Îndemnuri desprinse din adevărurile sanctuarului

 

Studiul 13 – Trimestrul IV

Sâmbătă , 21 decembrie 2013

Soarele apune la ora 16:39

 

Pentru studiul din săptămâna aceasta, citeşte: Evrei 4:16; 10:19-25; Exodul 24:8; Iacov 4:7,8; Ioan 13:34.

Sabat după-amiază

Textul de memorat: „Şi, fiindcă avem un Mare-Preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată.” (Evrei 10:21,22)

Când citim Epistola către evrei, observăm că pasajele despre credinţa creştină alternează cu pasajele despre viaţa practică a creştinului şi că expunerea teologică are anumite implicaţii practice. „Teoria” credinţei duce la un anumit mod de a trăi acea credinţă. De pildă, după ce zugrăveşte tabloul magnific al lui Hristos ca Jertfă şi Mare-Preot al nostru (Evrei 7:1 – 10:18), apostolul Pavel îi încurajează şi îi îndeamnă pe credincioşi să trăiască potrivit cu implicaţiile pe care le au aceste adevăruri. Îndemnul acesta îl găsim în Evrei 10:19-25.

Evrei 7

1. În adevăr, Melhisedec acesta, împăratul Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt – care a întâmpinat pe Avraam când acesta se întorcea de la măcelul împăraţilor, care l-a binecuvântat,

2. care a primit de la Avraam zeciuială din tot, care, după însemnătatea numelui său, este întâi „împărat al neprihănirii”, apoi şi „împărat al Salemului”, adică „împărat al păcii”;

3. fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu – rămâne preot în veac.

4. Vedeţi bine, dar, cât de mare a fost el, dacă până şi patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război!

5. Aceia dintre fiii lui Levi care îndeplinesc slujba de preoţi, după Lege, au poruncă să ia zeciuială de la norod, adică de la fraţii lor, cu toate că şi ei se coboară din Avraam.

6. Iar el, care nu se cobora din familia lor, a luat zeciuială de la Avraam şi a binecuvântat pe cel ce avea făgăduinţele.

7. Dar fără îndoială că cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare.

8. Şi apoi aici, cei ce iau zeciuială sunt nişte oameni muritori; pe când acolo, o ia cineva despre care se mărturiseşte că este viu.

9. Mai mult, însuşi Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuiala, ca să zicem aşa, prin Avraam;

10. căci era încă în coapsele strămoşului său, când a întâmpinat Melhisedec pe Avraam.

11. Dacă, dar, desăvârşirea ar fi fost cu putinţă prin preoţia leviţilor – căci sub preoţia aceasta a primit poporul Legea – ce nevoie mai era să se ridice un alt preot „după rânduiala lui Melhisedec”, şi nu după rânduiala lui Aaron?

12. Pentru că, odată schimbată preoţia, trebuia numaidecât să aibă loc şi o schimbare a Legii.

13. În adevăr, Acela despre care sunt zise aceste lucruri face parte dintr-o altă seminţie, din care nimeni n-a slujit altarului.

14. Căci este vădit că Domnul nostru a ieşit din Iuda, seminţie despre care Moise n-a zis nimic cu privire la preoţie.

15. Lucrul acesta se face şi mai luminos când vedem ridicându-se, după asemănarea lui Melhisedec, un alt preot,

16. pus nu prin legea unei porunci pământeşti, ci prin puterea unei vieţi nepieritoare.

17. Fiindcă iată ce se mărturiseşte despre El: „Tu eşti Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec”.

18. Astfel, pe de o parte, se desfiinţează aici o poruncă de mai înainte, din pricina neputinţei şi zădărniciei ei –

19. căci Legea n-a făcut nimic desăvârşit – şi, pe de alta, se pune în loc o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.

20. Şi, fiindcă lucrul acesta nu s-a făcut fără jurământ –

21. căci, pe când leviţii se făceau preoţi fără jurământ, Isus S-a făcut Preot prin jurământul Celui ce I-a zis: „Domnul a jurat şi nu Se va căi: „Tu eşti Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec” –

22. prin chiar faptul acesta, El S-a făcut chezaşul unui legământ mai bun.

23. Mai mult, acolo au fost preoţi în mare număr, pentru că moartea îi împiedica să rămână pururi.

24. Dar El, fiindcă rămâne „în veac”, are o preoţie care nu poate trece de la unul la altul.

25. De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururi ca să mijlocească pentru ei.

26. Şi tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi şi înălţat mai presus de ceruri,

27. care n-are nevoie, ca ceilalţi mari preoţi, să aducă jertfe în fiecare zi, întâi pentru păcatele sale, şi apoi pentru păcatele norodului, căci lucrul acesta l-a făcut o dată pentru totdeauna, când S-a adus jertfă pe Sine însuşi.

28. În adevăr, Legea pune mari preoţi pe nişte oameni supuşi slăbiciunii; dar cuvântul jurământului, făcut după ce a fost dată Legea, pune pe Fiul, care este desăvârşit pentru veşnicie.

Evrei 8

1. Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot care S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri,

2. ca slujitor al Locului Preasfânt şi al adevăratului Cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul.

3. Orice mare preot este pus să aducă lui Dumnezeu daruri şi jertfe. De aceea era de trebuinţă ca şi celălalt Mare Preot să aibă ceva de adus.

4. Dacă ar fi pe pământ, nici n-ar mai fi preot, fiindcă sunt cei ce aduc darurile după Lege.

5. Ei fac o slujbă, care este chipul şi umbra lucrurilor cereşti, după poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, când avea să facă Cortul: „Ia seama”, i s-a zis, „să faci totul după chipul care ţi-a fost arătat pe munte.”

6. Dar, acum, Hristos a căpătat o slujbă cu atât mai înaltă cu cât legământul al cărui mijlocitor este El, e mai bun, căci este aşezat pe făgăduinţe mai bune.

7. În adevăr, dacă legământul dintâi ar fi fost fără cusur, n-ar mai fi fost vorba să fie înlocuit cu un al doilea.

8. Căci, ca o mustrare a zis Dumnezeu lui Israel: „Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou;

9. nu ca legământul pe care l-am făcut cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână, ca să-i scot din ţara Egiptului. Pentru că n-au rămas în legământul Meu, şi nici Mie nu Mi-a păsat de ei, zice Domnul.

10. Dar iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel, după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.

11. Şi nu vor mai învăţa fiecare pe vecinul sau pe fratele său, zicând: „Cunoaşte pe Domnul!”, căci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei.

12. Pentru că le voi ierta nelegiuirile şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele şi fărădelegile lor.”

13. Prin faptul că zice: „un nou legământ”, a mărturisit că cel dintâi este vechi; iar ce este vechi, ce a îmbătrânit, este aproape de pieire.

Evrei 9

1. Legământul dintâi avea şi el porunci privitoare la slujba dumnezeiască şi la un Locaş pământesc de închinare.

2. În adevăr, s-a făcut un Cort. În partea dinainte, numită „Locul Sfânt”, era sfeşnicul, masa şi pâinile pentru punerea înaintea Domnului;

3. după perdeaua a doua se afla partea Cortului care se chema „Locul Preasfânt”.

4. El avea un altar de aur pentru tămâie, şi chivotul legământului, ferecat peste tot cu aur. În chivot era un vas de aur cu mană, toiagul lui Aaron care înfrunzise şi tablele legământului.

5. Deasupra erau heruvimii slavei, care acopereau capacul ispăşirii cu umbra lor. Nu este vremea să vorbim acum cu de-amănuntul despre aceste lucruri.

6. Şi, după ce au fost întocmite astfel lucrurile acestea, preoţii care fac slujbele intră totdeauna în partea dintâi a Cortului.

7. Dar în partea a doua intră numai marele preot, o dată pe an, şi nu fără sânge, pe care îl aduce pentru sine însuşi şi pentru păcatele din neştiinţă ale norodului.

8. Prin aceasta, Duhul Sfânt arăta că drumul în Locul Preasfânt, nu era încă deschis câtă vreme stătea în picioare Cortul dintâi.

9. Aceasta era o asemănare pentru vremurile de acum, când se aduc daruri şi jertfe care nu pot duce pe cel ce se închină în felul acesta la desăvârşirea cerută de cugetul lui.

10. Ele sunt doar nişte porunci pământeşti date, ca toate cele privitoare la mâncări, băuturi şi felurite spălături, până la o vreme de îndreptare.

11. Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta,

12. şi a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică.

13. Căci, dacă sângele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţarea trupului,

14. cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţa cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui Viu!

15. Şi tocmai de aceea este El Mijlocitorul unui legământ nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintâi, cei ce au fost chemaţi să capete veşnica moştenire care le-a fost făgăduită.

16. În adevăr, acolo unde este un testament, trebuie neapărat să aibă loc moartea celui ce l-a făcut.

17. Pentru că un testament nu capătă putere decât după moarte. N-are nicio putere câtă vreme trăieşte cel ce l-a făcut.

18. De aceea şi întâiul legământ n-a fost sfinţit fără sânge.

19. Şi într-adevăr, Moise, după ce a rostit înaintea întregului norod toate poruncile Legii, a luat sânge de viţei şi de ţapi, cu apă, lână stacojie şi isop, a stropit cartea şi tot norodul

20. şi a zis: „Acesta este sângele legământului care a poruncit Dumnezeu să fie făcut cu voi.”

21. De asemenea, a stropit cu sânge Cortul şi toate vasele pentru slujbă.

22. Şi, după Lege, aproape totul este curăţat cu sânge; şi fără vărsare de sânge nu este iertare.

23. Dar, deoarece chipurile lucrurilor care sunt în ceruri au trebuit curăţate în felul acesta, trebuia ca înseşi lucrurile cereşti să fie curăţate cu jertfe mai bune decât acestea.

24. Căci Hristos n-a intrat într-un locaş de închinare făcut de mână omenească, după chipul adevăratului locaş de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu.

25. Şi nu ca să Se aducă de mai multe ori jertfă pe Sine însuşi, ca marele preot care intră în fiecare an în Locul Preasfânt cu un sânge care nu este al lui;

26. fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii; pe când acum, la sfârşitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa.

27. Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata,

28. tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă.

Evrei 10

1. În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie.

2. Altfel, n-ar fi încetat ele oare să fie aduse, dacă cei ce le aduceau, fiind curăţaţi o dată, n-ar mai fi trebuit să mai aibă cunoştinţă de păcate?

3. Dar aducerea aminte a păcatelor este înnoită din an în an, tocmai prin aceste jertfe;

4. căci este cu neputinţă ca sângele taurilor şi al ţapilor să şteargă păcatele.

5. De aceea, când intră în lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup;

6. n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat.

7. Atunci am zis: „Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!”

8. După ce a zis întâi: „Tu n-ai voit şi n-ai primit nici jertfe, nici prinosuri, nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat” (lucruri aduse toate după Lege),

9. apoi zice: „Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule.” El desfiinţează astfel pe cele dintâi, ca să pună în loc pe a doua.

10. Prin această „voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos o dată pentru totdeauna.

11. Şi, pe când orice preot face slujba în fiecare zi şi aduce de multe ori aceleaşi jertfe, care niciodată nu pot şterge păcatele,

12. El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu

13. şi aşteaptă de acum ca vrăjmaşii Lui să-I fie făcuţi aşternut al picioarelor Lui.

14. Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi.

15. Lucrul acesta ni-l adevereşte şi Duhul Sfânt. Căci, după ce a zis:

16. „Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în mintea lor”,

17. adaugă: „Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor.”

18. Dar acolo unde este iertare de păcate nu mai este nevoie de jertfă pentru păcat.

19. Astfel, dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt,

20. pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său,

21. şi, fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu,

22. să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţate de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată.

23. Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.

24. Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune.

25. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.

În limba greacă, pasajul acesta este compus dintr-o singură frază, lungă şi complexă. În introducere, ne sunt prezentate două realităţi, după care sunt prezentate trei îndemnuri ce decurg din aceste realităţi. Fiecare îndemn abordează câte un element al cunoscutei triade credinţă – speranţă – dragoste şi, bineînţeles, o altă faţetă a credinţei creştine.

Săptămâna aceasta, ne vom ocupa cu studiul aprofundat al acestui pasaj, punând accent pe îndemnurile practice pentru viaţa creştină.

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV

Psalmii 136

 

1. Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!

2. Lăudaţi pe Dumnezeul dumnezeilor, căci în veac ţine îndurarea Lui!

3. Lăudaţi pe Domnul domnilor, căci în veac ţine îndurarea Lui!

4. Pe Cel ce singur face minuni mari, căci în veac ţine îndurarea Lui!

5. Pe Cel ce a făcut cerurile cu pricepere, căci în veac ţine îndurarea Lui!

6. Pe Cel ce a întins pământul pe ape, căci în veac ţine îndurarea Lui!

7. Pe Cel ce a făcut luminători mari, căci în veac ţine îndurarea Lui!

8. Soarele, ca să stăpânească ziua, căci în veac ţine îndurarea Lui!

9. Luna şi stelele, ca să stăpânească noaptea, căci în veac ţine îndurarea Lui!

10. Pe Cel ce a lovit pe egipteni în întâii lor născuţi, căci în veac ţine îndurarea Lui!

11. Şi a scos pe Israel din mijlocul lor, căci în veac ţine îndurarea Lui!

12. Cu mână tare şi cu braţ întins, căci în veac ţine îndurarea Lui!

13. Pe Cel ce a tăiat în două Marea Roşie, căci în veac ţine îndurarea Lui!

14. Care a trecut pe Israel prin mijlocul ei, căci în veac ţine îndurarea Lui!

15. Şi a aruncat pe faraon şi oştirea lui în Marea Roşie, căci în veac ţine îndurarea Lui!

16. Pe Cel ce a călăuzit pe poporul Său în pustiu, căci în veac ţine îndurarea Lui!

17. Pe Cel ce a lovit împăraţi mari, căci în veac ţine îndurarea Lui!

18. Pe Cel ce a ucis împăraţi puternici, căci în veac ţine îndurarea Lui!

19. Pe Sihon, împăratul amoriţilor, căci în veac ţine îndurarea Lui!

20. Şi pe Og, împăratul Basanului, căci în veac ţine îndurarea Lui!

21. Şi le-a dat ţara de moştenire, căci în veac ţine îndurarea Lui!

22. De moştenire robului Său Israel, căci în veac ţine îndurarea Lui!

23. Pe Cel ce Şi-a adus aminte de noi când eram smeriţi, căci în veac ţine îndurarea Lui!

24. Şi ne-a izbăvit de asupritorii noştri, căci în veac ţine îndurarea Lui!

25. Pe Cel ce dă hrană oricărei făpturi, căci în veac ţine îndurarea Lui!

26. Lăudaţi pe Dumnezeul cerurilor, căci în veac ţine îndurarea Lui!

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO