Domnul Isus ca templu
Studiul 2 – Trimestrul IV
Marți , 8 octombrie 2013
3. Citeşte Ioan 2:19-21. De ce asociază Domnul Isus trupul Său cu templul? (Vezi şi Ioan 1:14.)
Ioan 2
19. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Stricaţi templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica.” 20. Iudeii au zis: „Au trebuit patruzeci şi şase de ani, ca să se zidească Templul acesta, şi Tu îl vei ridica în trei zile?” 21. Dar El le vorbea despre templul trupului Său.Ioan 1
14. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl.În Evanghelia lui Ioan întâlnim, printre altele, şi ideea că venirea lui Isus inaugurează un „templu” mai bun. Referirile la cortul întâlnirii apar încă din Ioan 1:14. Astfel, Isus este Cuvântul care „a locuit” printre oameni, iar oamenii au văzut „slava” Sa. Verbul grecesc „a locuit” (skenoo) provine din substantivul „cort” (skene); aşadar, când spune despre Isus că a locuit printre noi, Ioan are în minte locuirea într-un cort şi nu într-o casă. În acest context, cuvântul „slavă” ne trimite cu gândul la slava lui Dumnezeu care a umplut sanctuarul din pustie (Exodul 40:34,35), precum şi Templul lui Solomon cu ocazia inaugurării lui (2 Cronici 7:1-3). Aşadar, când a venit pe pământ ca om, Hristos a împlinit făgăduinţa lui Dumnezeu de a locui printre oameni.
Ioan 1
14. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl.Exodul 40
34. Atunci norul a acoperit Cortul întâlnirii, şi slava Domnului a umplut Cortul. 35. Moise nu putea să intre în Cortul întâlnirii, pentru că norul stătea deasupra lui, şi slava Domnului umplea Cortul.2 Cronici 7
1. Când şi-a isprăvit Solomon rugăciunea, s-a coborât foc din cer şi a mistuit arderea de tot şi jertfele, şi slava Domnului a umplut casa. 2. Preoţii nu puteau să intre în Casa Domnului, căci slava Domnului umplea Casa Domnului. 3. Toţi copiii lui Israel au văzut coborându-se focul şi slava Domnului peste Casă; ei şi-au plecat faţa la pământ pe pardoseală, s-au închinat şi au lăudat pe Domnul, zicând: „Căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veac!”După cum arată textele de mai sus, Isus a declarat că trupul Său este templul, referindu-Se la încheierea valabilităţii templului pământesc după moartea Sa (Ioan 2:19-21; Matei 27:51). De asemenea, El a mai afirmat despre Sine că este Pâinea vieţii (Ioan 6:35) şi Lumina lumii (Ioan 8:12), arătând, probabil, spre pâinea de pe masa pentru punerea înainte şi spre sfeşnic, două lucruri care se aflau în sanctuarul de pe pământ. O referire clară la sanctuar este apelativul de „Miel al lui Dumnezeu” pe care îl foloseşte Ioan Botezătorul (Ioan 1:29).
Ioan 2
19. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Stricaţi templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica.” 20. Iudeii au zis: „Au trebuit patruzeci şi şase de ani, ca să se zidească Templul acesta, şi Tu îl vei ridica în trei zile?” 21. Dar El le vorbea despre templul trupului Său.Matei 27
51. Şi îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat,Ioan 6
35. Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată.Ioan 8
12. Isus le-a vorbit din nou şi a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.”Ioan 1
29. A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!„Toţi aceia care au slujit în sanctuar au fost învăţaţi fără încetare despre intervenţia lui Hristos în favoarea neamului omenesc. Serviciul acesta a fost plănuit pentru a crea în fiecare inimă dragoste faţă de Legea lui Dumnezeu, care este Legea Împărăţiei Sale. Jertfele trebuiau să fie o pildă despre dragostea lui Dumnezeu descoperită în persoana lui Hristos, în Jertfa care suferă şi moare, care a luat asupra Sa păcatul de care era vinovat omul, Cel Nevinovat făcându-Se păcat pentru noi.” – Ellen G. White, Solii alese, cartea 1, p. 233
Fiindcă avem o natură păcătoasă, ne este uşor să credem că Dumnezeu este supărat pe noi. Cum ne ajută descoperirea iubirii lui Dumnezeu prin viaţa şi moartea lui Isus să înţelegem că Dumnezeu ne iubeşte în ciuda defectelor noastre? Cum ar trebui să ne încurajeze acest gând să câştigăm biruinţa asupra eului nostru?
*
**********
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV
Psalmii 62
1. (Către mai marele cântăreţilor. După Iedutun. Un psalm al lui David.) Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine ajutorul. 2. Da, El este stânca şi ajutorul meu, turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina. 3. Până când vă veţi năpusti asupra unui om, până când veţi căuta cu toţii să-l doborâţi ca pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe? 4. Da, ei pun la cale să-l doboare din înălţimea lui: le place minciuna; cu gura binecuvântă, dar cu inima blestemă. – (Oprire) 5. Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea. 6. Da, El este stânca şi ajutorul meu, turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina. 7. Pe Dumnezeu se întemeiază ajutorul şi slava mea; în Dumnezeu este stânca puterii mele, locul meu de adăpost. 8. Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. – (Oprire) 9. Da, o nimica sunt fiii omului! Minciună sunt fiii oamenilor! Puşi în cumpănă toţi laolaltă, ar fi mai uşori decât o suflare. 10. Nu vă încredeţi în asuprire şi nu vă puneţi nădejdea zadarnică în răpire; când cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele. 11. O dată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că: „Puterea este a lui Dumnezeu.” 12. A Ta, Doamne, este şi bunătatea, căci Tu răsplăteşti fiecăruia după faptele lui. Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
