Jertfa de pe muntele Moria
Studiul 3 – Trimestrul IV
Marți , 15 octombrie 2013
3. Ce a învăţat Avraam despre jertfă? Geneza 22:1-19
Geneza 22
1. După aceste lucruri, Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam şi i-a zis: „Avraame!” „Iată-mă!”, a răspuns el. 2. Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria şi adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune.” 3. Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă, a pus şaua pe măgar şi a luat cu el două slugi şi pe fiul său, Isaac. A tăiat lemne pentru arderea de tot şi a pornit spre locul pe care i-l spusese Dumnezeu. 4. A treia zi, Avraam a ridicat ochii şi a văzut locul de departe. 5. Şi Avraam a zis slugilor sale: „Rămâneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul ne vom duce până acolo să ne închinăm, şi apoi ne vom întoarce la voi.” 6. Avraam a luat lemnele pentru arderea de tot, le-a pus în spinarea fiului său, Isaac, şi a luat în mână focul şi cuţitul. Şi au mers astfel amândoi împreună. 7. Atunci Isaac, vorbind cu tatăl său, Avraam, a zis: „Tată!” „Ce este, fiule?”, i-a răspuns el. Isaac a zis din nou: „Iată focul şi lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot?” 8. „Fiule”, a răspuns Avraam, „Dumnezeu însuşi va purta grijă de mielul pentru arderea de tot.” Şi au mers amândoi împreună înainte. 9. Când au ajuns la locul pe care i-l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar şi a aşezat lemnele pe el. A legat pe fiul său, Isaac şi l-a pus pe altar, deasupra lemnelor. 10. Apoi Avraam a întins mâna şi a luat cuţitul ca să înjunghie pe fiul său. 11. Atunci Îngerul Domnului l-a strigat din ceruri şi a zis: „Avraame! Avraame!” „Iată-mă!”, a răspuns el. 12. Îngerul a zis: „Să nu pui mâna pe băiat şi să nu-i faci nimic; căci ştiu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.” 13. Avraam a ridicat ochii şi a văzut înapoia lui un berbec încurcat cu coarnele într-un tufiş; şi Avraam s-a dus de a luat berbecul şi l-a adus ca ardere de tot în locul fiului său. 14. Avraam a pus locului aceluia numele: „Domnul va purta de grijă”. De aceea se zice şi azi: „La muntele unde Domnul va purta de grijă”. 15. Îngerul Domnului a chemat a doua oară din ceruri pe Avraam 16. şi a zis: „Pe Mine însumi jur, zice Domnul: pentru că ai făcut lucrul acesta şi n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, 17. te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, şi anume: ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării; şi sămânţa ta va stăpâni cetăţile vrăjmaşilor ei. 18. Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!” 19. Avraam s-a întors la slugile sale şi s-au sculat şi au plecat împreună la Beer-Şeba, căci Avraam locuia la Beer-Şeba.Ce a urmărit Dumnezeu prin această probă ieşită din comun la care l-a supus pe Avraam? De-a lungul vieţii, patriarhul s-a bucurat permanent de făgăduinţele divine: i-au fost promise o patrie, urmaşi şi multe binecuvântări; i-a fost promis un fiu şi i-a fost promisă ocrotire pentru Ismael. Avraam a sacrificat, dar a făcut-o întotdeauna în lumina unei făgăduinţe. Dar, în situaţia descrisă în Geneza 22, nu a mai primit nicio făgăduinţă din partea lui Dumnezeu, ci numai o poruncă de a-l aduce ca jertfă pe singurul fiu pe care îl primise prin făgăduinţă. Ascultând de această poruncă, el a demonstrat că, pentru el, Dumnezeu era mai important decât orice altceva.
„Pentru ca să imprime în mintea lui Avraam valoarea Evangheliei şi pentru a-i pune la probă credinţa, Dumnezeu îi poruncise să-l aducă jertfă pe fiul său. Chinul de moarte prin care a trecut în timpul zilelor de teribilă încercare a fost îngăduit pentru ca el să poată înţelege, din proprie experienţă, ceva din măreţia sacrificiului făcut de Dumnezeul cel veşnic pentru mântuirea omului. Nicio altă încercare nu i-ar fi pricinuit lui Avraam un astfel de chin sufletesc, ca aducerea fiului său ca jertfă. Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său pradă unei morţi chinuitoare şi pline de ocară.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, p. 154
În ceea ce priveşte jertfa, Avraam a înţeles că există două principii esenţiale. A înţeles, în primul rând, că numai Dumnezeu Însuşi poate aduce jertfa adevărată şi că numai El poate pune la dispoziţie calea spre mântuire. Domnul este Cel care va avea grijă şi care va trebui să aibă grijă de mielul pentru arderea-de-tot. Pentru a imortaliza acest principiu, el îi dă locului respectiv numele Iehova Iire, care înseamnă „Domnul va purta de grijă”. În al doilea rând, jertfirea unui animal are rol substitutiv, salvând viaţa lui Isaac. Berbecul este adus „în locul” lui Isaac (Geneza 22:13). Acest animal, pus la dispoziţie de Dumnezeu, este o prefigurare a Mielului lui Dumnezeu, Isus Hristos, asupra căruia „Domnul a făcut să cadă […] nelegiuirea noastră, a tuturor” (Isaia 53:6,7; Faptele 8:32).
Geneza 22
13. Avraam a ridicat ochii şi a văzut înapoia lui un berbec încurcat cu coarnele într-un tufiş; şi Avraam s-a dus de a luat berbecul şi l-a adus ca ardere de tot în locul fiului său.Isaia 53
6. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor. 7. Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.Fapte 8
32. Locul din Scriptură pe care-l citea era acesta: „El a fost dus ca o oaie la tăiere; şi, ca un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, aşa nu Şi-a deschis gura;Ce supunere uimitoare faţă de Domnul! Gândeşte-te la ultima ocazie în care ai fost nevoit să mergi înainte cu totul prin credinţă şi să faci un lucru care ţi-a adus multă durere. Ce ai învăţat din acţiunile tale şi cât de bine ţi s-au întipărit în minte aceste lecţii?
*
**********
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV
Psalmii 69
1. (Către mai marele cântăreţilor. De cântat ca şi „Crinii”. Un psalm al lui David.) Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi ameninţă apele viaţa. 2. Mă afund în noroi şi nu mă pot ţine; am căzut în prăpastie, şi dau apele peste mine. 3. Nu mai pot strigând, mi se usucă gâtlejul, mi se topesc ochii privind spre Dumnezeul meu. 4. Cei ce mă urăsc fără temei sunt mai mulţi decât perii capului meu; ce puternici sunt cei ce vor să mă piardă, cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmaşi; trebuie să dau înapoi ce n-am furat. 5. Dumnezeule, Tu cunoşti nebunia mea, şi greşelile mele nu-Ţi sunt ascunse. 6. Să nu rămână de ruşine, din pricina mea, cei ce nădăjduiesc în Tine, Doamne Dumnezeul oştirilor! Să nu roşească de ruşine, din pricina mea, cei ce Te caută, Dumnezeul lui Israel! 7. Căci pentru Tine port eu ocara, şi îmi acoperă faţa ruşinea. 8. Am ajuns un străin pentru fraţii mei şi un necunoscut pentru fiii mamei mele. 9. Căci râvna Casei Tale mă mănâncă, şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea. 10. Plâng şi postesc, şi ei mă ocărăsc. 11. Mă îmbrac cu sac, şi ei mă batjocoresc. 12. Cei ce stau la poartă vorbesc de mine, şi cei ce beau băuturi tari mă pun în cântece. 13. Dar eu către Tine îmi înalţ rugăciunea, Doamne, la vremea potrivită. În bunătatea Ta cea mare, răspunde-mi, Dumnezeule, şi dă-mi ajutorul Tău! 14. Scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund! Să fiu izbăvit de vrăjmaşii mei şi din prăpastie! 15. Să nu mai dea valurile peste mine, să nu mă înghită adâncul şi să nu se închidă groapa peste mine! 16. Ascultă-mă, Doamne, căci bunătatea Ta este nemărginită. În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ţi privirile spre mine 17. şi nu-Ţi ascunde faţa de robul Tău! Căci sunt în necaz: grăbeşte de m-ascultă! 18. Apropie-Te de sufletul meu şi izbăveşte-l! Scapă-mă, din pricina vrăjmaşilor mei! 19. Tu ştii ce ocară, ce ruşine şi batjocură mi se face; toţi potrivnicii mei sunt înaintea Ta. 20. Ocara îmi rupe inima, şi sunt bolnav; aştept să-i fie cuiva milă de mine, dar degeaba; aştept mângâietori, şi nu găsesc niciunul. 21. Ei îmi pun fiere în mâncare, şi, când mi-e sete, îmi dau să beau oţet. 22. Să li se prefacă masa într-o cursă, şi liniştea într-un laţ! 23. Să li se întunece ochii, şi să nu mai vadă, şi clatină-le mereu coapsele! 24. Varsă-Ţi mânia peste ei, şi să-i atingă urgia Ta aprinsă! 25. Pustie să le rămână locuinţa, şi nimeni să nu mai locuiască în corturile lor! 26. Căci ei prigonesc pe cel lovit de Tine, povestesc suferinţele celor răniţi de Tine. 27. Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor, şi să n-aibă parte de îndurarea Ta! 28. Să fie şterşi din Cartea Vieţii, şi să nu fie scrişi împreună cu cei neprihăniţi! 29. Eu sunt nenorocit şi sufăr: Dumnezeule, ajutorul Tău să mă ridice! 30. Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cântări, şi prin laude Îl voi preamări. 31. Lucrul acesta este mai plăcut Domnului decât un viţel cu coarne şi copite! 32. Nenorociţii văd lucrul acesta, şi se bucură; voi, care căutaţi pe Dumnezeu, veselă să vă fie inima! 33. Căci Domnul ascultă pe cei săraci şi nu nesocoteşte pe prinşii Lui de război. 34. Să-L laude cerurile şi pământul, mările şi tot ce mişună în ele! 35. Căci Dumnezeu va mântui Sionul şi va zidi cetăţile lui Iuda; ele vor fi locuite şi luate în stăpânire; 36. sămânţa robilor Lui le va moşteni, şi cei ce iubesc Numele Lui vor locui în ele. Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
