Porunci omeneşti

 

Studiul III – Trimestrul II

Luni , 14 aprilie 2014

 

Cărturarii și fariseii stăteau într-adevăr pe „scaunul lui Moise”, dar sursa de autoritate a învăţăturilor lor religioase nu era în exclusivitate Sfânta Scriptură, ci și interpretările pe care i le dăduseră rabinii de seamă. Aceste interpretări nu fuseseră concepute pentru a lua locul Scripturilor, ci pentru a le întregi. La început, ele au circulat în formă orală, dar, ulterior, scribii le-au adunat și le-au scris, alcătuind cărţi.

Prima publicare oficială a Legii rabinice a avut loc pe la sfârșitul secolului al II-lea d.Hr., când rabinul Yehuda Ha-Nasi (Prinţul Iuda) a întocmit Mișna. Legile consemnate în Mișna reflectă aproape patru secole de interpretare rabinică. Printre rabinii ale căror interpretări apar aici, sunt și mulţi contemporani cu Isus, cei mai importanţi fiind Hillel și Shammai. Îl mai putem aminti şi pe Gamaliel, nepotul lui Hillel și învăţătorul apostolului Pavel.

2. Care este problema pusă în discuţie în Matei 15:1-6? Ce greșeală caută să îndrepte Domnul Isus aici?

Matei 15

1. Atunci nişte farisei şi nişte cărturari din Ierusalim au venit la Isus şi I-au zis:

2. „Pentru ce calcă ucenicii Tăi datina bătrânilor? Căci nu-şi spală mâinile când mănâncă.”

3. Drept răspuns, El le-a zis: „Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul datinii voastre?

4. Căci Dumnezeu a zis: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta” şi: „Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit negreşit cu moartea.”

5. Dar voi ziceţi: „Cine va zice tatălui său sau mamei sale: „Ori cu ce te-aş putea ajuta l-am închinat lui Dumnezeu”

6. nu mai este ţinut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa. Şi aţi desfiinţat astfel Cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinii voastre.

În studiul 1, am aflat că legile rabinice purtau numele de halaka, termen ce înseamnă „a umbla”. Rabinii considerau că acela care avea să „umble” pe calea acestor legi mai mici ca importanţă avea să respecte automat și legile mai mari. Contrar așteptărilor lor, la un moment dat, legile mai mici ca importanţă au început să capete o importanţă majoră și, după un timp, cu greu a mai putut fi făcută clar distincţia între tradiţie și Scriptură.

Din Evanghelii nu reiese că Domnul Isus ar fi avut o problemă cu faptul că fariseii formulaseră aceste reguli, ci mai degrabă cu ridicarea acestor reguli la rangul de „învăţătură”. Niciun om nu are autoritatea de a crea restricţii religioase și de a la conferi statut de poruncă divină. Dar aceasta nu înseamnă că oamenii credincioși nu au voie să întocmească un regulament de ordine interioară pentru bisericile lor. Instrucţiunile practice îi pot ajuta în mare măsură pe oameni să păzească Legea lui Dumnezeu, dar ele nu trebuie să îi ia locul.

Ca adventiști, ce reguli, tradiţii și obiceiuri împământenite credem că ne ajută să respectăm Legea cu o mai mare credincioșie? Discutaţi în cadrul Școlii de Sabat, arătând ce rol au ele în viaţa comunităţii voastre de credinţă.

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II

Isaia 49

 

1. Ascultaţi-Mă, ostroave! Luaţi aminte, popoare depărtate! Domnul M-a chemat din sânul mamei şi M-a numit de la ieşirea din pântecele mamei.

2. Mi-a făcut gura ca o sabie ascuţită, M-a acoperit cu umbra mâinii Lui; şi M-a făcut o săgeată ascuţită, M-a ascuns în tolba Lui cu săgeţi.

3. „Şi mi-a zis: „Israele, tu eşti robul Meu în care Mă voi slăvi.”

4. Şi eu mă gândeam: „Degeaba am muncit, în zadar şi fără folos mi-am istovit puterea. Dar dreptul meu este la Domnul, şi răsplata mea, la Dumnezeul meu.

