Credinţa – o încredere neclintită

 

Studiul 13 – Trimestrul IV

Marți , 24 decembrie 2013

 

3. Reciteşte Evrei 10:19-25.

Evrei 10

19. Astfel, dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt,
20. pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său,
21. şi, fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu,
22. să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţate de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată.
23. Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.
24. Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune.
25. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.

Tema „încrederii” apare în repetate rânduri în această carte a Bibliei. Cuvântul grecesc pentru „încredere” are sensul de îndrăzneală, curaj şi temeritate şi defineşte, în Noul Testament, noua relaţie pe care o avem cu Dumnezeu.

Iniţial, cuvântul avea sensul de vorbire deschisă, dar, în acest context, ar putea indica faptul că noi putem să ne apropiem de Dumnezeu prin rugăciune, cu totul nestingheriţi. Acest tip de deschidere în relaţia noastră cu El ne inspiră un simţământ de încredere şi de bucurie. Încrederea noastră este motivată şi se întemeiază pe faptul că avem în cer un Mare-Preot prin intermediul căruia ne putem înfăţişa înaintea lui Dumnezeu. Accesul nu este limitat şi nu este blocat de nimic. Doar noi şi deciziile noastre greşite pot bloca acest acces. Până atunci însă, invitaţia de a intra în sanctuarul ceresc rămâne deschisă.

Dar de unde putem obţine această încredere? Sursa ei nu suntem noi, ci Domnul Isus care, prin jertfa Lui, ne-a oferit intrare liberă în sanctuar.

4. Despre ce fel de încredere este vorba în Evrei 3:6,14; 4:16; 11:1?

Evrei 3

6. Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. Şi casa Lui suntem noi, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită şi nădejdea cu care ne lăudăm.
14. Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început,

Evrei 4

16. Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.

Evrei 11

1. Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.

Încrederea nu vine de la noi şi nu trebuie să se bazeze pe noi, ci vine de la Hristos. Ea nu ne este oferită în funcţie de cine suntem noi, ci pe baza a ceea ce este Mijlocitorul nostru. Un fapt care merită remarcat este acela că încrederea trebuie să fie „deplină” (4:16). Moartea Domnului Isus a deschis pentru totdeauna o cale nouă, care ne dă posibilitatea de a avea o încredere deplină.

Există două căi de a obţine această încredere şi a o păstra. Prima este credinţa (Efeseni 3:12), iar cealaltă este slujirea semenilor (1 Timotei 3:13). Ambele aspecte sunt necesare şi importante. Putem observa acest lucru şi în Evrei, unde asigurarea credinţei şi îndemnul de a dovedi prin viaţa personală că suntem creştini merg mână în mână. Viaţa creştinului nu este niciodată separată de credinţa lui.

Efeseni 3

12. În El avem, prin credinţa în El, slobozenia şi apropierea de Dumnezeu cu încredere.

1 Timotei 3

13. Pentru că cei ce slujesc bine ca diaconi dobândesc un loc de cinste şi o mare îndrăzneală în credinţa care este în Hristos Isus.

Ce lucruri din viaţă îţi pun la încercare încrederea în Dumnezeu sau convingerea că El îţi vrea binele? Ce poţi face pentru a te proteja de acest pericol pentru viaţa spirituală?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV

Psalmii 139

 
1. (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,
2. ştii când stau jos şi când mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gândul.
3. Ştii când umblu şi când mă culc, şi cunoşti toate căile mele.
4. Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.
5. Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte şi-Ţi pui mâna peste mine.
6. O ştiinţă atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot prinde.
7. Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de faţa Ta?
8. Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în Locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;
9. dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,
10. şi acolo mâna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca.
11. Dacă voi zice: „Cel puţin întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!”
12. Iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunericul, ca lumina.
13. Tu mi-ai întocmit rinichii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele:
14. Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
15. Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului.
16. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.
17. Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor!
18. Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.
19. O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă de la mine, oameni setoşi de sânge!
20. Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi!
21. Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc şi să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
22. Da, îi urăsc cu o ură desăvârşită; îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.
23. Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile!
24. Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO