vindecat tot felul de boli si de neputinte.Evangheliile ne relateaza aceste vindecari, dar se naste o intebare, cat timp a durat vindecarea?
biblia ne raspunde, Isus a zis, da, vreau fi curatit, da vreau fi vindecat, sau, intaine-ti mana si mana I sa facut sanatoasa, sau ridica-te, ia-ti patul si umbla,
de cat timp a fost nevoie? de ani intregi sau o viata de om?
nu, ci doar de o clipa, ceva intantaneu,
deci daca Dumnezeu prin Isus cat a stat pe pamant a vindecat nenumarate boli fizice, psihice doar la cuvantul Lui, a zis si sa facut, apoi este cazul sa ne punem intrebarea, de boala pacatului care stim ca este despartirea de Dumnezeu, cat timp va trebui ca Dumnezeu sa vindece poporul Lui?
o viata intreaga, asa cum se crede, incet, incet?
nu , prietenii mei, lui Dumnezeu nu-I trebuie ani de zile sa ne vindece de aceasta despartire de El, ci se va realiza intr-o clipa la cuvantul Lui, El zice si se face, porunceste si ce porunceste ia fiinta, adica ia fiinta un om nou, vindecat de pacat.
daca asa stau lucrurile, trebuie sa abandonam idea ca, pentru a ajunge desavarsiti ne trebuie o viata intreaga.Un crestin adevarat nu crede in evolutie spiritual ci intr-o recreere , dintr-un om despartit de Dumnezeu intr-un om unit cu El, partas de natura divina.
desavarsirea, e un eveniment instantaneu, dureaza atat cat Dumnezeu ne dezbraca de haina murdara si ne imbraca cu cea curate, mult dureaza pana Duhul Sfant ne convinge de starea nenorocita in care ne aflam cu totii, dureaza mult pt ca noi ne tot impotrivim, dar odata convinsi ca avem nevoie urgent de desavarsire, acest eveniment se va realiza intr-o clipa si pentru tot poporul lui Dumnezeu odata,
si aceasata ,,stare nenorocita,, ce inseamna pentru tine Emilia? nu lipsa dragostei,a rabdarii,a bunatatii,a pacii,a bucuriei? Eu nu te-am contrazis ca nu poate fi asa cum zici tu in legatura cu unirea asta,si cu tot ce presupui pe acolo,iti zic ca nu esti concentrata pe esentialul problemei noastre,ci pe desfasurarea evenimentelor: cand,cum,de ce?…(ca de fapt toti lumnatii).
degeaba ii insisti tu unui adventist ca unirea,ca nunta,ca sfintirea intr-o clipa cand omului aceluia ii lipseste rabdarea,bunatatea,bucuria,speranta si pacea.Acestea vin in viata unui om in urma unui proces,in urma unor intamplari,in urma unor probe,in urma daca vrei a luarii aminte la invataturi date de cei care le au.intelegi ce iti spun sau esti blocata pe ideea ta?
Miarian, eu am spus cea ce am aflat, cat am putut de clar, daca tu nu vrei sa intelegi, asta e problema ta,
de ce nu avem rabdare, bunatate, blandete, de fapt roadele Duhului Sfant?
noi am vrea sa le avem mereu, dar uite ca, cate odata sau mai mereu ne trezim ca reactionam asa, ca in firea pamanteasca, de ce te miri de ce spun?
tocmai acesta e motivul ca nu suntem cum trebuie, ca suntem despartiti de El, si despartiti de El nu putem face nimic, da?
asa scrie, Dumnezeu inca nu ne-a umplut cu plinatatea Duhului Sfant, atunci cand se va intampla acest eveniment, va veni natural si de la sine, apa curate din izvorul inimii pt ca el a fost curatat.
Marian, pai tocmai aceasta unire (divinul+umanul) ne scapa de starea nenorocita in care ne aflam cu totii, fara exceptie.
Spui tu ca degeaba ii zici unui adventist de unire, de nunta, de sfintirea intr-o clipa cand acelui om ii lipseste rabdarea, bunatatea bucuria speranta si pacea, pai dragul meu frate, toate acestea sunt roada Duhului Sfant nu a firii pamantesti in care ne aflam pana la ora actuala, si aceste roade ne lipsesc pentru ca suntem despartiti de Dumnezeu (de natura divina, sau Duhul Sfant) suntem deocamdata pana la „Nunta Mielului” doar in firea pamanteasca, a carei roade se vad la tot pasul. Aceasta unire a celor doua naturi care va avea loc la acest eveniment numit „Nunta”, ne scapa de sub robia pacatului.
„Cand caracterul Domnului Hristos va fi in mod desavarsit reprodus in poporul Sau, atunci El va veni sa-i ia la Sine ca fiind ai Sai” PDH 69.1. Daca din acest paragraf se subintelege ca atunci cand vom fi ca Isus, El va veni sa ne ia la Sine ca fiind ai Sai, atunci cum putem spune ca toata viata (40, 50, 60, 70, 80…de ani) noi trebuie sa traim ca Domnul Isus asa despartiti de natura divina, cand in paragraf se spune clar ca atunci cand vom fi ca El va veni sa ne ia, nu ne va lasa sa murim pe pamantul acesta blestemat. Si inca ceva de remarcat, spune ca „va fi in mod desavarsit reprodus in poporul Sau, deci in tot poporul (trupul) odata, nu azi mana, peste cativa ani piciorul si tot asa pana cand ajung toti la desavarsire.
„Nunta reprezinta unirea dintre divin si uman” COL 307
Prin luarea lui Enoh la cer, Dumnezeu dorea să-i învețe pe oameni o lecție importantă. Era primejdia ca oamenii să cadă pradă descurajării, datorită rezultatelor dezastruoase ale păcatului lui Adam. Mulți erau gata să spună: “Ce câștigăm dacă ne temem de Dumnezeu și păzim poruncile Lui, atâta vreme cât un blestem greu zace asupra neamului omenesc și moartea este partea noastră a tuturor?” Dar instrucțiunile pe care Dumnezeu le-a dat lui Adam, care au fost repetate lui Set și exemplificate de către Enoh, au măturat amărăciunea și întunericul și au dat speranță omului, astfel încât, dacă prin Adam a venit moartea, tot astfel prin Răscumpărătorul făgăduit avea să vină viața și nemurirea. Satana prezenta cu insistență oamenilor credința că nu există nici o răsplată pentru cei neprihăniți și nici o pedeapsă pentru cei nelegiuiți și, de asemenea, că este imposibil pentru oameni să păzească rânduielile divine. Dar în cazul lui Enoh, Dumnezeu declară că “El este, și că răsplătește pe cei ce-L caută” (Evrei 11, 6). Arată ce va face El pentru aceia care păzesc poruncile Lui. Oamenii au fost învățați că este posibil să păzească Legea lui Dumnezeu și că, în timp ce trăiesc în mijlocul celor păcătoși și corupți, prin harul lui Dumnezeu ei pot să reziste ispitei și să devină curați și sfinți. În exemplul său ei au văzut binecuvântarea unei astfel de vieți; iar luarea sa la cer a fost o dovadă a adevărului prorociei sale cu privire la cele ce aveau să aibă loc mai târziu, cu răsplata bucuriei, a slavei și a vieții veșnice dată celui ascultător și a condamnării, a durerii și morții celui nelegiuit.
“Prin credință a fost mutat Enoh de pe pământ, ca să nu vadă moartea căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu” (Evrei 11, 5). În mijlocul unei lumi care prin nelegiuirea ei a fost condamnată la nimicire, Enoh a trăit o viață de o așa strânsă comuniune cu Dumnezeu, încât n-a fost îngăduit ca el să cadă sub puterea morții.
Dar, asemenea lui Enoh, poporul lui Dumnezeu va căuta curățirea inimii și conformarea față de voia Sa, până când ei vor reflecta chipul lui Hristos. Asemenea lui Hristos, ei vor avertiza lumea despre revenirea lui Hristos și despre judecata ce va veni asupra celor nelegiuiți și, prin purtarea, vorbirea și exemplul lor sfânt, ei vor condamna păcatele celor nelegiuiți. După cum Enoh a fost luat la cer mai înainte de nimicirea pământului prin apă, tot astfel cei neprihăniți ce vor fi în viață vor fi luați la cer de pe pământ, mai înainte de distrugerea lui prin foc. Apostolul spune: “Nu vom adormi toți, dar toți vom fi schimbați, într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiță”. “Căci Însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu Se va coborî din cer Trâmbița va suna, morții vor învia nesupuși putrezirii, și noi vom fi schimbați. Întâi vor învia cei morți în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi totdeauna cu Domnul” (1 Corinteni 15, 51-52; 1 Tesaloniceni 4, 16-18).
Sfințirea adevărată este o învățătură biblică. Apostolul Pavel, în Epistola sa către biserica din Tesalonic, spune: “Voia lui Dumnezeu este sfințirea voastră”. Și se roagă: “Dumnezeul păcii să vă sfințească El Însuși pe deplin” (1 Tesaloniceni 4, 3; 5, 23). Biblia învață deslușit ce este sfințirea și cum poate fi realizată. Mântuitorul Se ruga pentru ucenicii Săi: “Sfințește-i prin Cuvântul Tău: Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17, 17). Iar Pavel învață că cei credincioși trebuie să fie “sfințiți prin Duhul Sfânt” (Romani 15, 16). Care este lucrarea Duhului Sfânt? Isus le spunea ucenicilor Săi: “Când va veni Mângâietorul, Duhul Adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul” (Ioan 16, 13). Iar psalmistul spune: “Legea Ta este adevărul”. Prin Cuvântul și prin Duhul lui Dumnezeu sunt descoperite oamenilor marile principii ale neprihănirii cuprinse în Legea Sa. Și pentru că Legea lui Dumnezeu este “sfântă, dreaptă și bună”, o transcriere a desăvârșirii divine, înseamnă că un caracter format prin ascultare de această Lege va fi sfânt. Hristos este exemplul desăvârșit al unui astfel de caracter. El zice: “Am păzit poruncile Tatălui Meu…. Totdeauna fac ceea ce-I este plăcut” (Ioan 15, 10; 8, 29). Urmașii lui Hristos trebuie să devină asemenea Lui și, prin harul lui Dumnezeu, să-și formeze caractere în armonie cu principiile sfintei Sale Legi. Aceasta este sfințirea biblică.
Această lucrare poate fi adusă la îndeplinire numai prin credința în Hristos și prin puterea lăuntrică a Duhului lui Dumnezeu. Pavel îi îndeamnă pe credincioși: “Duceți până la capăt mântuirea voastră, cu frică și cutremur. Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, și vă dă, după plăcerea Lui, și voința și înfăptuirea” (Filipeni 2, 12-13).
Creștinul va simți îndemnurile păcatului, dar va menține o luptă permanentă împotriva lui. Aici este nevoie de ajutorul lui Hristos. Slăbiciunea omenească se unește cu puterea divină, iar credința exclamă: “Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos!” (1 Corinteni 15, 57).
Scripturile arată clar că lucrarea sfințirii este progresivă. Când în pocăință păcătosul găsește pacea cu Dumnezeu prin sângele ispășirii, viața creștină abia a început. Acum el trebuie “să înainteze în desăvârșire”, să crească “până la măsura staturii plinătății lui Hristos”. Apostolul Pavel spune: “fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, și aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus” (Filipeni 3, 13.14). Iar Petru ne așeză înainte treptele prin care se poate ajunge la sfințirea biblică: “De aceea, dați-vă și voi toate silințele ca să uniți cu credința voastră fapta; cu fapta cunoștința; cu cunoștința, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de frați; cu dragostea de frați, iubirea de oameni. Căci, dacă faceți lucrul acesta, nu veți aluneca niciodată” (2 Petru 1, 5-10).
Sfințirea care câștigă acum întâietate în lumea religioasă aduce cu ea un spirit de înălțare de sine și o disprețuire a Legii lui Dumnezeu, care o arată ca fiind străină de religia Bibliei. Apărătorii ei învață că sfințirea este o lucrare de o clipă, prin care, numai prin credință, pot ajunge la sfințenie desăvârșită. “Să crezi doar”, spun ei, “și binecuvântarea îți aparține.” Se învață că nu se mai cere nici un efort din partea credinciosului. În același timp, ei neagă autoritatea Legii lui Dumnezeu, susținând că sunt dezlegați de a păzi poruncile. Dar este oare posibil ca oamenii să fie sfinți, în armonie cu voia și caracterul lui Dumnezeu, fără să ajungă în armonie cu principiile care sunt expresia naturii și voinței Sale și care arată ce-I este plăcut?
Cristian, iti multumesc pentru modul desavarsit in care ai ilustrat ceea ce eu am putut spune doar intr-un mod saracacios si limitat. Adevarul clar este deplin afirmat. Cine este sincer il intelege, il pretuieste si se lasa sfintit prin el. „Ferice de cei cu inima curata, caci ei vor vedea pe Dumnezeu”.
Cum răspundeţi la ultima întrebare ?
Pe măsură ce conștiința ți-a fost înviorată prin lucrarea Duhului Sfânt, începi să înțelegi ceva din răutatea, puterea, vinovăția și mizeria păcatului; aceasta te determină să privești la el cu scârbă. Simți atunci că păcatul este acela care te-a despărțit de Dumnezeu și că ești rob al puterii răului. Cu cât te zbați mai mult ca să scapi, cu atât mai mult îți dai seama de neputința ta. Aceasta înseamnă că motivele faptelor tale sunt necurate, inima este rea. Înțelegi că viața ți-a fost plină de egoism și păcat. Dorești însă din toată inima să fii iertat, să fii curățit, eliberat. Armonia cu Dumnezeu, asemănarea cu El: ce pot face oare pentru a le obține?{CH 49.1}
raspuns la intrebarea de mai sus
eu, tu, noi, nu putem face nimic pentru a obtine asemanarea cu El, decat sa accept , sa vreau, ca El sa ma sfinteasca
haina neprihanirii pe care El mi-o va da, nu are nimic omenesc tesut in ea, ci este suta la suta de natura divina
asta inseamna ca eu nu pot contribui cu nimic la neprihanirea pe care mi-o va da Dumnezeu,
ea este un dar, noi, doar trebuie sa primim acest dar , Dumnezeu nu cere conditii pentru a putea sa ne faca neprihaniti, ci El ne intreaba, vrei sa te faci sanatos?
exact ca pe vremuri, si noi putem spune , da Doamne vreau, sau nu vreau, fiecare cum allege sa raspunda
„in opinia mea, cea mai groaznica minte, este aceea care se plictiseste…oamenii nu stiu ce sa faca cu ei insisi…daca toti ar vrea sa stie ca cea ce trebuie sa faca, e doar atat, sa accepte darul lui Dumnezeu, adica, refacerea chipului lui Dumnezeu in om, aceasta veste te ajuta sa treci peste orice, dar orice, nenorocire si sa privesti dincolo de nori.
ura, mananca sufletul celui care uraste nu al celui care este urat.
„vrei sa te faci sanatos?” Da. „Dute și numai păcătui”.
Deși este desăvârșită în simplitatea ei Biblia nu corespunde marilor idei ale lui Dumnezeu, pentru că ideile infinite nu pot fi exprimate deplin prin mijloacele limitate ale gândirii omenești. Nici cele mai puternice expresii biblice nu sunt exagerate,așa cum presupun mulți,ci ele se năruie în fața măreției gândului, în ciuda faptului că scriitorii au ales limbajul cel mai expresiv pentru a transmite adevărurile unei învățături mai înalte. Făpturile păcătoase suportă să privească numai o umbră a strălucirii slavei cerului.” – Solii alese vol. 1, pag. 23 ( Scrisoarea 121,1900)
Unirea dintre divin și uman, de care tot se vorbește pe aici, cred că ar trebui să fie consacrarea noastră zilnica si supunerea ființei noastre Duhului Sfânt care ne ajută să ducem in fiecare clipă o viață sfântă, fără pacat. Fără puterea divină suntem la mâna diavolului.
Atâta timp cât nu vom fi dependenți de puterea de sus in fiecare clipa a vieții asa cum a fost Hristos nu vom putea trai cum a trăit El, adică fără păcat. Lăsați nunta la timpul ei si haideți să ne pregătim hainele de in subțire (faptele neprihanite ale sfinților)!
„Si am auzit, ca un glas de gloata multa, ca vuietul unor ape multe, ca bubitul unor tunete puternice, care zicea: „Aleluia! Domnul Dumnezeul nostru cel atotputernic a inceput sa imparateasca.
Sa ne bucuram, sa ne veselim si sa-I dam slava! Caci a venit nunta Mielului; sotia Lui s-a pregatit
si i s-a dat sa se imbrace cu in subtire, stralucitor si curat.” (Inul subtire sunt faptele neprihanite ale sfintilor) Apocalipsa, 19:6,7,8.
In primul rand, hainele de in subtire (care sunt faptele neprihanite ale sfintilor) NU NI LE PREGATIM NOI, spune foarte clar ca sotia Lui s-a pregatit si I S-A DAT sa se imbrace, nu a venit imbracata.
In al doilea rand i s-a dat sa se imbrace la acest eveniment numit nunta Mielului si nu mai inainte (Caci a venit nunta Mielului, sotia lui s-a pregatit si i s-a dat sa se imbrace cu in subtire stralucitor si curat), deci nu a venit imbracata la nunta, asa ca daca lasam nunta in pace nu vom mai fi niciodata „mireasa” imbracata cu in subtire, stralucitor si curat. De aceea este foarte importanta nunta Mielului, eveniment ce declanseaza revenirea Domnului Hristos pe norii cerului.
In al treilea rand, sotia a fost imbracata toata odata nu pe rand, intr-o zi o mana, in alta zi un picior si tot asa pana a fost gata, si asta ne arata ca toti odata vom fi facuti neprihaniti asa ca Isus, la aceasta nunta, si nu pe rand azi unul, maine altul…….
Noi, nu numai ca trebuie sa fim dependenti de puterea de sus pentru a putea trai ca Isus, ci trebuie ca acea putere sa fie in interiorul nostru asa cum era in Isus, si acea putere o putem avea doar cand vom fi uniti cu natura divina, adica atunci cand ni se va da sa ne imbracam cu in subtire, stralucitor si curat. („Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le spun de la mine; ci Tatal, care locuieste in Mine, El face aceste lucrari ale Lui. Ioan, 14;10)
Pana la nunta insa trebuie ca sa-L lasam pe Duhul Sfant sa ne convinga in ce priveste pacatul, judecata si neprihanirea. Sa ne convinga ca suntem despartiti de Tatal (pentru ca El nu locuieste in noi, asa cum locuia in Isus), si sa ne ajute sa intelegem ce inseamna nunta ca sa acceptam invitatia la ea, in acest fel „sotia Lui s-a pregatit).
MIRELE = ISUS
MIREASA (sotia) = BISERICA (TRUPUL LUI HRISTOS)
NUNTA = UNIREA (UMANUL+DIVINUL)
„sotia lui s-a pregatit” daca nu se pregatea nu se mai inbraca ea in veci vecilor.
E important sa stim in ce consta pregatirea, pana in acest moment toti crestinii se pregatesc prin exercitii spirituale si nu lasand Duhul Sfant sa ii convinga de faptul ca sunt despartiti de DUMNEZEU.
Eu nu vorbesc de ceilalti crestini si nici nu ma intereseaza, problema este ce fac eu? pentru aceasta nunta si vezi ca nunta incepe de pe acest pamant si finalitatea este in cer.
Da’ ce fel de nunta e asta Cristian care dureaza atat, ca nici in povesti nu s-a pomenit de o nunta care sa tina mii de ani!!!
Si sa stii ca ar trebui sa te intereseze si de ceilalti, pentru ca nu poti fi doar tu mireasa lui Hristos, ea este formata dintr-un grup de oameni care au inteles corect planul de mantuire si scopul lui Dumnezeu.
Cum te mai crezi tu plina de intelepciune, uita ce zice EGW aici, sau nu crezi in spiritul profetic, sau alegi ce-ti convine tie:
Căsătoria are loc în timp ce Isus lucrează în locul prea sfânt, în timpul judecății de cercetare
„Am văzut îngeri care se grăbeau în cer, încoace și-ncolo. Un înger cu o călimară la coapsă s-a reîntors de pe pământ și a raportat Domnului Isus că lucrarea lui a fost îndeplinită și că sfinții fuseseră numărați și sigilați. Apoi L-am văzut pe Domnul Isus, care slujise în fața chivotului, ce cuprindea cele zece porunci, cum lasă să-I cadă cădelnița. El Și-a ridicat brațele și a zis cu glas tare: «S-a sfârșit!» Toată oastea îngerească și-a scos coroanele când Domnul Isus a făcut declarația solemnă: «Cine este nedrept să fie nedrept și mai departe; cine este întinat să se întineze și mai departe; cine este fără prihană să trăiască și mai departe fără prihană. Și cine este sfânt, să se sfințească și mai departe!» Fiecare caz a fost decis pentru viață sau pentru moarte. În timp ce Domnul Isus a slujit în Sanctuar, a avut loc judecata pentru drepții cei morți și apoi pentru drepții cei vii. Domnul Hristos a primit împărăția, deoarece a făcut ispășire pentru poporul Său și l-a spălat de păcate. Au fost înscriși supușii împărăției. A avut loc căsătoria Mielului. Împărăția și măreția împărăției din tot cerul s-a dat lui Isus și moștenitorilor mântuirii, iar Isus urma să domnească ca împărat al împăraților și Domn al domnilor.” — (Early Writings, 279-280).{GA 275.1}
Orice nunta incepe cu pregatirea sau tu nu ai fost mireasa, sau te-a lut din pat si te-a facut mireasa. Iar pregatirea este personala.
