Psalmul lui Iona
Studiul 6 – Trimestrul II
Marți , 7 mai 2013
După ce a fost aruncat în mare, Iona a fost înghiţit de un peşte mare trimis de Dumnezeu. În clipa aceea s-a gândit, probabil, că singura cale de a scăpa de misiunea pentru Ninive era moartea. Dar peştele (nu se spune că era o balenă) nu avea să-i aducă moartea, ci avea să-i scape viaţa. Spre deosebire de Iona, peştele a răspuns cu promptitudine şi supunere la poruncile Domnului (Iona 1:17; 2:10).
Iona 1
17. Domnul a trimis un peşte mare să înghită pe Iona, şi Iona a stat în pântecele peştelui trei zile şi trei nopţi.Iona 2
10. Domnul a vorbit peştelui, şi peştele a vărsat pe Iona pe pământ.Providenţa lui Dumnezeu a acţionat aici într-un mod uluitor şi, orice ar spune oamenii, Domnul Isus a făcut referire la experienţa lui Iona, confirmând astfel autenticitatea ei, atunci când a vorbit despre moartea şi învierea Sa (Matei 12:40).
Matei 12
40. Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului.4. Citeşte Iona 2 – capitol numit şi „Psalmul lui Iona”. Despre ce vorbeşte el aici? Ce a învăţat din această experienţă? Ce principii spirituale putem desprinde din acest capitol?
Iona 2
1. Iona s-a rugat Domnului Dumnezeului său din pântecele peştelui 2. şi a zis: „În strâmtorarea mea am chemat pe Domnul, şi m-a ascultat; din mijlocul Locuinţei morţilor am strigat, şi mi-ai auzit glasul. 3. Şi totuşi mă aruncaseşi în adânc, în inima mării, şi râurile de apă mă înconjuraseră; toate valurile şi toate talazurile Tale au trecut peste mine. 4. Ziceam: „Sunt lepădat dinaintea ochilor Tăi! Dar iarăşi voi vedea Templul Tău cel sfânt.” 5. Apele m-au acoperit până aproape să-mi ia viaţa, adâncul m-a învăluit, papura s-a împletit în jurul capului meu. 6. M-am coborât până la temeliile munţilor, zăvoarele pământului mă încuiau pe vecie; dar Tu m-ai scos viu din groapă, Doamne Dumnezeul meu! 7. Când îmi tânjea sufletul în mine, mi-am adus aminte de Domnul, şi rugăciunea mea a ajuns până la Tine, în Templul Tău cel sfânt. 8. Cei ce se lipesc de idoli deşerţi îndepărtează îndurarea de la ei. 9. Eu însă Îţi voi aduce jertfe cu un strigăt de mulţumire, voi împlini juruinţele pe care le-am făcut. Mântuirea vine de la Domnul.” 10. Domnul a vorbit peştelui, şi peştele a vărsat pe Iona pe pământ.Psalmul lui Iona este un psalm de laudă la adresa lui Dumnezeu pentru că l-a scăpat din adâncurile mării. Este singurul fragment poetic din carte. Iona rememorează rugăciunea după ajutor pe care a înălţat-o în timp ce se afunda în apa mării, ştiind că se afla în faţa morţii. Odată salvat şi conştient de intervenţia lui Dumnezeu, el Îi aduce mulţumiri. Imnul acesta ne arată că Iona era familiarizat cu imnurile biblice de laudă şi mulţumire.
Angajamentul pe care şi l-a luat Iona în urma experienţei a constat, probabil, din aducerea unei jertfe de mulţumire. El şi-a exprimat recunoştinţa pentru faptul că, deşi merita moartea, Domnul S-a purtat cu el cu o milă extraordinară. Deşi fusese neascultător, Iona se considera încă loial lui Dumnezeu, pentru că nu ajunsese să se închine înaintea altor dumnezei. Oricât de multe defecte de caracter ar fi avut, acum era hotărât să asculte chemarea oi să fie credincios.
Uneori este nevoie de o experienţă grea ca să ne deschidem inima înaintea Domnului şi să recunoaştem că El este singura noastră speranţă, singura noastră mântuire. Gândeşte-te la o experienţă în care ai văzut în mod clar intervenţia Domnului în viaţa ta. De ce uităm atât de uşor modul, poate chiar miraculos, în care Domnul ne-a condus în viaţă?
================================================================
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II
2 Cronici 19
1. Iosafat, împăratul lui Iuda, s-a întors în pace acasă la Ierusalim. 2. Iehu, fiul prorocului Hanani, i-a ieşit înainte şi a zis împăratului Iosafat: „Cum de ai ajutat tu pe cel rău şi ai iubit pe cei ce urăsc pe Domnul? Din pricina aceasta este mâniat Domnul pe tine. 3. Dar tot se mai găseşte şi ceva bun în tine, căci ai înlăturat din ţară idolii şi ţi-ai pus inima să caute pe Dumnezeu.” 4. Iosafat a rămas la Ierusalim. Apoi a mai făcut o călătorie prin mijlocul poporului, de la Beer-Şeba până la muntele lui Efraim, şi i-a adus înapoi la Domnul Dumnezeul părinţilor lor. 5. A pus judecători în toate cetăţile întărite din ţara lui Iuda, în fiecare cetate. 6. Şi a zis judecătorilor: „Luaţi seama la ce veţi face, căci nu pentru oameni veţi rosti judecăţi; ci pentru Domnul, care va fi lângă voi când le veţi rosti. 7. Acum, frica Domnului să fie peste voi; vegheaţi asupra faptelor voastre, căci la Domnul Dumnezeul nostru nu este nicio nelegiuire, nici nu se are în vedere faţa oamenilor, nici nu se primesc daruri.” 8. Când s-a întors la Ierusalim, Iosafat a pus şi aici, pentru judecăţile Domnului şi pentru neînţelegeri, leviţi, preoţi şi căpetenii peste casele părinteşti ale lui Israel. 9. Şi iată poruncile pe care li le-a dat: „Voi să lucraţi în frica Domnului, cu credinţă şi curăţie de inimă. 10. În orice neînţelegere care vă va fi supusă de fraţii voştri care locuiesc în cetăţile lor, şi anume: cu privire la un omor, la o lege, la o poruncă, la învăţături şi rânduieli, să-i luminaţi, ca să nu se facă vinovaţi faţă de Domnul şi să nu izbucnească mânia Lui peste voi şi peste fraţii voştri. Aşa să lucraţi, şi nu veţi fi vinovaţi. 11. Şi iată că aveţi în frunte pe marele preot Amaria, pentru toate treburile Domnului, şi pe Zebadia, fiul lui Ismael, căpetenia casei lui Iuda, pentru toate treburile împăratului, şi aveţi înainte ca dregători pe leviţi. Întăriţi-vă şi lucraţi, şi Domnul să fie cu cel ce va face binele!” Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
