Moralitatea şi responsabilitatea
Studiul 5
Joi , 31 ianuarie 2013
8. Într-una dintre lecţiile anterioare, am studiat predica susţinută de Pavel înaintea bărbaţilor din Atena (Faptele 17:16-31). Urmăreşte firul argumentaţiei sale, observând nu numai de unde a pornit, ci şi unde a ajuns. De ce este atât de importantă concluzia la care a ajuns, mai ales în privinţa originilor şi a moralităţii?
Fapte 17
16. Pe când îi aştepta Pavel în Atena, i se întărâta duhul la vederea acestei cetăţi pline de idoli. 17. În sinagogă stătea deci de vorbă cu iudeii şi cu oamenii temători de Dumnezeu, iar în piaţă stătea de vorbă în fiecare zi cu aceia pe care-i întâlnea. 18. Unii din filosofii epicurieni şi stoici au intrat în vorbă cu el. Şi unii ziceau: „Ce vrea să spună palavragiul acesta?” Alţii, când l-au auzit că vesteşte pe Isus şi învierea, ziceau: „Pare că vesteşte nişte dumnezei străini.” 19. Atunci l-au luat, l-au dus la Areopag şi au zis: „Putem să ştim care este această învăţătură nouă pe care o vesteşti tu? 20. Fiindcă tu ne aduci ceva ciudat la auz. Am vrea, dar, să ştim ce vrea să zică aceasta.” 21. Căci toţi atenienii şi străinii care stăteau în Atena nu-şi petreceau vremea cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou. 22. Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului şi a zis: „Bărbaţi atenieni! În toate privinţele vă găsesc foarte religioşi. 23. Căci, pe când străbăteam cetatea voastră şi mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinaţi voi, am descoperit chiar şi un altar pe care este scris: „Unui Dumnezeu necunoscut!” Ei bine, ceea ce voi cinstiţi fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu. 24. Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul cerului şi al pământului şi nu locuieşte în temple făcute de mâini. 25. El nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile. 26. El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor, 27. ca ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi. 28. Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: „Suntem din neamul Lui…” 29. Astfel, dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meşteşugirea şi iscusinţa omului. 30. Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; 31. pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morţi…”Predica susţinută de Pavel înaintea bărbaţilor din Atena a pornit de la creaţiune şi a ajuns la judecată. Potrivit apostolului, Dumnezeul care a creat lumea şi tot ce este în ea a stabilit o zi în care o va judeca. Faptul că suntem înzestraţi cu moralitate implică ideea de responsabilitate; fiecare dintre noi va fi tras la răspundere pentru faptele şi pentru cuvintele sale (vezi Eclesiastul 12:14 şi Matei 12:36,37).
Eclesiastul 12
14. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.Matei 12
36. Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit. 37. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.”9. Citeşte Apocalipsa 20:11-13 şi Matei 25:31-40. Ce învăţături clare din aceste versete au legătură directă cu moralitatea?
Apocalipsa 20
11. Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. 12. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. 13. Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.Matei 25
31. Când va veni Fiul omului în slava Sa cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. 32. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre; 33. şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui. 34. Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. 35. Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit; 36. am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.” 37. Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut? 38. Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat? 39. Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?” 40. Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.”Toţi oamenii care au trăit vreodată pe această planetă se vor afla odată înaintea lui Dumnezeu pentru a fi judecaţi. Deosebirea dintre cele două grupe de oameni din parabola lui Isus este dată de comportamentul faţă de cei în nevoie. Creatorul este interesat de modul în care fiinţele pe care le-a creat se poartă unele cu altele şi în special de modul în care se poartă cu cei în nevoie. În cer nu există loc pentru principiul selecţiei naturale; el este contrar caracterului Dumnezeului păcii.
Una dintre cele mai bine conturate învăţături ale Bibliei este aceea că dreptatea, de lipsa căreia suferă atât de mult lumea noastră, va fi adusă la îndeplinire de Dumnezeu Însuşi. Mai mult decât atât, ideea de judecată presupune ideea de ordine morală: pe ce bază ar putea Dumnezeu să judece şi să pedepsească, dacă nu ar exista standardele morale?
Gândeşte-te la realitatea şi la certitudinea existenţei unei judecăţi. În acest context, cum ne ajută Evanghelia şi făgăduinţa mântuirii prin Domnul Hristos să nu ne temem de judecată?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