Citeste parabola celor 10 feceoare.
Fiecare caz fusese hotărât pentru viață sau pentru moarte. În timp ce Domnul Isus slujea în sanctuar, judecata neprihăniților morți și apoi a celor vii continuase. Hristos Și-a primit împărăția, căci făcuse ispășirea pentru poporul Lui și le ștersese păcatele. Fiii împărăției erau pregătiți. Nunta Mielului a avut loc, iar împărăția și mărirea ei sub cerul întreg au fost date lui Isus și moștenitorilor mântuirii și El avea să domnească în calitate de Împărat al împăraților și Domn al domnilor. {IM 402.3}
Dumnezeu a luat ample măsuri ca să putem sta în mod desăvârșit în harul Său, fără să ne lipsească ceva, așteptând venirea Domnului nostru. Sunteți gata? V-ați îmbrăcat cu haina de nuntă? Acest veșmânt nu va acoperi niciodată înșelăciunea, necurăția, corupția și ipocrizia. Ochiul lui Dumnezeu este asupra voastră. El este cel care pătrunde gândurile și intențiile inimii. Noi ne putem ascunde păcatele de ochii oamenilor, dar nu putem ascunde nimic de Făcătorul nostru. {5M 220.3}
Dana zice :
„Da’ ce fel de nunta e asta Cristian care dureaza atat, ca nici in povesti nu s-a pomenit de o nunta care sa tina mii de ani!!!”
Dana, draga de tine, dacă ai vreo problema cu durata nunții de ce nu faci o reclamație direct la Mire?
Cum vă mai place să răstălmăciți cuvantul simplu si curat al Scripturii!
Pregătirile pt nuntă sunt mai lungi totdeauna din cauza miresei. Inul subțire (faptele neprihănite ale sfinților) este un material foarte rar si este necesară o cantitate destul de mare pt o rochie de mireasă. (Nu poți veni, ca mireasă, la o așa nuntă in rochiță mini, nu?) 😉
Se tot chinuie Cristian si Ilie Cristian sa vă determine sa înțelegeți niște lucruri evidente dar voi respingeti Cuvantul, Lumina si pe Duhul Sfânt indreptandu-vă atenția spre istorisiri închipuite si aducând in sprijinul vostru argumente puerile.
Revenind la studiul biblic:
„Ce lucruri pe care nu le poţi face cu ușurinţă în timpul săptămânii le poţi face în Sabat? ”
Ce părere aveți? Dacă nu am timp NICIODATĂ, in timpul săptămânii sa vizitez și să ajut bolnavi, bătrâni, etc, pot să fac acest lucru in Sabat, lipsind de la biserică? Cum interpretați această problemă?
“in opinia mea, cea mai groaznica minte, este aceea care se plictiseste…oamenii nu stiu ce sa faca cu ei insisi…daca toti ar vrea sa stie ca cea ce trebuie sa faca, e doar atat, sa accepte darul lui Dumnezeu, adica, refacerea chipului lui Dumnezeu in om, aceasta veste te ajuta sa treci peste orice, dar orice, nenorocire si sa privesti dincolo de nori.
pregatirea miresei consta in a cunoaste cu ce fel de Mire se casatoreste, da?
cand mireasa , care e, eu, tu, si altii, ne va interesa ce fel de caracter are Mirele?
ca, parca se tot aude prin lumea asta si prin biserici ca El, distruge, omoara, face ce vrea cu alte cuvinte,
pai cum sa accepte o mireasa sa se casatoreasca cu un astfel de Mire?
eu una fiind de sex feminin, nu as accepta sa ma casatoresc cu un astfel de mire despre care toti vorbesc ca distruge, omoara, se manie, minte,
cred ca nici o femeie nu ar vrea sa auda despre un asa mire, nu?
am facut asa…o paralela…da?
ca sa va dati seama ce inseamna pregetirea miresei pentru nunta in cele spirituale.
Mireasa, care e biserica, adica un grup de persoane, pt ca in lume si in toate bisericie se vb despre acest Mire ca face cate si mai cate, asa cum am mentionat mai sus.
din cauza aceasta mireasa nu sa putut pregati pana acum si inca mai dureaza ceva timp pana se va pregati, pentruca nu a inteles ce fel de caracter are Mirele si astfel a refuzat acesta casatorie, dar odata ce mireasa va intelege ca de fapt Mirele ceresc e impecabil, neprihanit, gentalmen, si ca ce se aude despre El de la toti, e de fapt minciuni si falsuri, atunci accepta cu toata inima sa se casatoreasca cu acest Mire, ptca in sfarsit a aflat adevarul despre viitorul ei Mire,
asta e toata pregatirea pe care poate so faca mireasa, sa inteleaga ca Mirele e unul cum nu mai e nimeni si accepta ca sa aibe loc casatoria cat mai repede.Acesta este motivul luuungei intarzieri a Mirelui, mireasa il refuza pt ca nu-I intelege caracterul, odata ce sa inteles correct, imediat are loc NUNTA SI apoi venirea pe nori ca so ia la El acasa
„eu una fiind de sex feminin, nu as accepta sa ma casatoresc cu un astfel de mire despre care toti vorbesc ca distruge, omoara, se manie, minte,
cred ca nici o femeie nu ar vrea sa auda despre un asa mire, nu?”
Deci, să recapitulam Emilia, dacă Mirele face de capul Lui, chestii ca DREPTATE, JUDECATA, PEDEAPSA PT PĂCAT, mireasa s-ar putea să refuze nunta. Ăsta era conceptul? Te-ai gândit și la faptul că Mirele s-ar putea să refuze o mireasă care nu vrea să devină „fără pată, fără zbarcitură,… ci sfântă și fără prihană”?
pai tocmai asta e Marion, mireasa din cauza asta refuza sa vina la nunta pt ca a inteles ca Mirele e asa, distruge, pedepseste, omoara, si in sfarsit un grup de oameni de pe tot pamantul a inceput sa inteleaga caracterul Mirelui cum ca de fapt El nu e asa cum se aude ci e neprihanit si nu face rau la nimeni si cu asemenea calitati mireasa intelegandu-le, accepta sa vina la nunta, si nunta se va realiza f curand,
iar la idea ta ca Mirele , nu ca refuza o astfel de mireasa , adica care nu e fara prihana, nu, nu e in caracterul Mirelui sa refuze pe cineva, cum zice, pe cine vine la Mine nu-l voi izgonii afara, numai ca o mireasa care are pata si e cu pacat nu poate participa la nunta din cauza ei nu din cauza ca Mirele refuza, nu accepta singura cale care merge spre Mire, o ia pe alte cai care nu duc la Mire, duc in abis, la moarte vesnica
Ești absurdă! Citește TOATĂ Biblia! Calea pe care mergi e greșită si nenorocirea ta e ca tu nici nu îți dai seama.
daca nu intelegi biblia duhovniceste, ai foarte mare dreptate ca e absurd, si ca , calea pe care merg eu e gresita,
asa au fost acuzati toti oamenii din vechime care au inteles biblia , duhovniceste ,altfel decat majoritatea bisericii, asa au fost considerati, absurzi,
Tu încă nu ai o înțelegere completa a sfințeniei lui Dumnezeu si a condițiilor care trebuiesc îndeplinite pt mântuire. Si penticostalii cred că l-au acceptat pe Hristos in inima si totuși sunt posedați de diavol. Ai grijă cui slujești.
Raspuns pt Marion . S ar putea sa fi exclus pt lipsa ta de la biserica daca acolo exista fratiori care stiu exact dimensiunule rochiei Miresei …asa dupa cum scri tu.
Ion, ma faci sa rad. In primul rand Marion si multi altii, nu inteleg ca haina neprihanirii o primesti in dar de la Dumnezeu chiar la nunta, ea nu este facuta din faptele noastre bune care sunt ca o haina manjita inaintea lui Dumnezeu, ci se primeste prin credinta, crezi aceasta fagaduinta si Dumnezeu o va respecta, facand ceea ce a promis.
Am observat fratii mei ca incercati sa induceti faptul ca noi daca credem aceste lucruri traim asa in destrabalare nerespectand nici o regula si asteptand ca totul sa ne pice din cer, cu aceasta ocazie doresc sa va spun ca va inselati, si noi uram pacatul si faptele care deriva din aceasta stare, de aceea avem grija cum ne purtam din toate punctele de vedere, desi fiind despartiti de natura divina suntem foarte usor ispititi.
„Gasesc, dar, in mine legea aceasta; cand vreau sa fac binele, raul este lipit de mine” (Romani, 7;21)
Voi toti luminatii astia care umblati pe aici sunteti cei care au mintea plictisita si vor sa faca si sa zica lucruri mari,glorioase pentru ca ce ,,sta scris,, nu ii mai satisface,nu le ajunge pentru a fi mantuiti.Si sau apucat sa faca o istorisire despre felul in care ii va mantui Dumnezeu,despre cand va face El acest lucru,si despre cum anume se vor desfasura evenimentele.Problema principala este ca aproape nimeni nu mai iubeste pe aproapele sau ca pe el insusi,nimeni nu ascunde ocara care i se aduce ci raspunde cu si mai mare rautate,multi isi cauta binele propriu si omenesc si nu cauta imparatia lui Dumnezeu.Imparatia lui Dumnezeu este indelunga rabdare,pace,bucurie,speranta,mila,dreptate,incredere.Cine lasa pe Duhul sa il conduca,va fi gasit facand si avand lucrurile de mai sus si ii va zice sa pofteasca inauntru.Si nu mai faceti atat de lumeasca lumea lui Dumnezeu crezand in haine albe,cununi pe cap,mese lungi,bautura si mancare,toate sunt simboluri
De acord cu tine Marian, îți pare ca ziceam altceva?
Ion, nu înțeleg ce ai vrut să-mi transmiti. Poți reformula, te rog.
sti cine are mintea plictisita Marion?
cei care nu au aflat Solutia corecta la problema pacatului, cum si pe ce cale pot ajunge sa nu mai pacatuiesc, asta e framantarea tuturor crestinilor
dar este doar o cale, una singura, si cand o afli nu mai ai cum sa ai mintea plictisita, nu mai esti dezorientat, nu mai esti disperat de tine insuti pt ca vezica de atatia ani te tot lupti sa nu mai pacatuiesti dar tot nu reusesti
cine afla calea de la pacat la neprihanire e cel mai fericit si nu mai e debusolat sti de ce?
pt ca a gasit calea spre neprihanire si e deacord sa mearga pe ea.
si aceasta cale este simpla de gasit
afla de ce Isus nu a pacatuit
afla de ce Isus a fost neprihanit
si accepta si tu si eu sa se intample si cu noi asa
Isus nu a pacatuit si era neprihanit ptca Tatal prin D.SF.locuia in El, e f simplu, asa trebuie sa se intample si cu noi
Tatal prin D.SF. trebuie sa locuiasca pe deplin in noi
Nu vreau sa fiu ca ,,unul care trage un cáine de urechi,,ínsa vreau sa spun ca Adevarul nu trebuie stirbit,din cauza atátor minti asa spuse sclipitoare ca a ta Marian(de ex.)haina de nunta,sau inul subtire,stralucitor si curat,cununa noastra,care este slava nemuririi,omul Isus Hristos,toate acestea nu sunt simboluri,inul subtire si curat,transparenta neprihanirii,a credintei íncredintate noua,v-a fi urzeala cu care vom primi ,,meritul,, de a purta pt.totdeauna haina de lumina,haina dumnezeirii!
Ce legatura este intre Deuteronom 23:25 si Sabat?
scrieti carti oameni buni ,lasati comentariile mai scurte.ca nu le citeste nimeni decat voi care le scrieti.
Daca nu-ti place sa citesti in general nu ai sa citesti nici comentariile lungi. Cine vrea sa se documenteze nu are decat sa citesca.