5. Şi acum, Domnul vorbeşte, El, care M-a întocmit din pântecele mamei ca să fiu Robul Lui, ca să aduc înapoi la El pe Iacov şi pe Israel, care este încă împrăştiat; căci Eu sunt preţuit înaintea Domnului, şi Dumnezeul Meu este tăria Mea.

6. El zice: „Este prea puţin lucru să fii Robul Meu ca să ridici seminţiile lui Iacov şi să aduci înapoi rămăşiţele lui Israel. De aceea, Te pun să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului.”

7. Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul, Sfântul lui Israel, către Cel dispreţuit şi urât de popor, către Robul celor puternici: „Împăraţii vor vedea lucrul acesta, şi se vor scula, şi voievozii se vor arunca la pământ şi se vor închina, din pricina Domnului, care este credincios, din pricina Sfântului lui Israel, care Te-a ales.”

8. Aşa vorbeşte mai departe Domnul: „La vremea îndurării, Te voi asculta, şi în ziua mântuirii, Te voi ajuta; Te voi păzi şi Te voi pune să faci legământ cu poporul, să ridici ţara şi să împarţi moştenirile pustiite;

9. să spui prinşilor de război: „Ieşiţi!”, şi celor ce sunt în întuneric: „Arătaţi-vă!” Ei vor paşte pe drumuri şi vor găsi locuri de păşune pe toate coastele.

10. Nu le va fi foame, nici nu le va fi sete; nu-i va bate arşiţa, nici soarele; căci Cel ce are milă de ei îi va călăuzi şi-i va duce la izvoare de ape.

11. Voi preface toţi munţii Mei în drumuri, şi drumurile Mele vor fi bine croite.

12. Iată-i că vin de departe, unii de la miazănoapte şi de la apus, iar alţii din ţara Sinim.

13. Bucuraţi-vă, ceruri! Înveseleşte-te, pământule! Izbucniţi în strigăte de bucurie, munţilor! Căci Domnul mângâie pe poporul Său şi are milă de nenorociţii Lui.”

14. Sionul zicea: „M-a părăsit Domnul şi m-a uitat Domnul!”

15. Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu niciun chip:

16. Iată că te-am săpat pe mâinile Mele, şi zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei!

17. Fiii tăi aleargă; dar cei ce te dărâmaseră şi te pustiiseră vor ieşi din mijlocul tău.

18. Ridică-ţi ochii de jur împrejur şi priveşte: toţi aceştia se strâng, vin la tine. Pe viaţa Mea, zice Domnul, că te vei îmbrăca cu toţi aceştia ca şi cu o podoabă şi te vei încinge cu ei ca o mireasă.

19. Căci locurile tale pustiite şi pustii, ţara ta nimicită, vor fi strâmte pentru locuitorii tăi; şi cei ce voiau să te mănânce se vor depărta.

20. Fiii aceştia de care ai fost lipsit vor spune mereu la urechile tale: „Locul este prea strâmt pentru mine; fă-mi loc, ca să pot să mă aşez.”

21. Şi vei zice în inima ta: „Cine mi i-a născut? Căci eram fără copii şi stearpă; eram roabă, izgonită: cine i-a crescut? Rămăsesem singură: unde erau aceştia?”

22. De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, voi face neamurilor semn cu mâna şi-Mi voi înălţa steagul spre popoare; ele vor aduce înapoi pe fiii tăi în braţele lor şi vor duce pe fiicele tale pe umeri.

23. Te vor hrăni împăraţi, şi împărătesele lor te vor alăpta. Se vor închina cu faţa la pământ înaintea ta şi vor linge ţărâna de pe picioarele tale, ca să ştii că Eu sunt Domnul şi că cei ce nădăjduiesc în Mine nu vor fi daţi de ruşine.” –

24. Se poate lua prada celui puternic? Şi poate să scape cel prins din prinsoare? –

25. „Da, zice Domnul, prada celui puternic îi va fi luată, şi cel prins de asupritor va scăpa; căci Eu voi lupta împotriva vrăjmaşilor tăi şi voi scăpa pe fiii tăi.

26. Eu voi da asupritorilor tăi să-şi mănânce carnea, şi se vor îmbăta ca de must de însuşi sângele lor. Şi va şti orice făptură că Eu sunt Domnul, Mântuitorul tău, Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov.”

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO