„Învierea şi Viaţa”
Studiul V – Trimestrul I
Miercuri , 29 ianuarie 2014
4. Într-o lume în care moartea are întotdeauna ultimul cuvânt, cel puţin deocamdată, ce mare speranţă găsim în următoarele pasaje biblice? Luca 7:11-17; Marcu 5:21-43; Ioan 11:37-44.
Luca 7
11. În ziua următoare, Isus Se ducea într-o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui şi norod mult. 12. Când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; şi cu ea erau o mulţime de oameni din cetate. 13. Domnului, când a văzut-o, I S-a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!” 14. Apoi S-a apropiat şi S-a atins de raclă. Cei ce o duceau s-au oprit. El a zis: „Tinerelule, scoală-te, îţi spun!” 15. Mortul a şezut în capul oaselor şi a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui. 16. Toţi au fost cuprinşi de frică, slăveau pe Dumnezeu şi ziceau: „Un mare proroc S-a ridicat între noi; şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.” 17. Vestea aceasta despre Isus s-a răspândit în toată Iudeea şi prin toate împrejurimile.Marcu 5
21. După ce a trecut Isus iarăşi de cealaltă parte cu corabia, s-a adunat mult norod în jurul Lui. El stătea lângă mare. 22. Atunci a venit unul din fruntaşii sinagogii, numit Iair. Cum L-a văzut, fruntaşul s-a aruncat la picioarele Lui 23. şi I-a făcut următoarea rugăminte stăruitoare: „Fetiţa mea trage să moară; rogu-Te, vino de-Ţi pune mâinile peste ea, ca să se facă sănătoasă şi să trăiască.” 24. Isus a plecat împreună cu el. Şi după El mergea mult norod şi-L îmbulzea. 25. Şi era o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge. 26. Ea suferise mult de la mulţi doctori; cheltuise tot ce avea, şi nu simţise nicio uşurare; ba încă îi era mai rău. 27. A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulţime şi s-a atins de haina Lui. 28. Căci îşi zicea ea: „Dacă aş putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui.” 29. Şi îndată a secat izvorul sângelui ei. Şi a simţit în tot trupul ei că s-a tămăduit de boală. 30. Isus a cunoscut îndată că o putere ieşise din El; şi, întorcându-Se spre mulţime, a zis: „Cine s-a atins de hainele Mele?” 31. Ucenicii I-au zis: „Vezi că mulţimea Te îmbulzeşte şi mai zici: „Cine s-a atins de Mine?” 32. El Se uita de jur împrejur să vadă pe cea care făcuse lucrul acesta. 33. Femeia, înfricoşată şi tremurând, căci ştia ce se petrecuse în ea, a venit de s-a aruncat la picioarele Lui şi I-a spus tot adevărul. 34. Dar Isus i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace şi fii tămăduită de boala ta.” 35. Pe când vorbea El încă, iată că vin nişte oameni de la fruntaşul sinagogii care-i spun: „Fiica ta a murit; pentru ce mai superi pe Învăţătorul?” 36. Dar Isus, fără să ţină seamă de cuvintele acestea, a zis fruntaşului sinagogii: „Nu te teme, crede numai!” 37. Şi n-a îngăduit nimănui să-L însoţească, afară de Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov. 38. Au ajuns la casa fruntaşului sinagogii. Acolo Isus a văzut o zarvă, şi pe unii care plângeau şi se tânguiau mult. 39. A intrat înăuntru şi le-a zis: „Pentru ce faceţi atâta zarvă şi pentru ce plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme.” 40. Ei îşi băteau joc de El. Atunci, după ce i-a scos afară pe toţi, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei ce-L însoţiseră şi a intrat acolo unde zăcea copila. 41. A apucat-o de mână şi i-a zis: „Talita, cumi”, care tălmăcit înseamnă: „Fetiţo, scoală-te îţi zic!” 42. Îndată fetiţa s-a sculat şi a început să umble; căci era de doisprezece ani. Ei au rămas încremeniţi. 43. Isus le-a poruncit cu tărie să nu ştie nimeni lucrul acesta; şi a zis să dea de mâncare fetiţei.Ioan 11
37. Şi unii din ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?” 38. Isus S-a înfiorat din nou în Sine şi S-a dus la mormânt. Mormântul era o peşteră la intrarea căreia era aşezată o piatră. 39. „Daţi piatra la o parte”, a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.” 40. Isus i-a zis: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?” 41. Au luat, dar, piatra din locul unde zăcea mortul. Şi Isus a ridicat ochii în sus şi a zis: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat. 42. Ştiam că totdeauna Mă asculţi; dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.” 43. După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!” 44. Şi mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu fâşii de pânză şi cu faţa înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă.”Pentru ca oamenii să-i urmeze, politicienii, artiştii şi sportivii trebuie neapărat să le ofere ceva. Politicienii recurg la retorică şi la promisiuni fantastice. Artiştii stârnesc emoţiile spectatorilor pentru a-i determina să se identifice cu situaţiile prezentate de ei. Sportivii uimesc prin abilităţile lor fizice. Cei care îi privesc îi invidiază şi îşi doresc să fie şi ei aşa. Dar Domnul Isus ce ne oferă? Scăderea ratei şomajului? Salarii mai mari? Talent de dribler? O voce uluitoare? O interpretare care să stârnească lacrimi? El ne oferă ceva ce nimeni altcineva din lumea aceasta nu ne poate oferi: viaţa veşnică într-o lume nouă. Ce altceva contează mai mult?
În vreme ce reclamele ne insultă inteligenţa cu ofertele lor prea bune ca să fie adevărate, Isus vine cu o super-mega-ofertă: viaţa veşnică oferită gratuit, fără taxe de expediere şi de manipulare! Scepticii râd de o astfel de ofertă. Concurenţii produc imitaţii ieftine (de exemplu, ideea că sufletul e nemuritor). Cei interesaţi analizează cu grijă ambele oferte. Isus a făcut trei demonstraţii pentru a-i contrazice pe sceptici, pentru a expune imitaţiile şi pentru a-i mulţumi pe căutătorii sinceri: învierea fiicei lui Iair, a fiului văduvei şi învierea lui Lazăr au confirmat că oferta Sa incredibilă era reală. Poate că boala şi accidentele au avut câştig de cauză pentru o vreme, însă, în final, viaţa veşnică avea să triumfe. Poate că vindecarea nu a venit chiar atunci când a fost cerută, însă viaţa veşnică le-a fost garantată tuturor celor care Îl primesc pe Hristos ca Mântuitor personal.
La fel se întâmplă şi astăzi. De multe ori, vindecarea nu vine aşa cum ne-am dori. Oamenii zac uneori ani la rând din cauza unor boli debilitante şi dureroase care, în loc să se vindece, se agravează. În cazul unora survine decesul, în ciuda ungerii şi a rugăciunilor. Nu avem un răspuns cu privire la motivul pentru care unii se însănătoşesc, iar alţii nu.
Însă avem o făgăduinţă cu mult mai bună decât orice vindecare extraordinară: viaţa veşnică la sfârşitul timpului, la revenirea lui Isus, când „sfinţii Celui Preaînalt vor primi împărăţia şi vor stăpâni împărăţia în veci, din veşnicie în veşnicie” (Daniel 7:18).
De ce este făgăduinţa vieţii veşnice atât de importantă pentru noi? Ce ne-am face fără ea? Ce speranţă am mai avea fără ea?
*
*****
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL I
Pildele sau Proverbele lui Solomon 25
1. Iată încă vreo câteva din Pildele lui Solomon, strânse de oamenii lui Ezechia, împăratul lui Iuda. – 2. Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor. – 3. Înălţimea cerurilor, adâncimea pământului şi inima împăraţilor sunt nepătrunse. – 4. Scoate zgura din argint, şi argintarul va face din el un vas ales. 5. Scoate şi pe cel rău dinaintea împăratului, şi scaunul lui de domnie se va întări prin neprihănire. – 6. Nu te făli înaintea împăratului şi nu lua locul celor mari; 7. căci este mai bine să ţi se zică: „Suie-te mai sus!” decât să fii coborât înaintea voievodului pe care ţi-l văd ochii. – 8. Nu te grăbi să te iei la ceartă, ca nu cumva la urmă să nu ştii ce să faci, când te va lua la ocări aproapele tău. – 9. Apără-ţi pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe faţă taina altuia, 10. ca nu cumva, aflând-o cineva, să te umple de ruşine şi să-ţi iasă nume rău care să nu se mai şteargă. 11. Un cuvânt spus la vremea potrivită este ca nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint. – 12. Ca o verigă de aur şi o podoabă de aur curat, aşa este înţeleptul care mustră, pentru o ureche ascultătoare. – 13. Ca răcoarea zăpezii pe vremea secerişului, aşa este un sol credincios pentru cel ce-l trimite: el înviorează sufletul stăpânului său. 14. Ca norii şi vântul fără ploaie, aşa este un om care se laudă pe nedrept cu dărniciile lui. – 15. Prin răbdare se înduplecă un voievod, şi o limbă dulce poate zdrobi oase. 16. Dacă dai peste miere, nu mânca decât atât cât îţi ajunge, ca să nu ţi se scârbească şi s-o verşi din gură. – 17. Calcă rar în casa aproapelui tău, ca să nu se sature de tine şi să te urască. – 18. Ca un buzdugan, ca o sabie şi ca o săgeată ascuţită, aşa este un om care face o mărturisire mincinoasă împotriva aproapelui său. – 19. Ca un dinte stricat şi ca un picior care şchioapătă, aşa este încrederea într-un stricat la ziua necazului. 20. Ca unul care îşi scoate haina pe o zi rece, sau varsă oţet pe silitră, aşa este cine cântă cântece unei inimi în nenorocire. – 21. Dacă este flămând vrăjmaşul tău, dă-i pâine să mănânce, dacă-i este sete, dă-i apă să bea. 22. Căci, făcând aşa, aduni cărbuni aprinşi pe capul lui, şi Domnul îţi va răsplăti. – 23. Vântul de miazănoapte aduce ploaia, şi limba clevetitoare aduce o faţă mâhnită. – 24. Mai bine să locuieşti într-un colţ pe acoperiş, decât să locuieşti într-o casă mare cu o nevastă gâlcevitoare. – 25. Ca apa proaspătă pentru un om obosit, aşa este o veste bună venită dintr-o ţară depărtată. – 26. Ca o fântână tulbure şi ca un izvor stricat, aşa este cel neprihănit care se clatină înaintea celui rău. – 27. Nu este bine să mănânci multă miere: tot aşa, nu este o cinste să alergi după slava ta însuţi. – 28. Omul care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată şi fără ziduri. Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
