Caracterul Creatorului nostru
Studiul 5
Miercuri , 30 ianuarie 2013
Dumnezeu ne-a creat după chipul Său, ceea ce înseamnă, printre altele, că intenţia Sa a fost aceea ca noi să ne asemănăm cu El în caracter. Altfel spus, noi trebuie să fim ca El, atât cât e omeneşte posibil (remarcă faptul că a fi ca Dumnezeu nu este acelaşi lucru cu aspiraţia de a-I lua locul, o deosebire esenţială). Ca să fim ca El, în sensul de a reflecta caracterul Său, trebuie să înţelegem corect ce înseamnă caracterul.
6. Citeşte Matei 5:44-48. Ce ne spun aceste texte despre caracterul lui Dumnezeu şi, totodată, despre modul în care ar trebui să reflectăm caracterul Său în viaţa noastră?
Matei 5
44. Dar Eu vă spun: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, 45. ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. 46. Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii? 47. Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel? 48. Voi fiţi, dar, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.7. Ce se spune în Luca 10:29-37 despre caracterul lui Dumnezeu şi despre modul în care ar trebui să fie reflectat de oameni? Vezi şi Filipeni 2:1-8.
Luca 10
29. Dar el, care voia să se îndreptăţească, a zis lui Isus: „Şi cine este aproapele meu?” 30. Isus a luat din nou cuvântul şi a zis: „Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat şi l-au lăsat aproape mort. 31. Din întâmplare, se cobora pe acelaşi drum un preot; şi, când a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături. 32. Un levit trecea şi el prin locul acela; şi, când l-a văzut, a trecut înainte pe alături. 33. Dar un samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el şi, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el. 34. S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el. 35. A doua zi, când a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului şi i-a zis: „Ai grijă de el, şi orice vei mai cheltui îţi voi da înapoi la întoarcere.” 36. Care dintre aceştia trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tâlhari?” 37. „Cel ce şi-a făcut milă cu el”, a răspuns învăţătorul Legii. „Du-te de fă şi tu la fel”, i-a zis Isus.Filipeni 2
1. Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire şi vreo îndurare, 2. faceţi-mi bucuria deplină şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând. 3. Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. 4. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora. 5. Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus: 6. El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, 7. ci S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. 8. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.În istoria povestită de Isus, sunt înfăţişaţi doi bărbaţi care fac parte din două grupuri etnice diferite, aflate în conflict una cu cealaltă. Totuşi El arată că ei sunt fraţi. Fiecare dintre ei face parte din sfera de responsabilitate a celuilalt şi Dumnezeu a fost mulţumit atunci când unul dintre ei a lăsat deoparte diferenţele şi s-a purtat cu bunătate şi compasiune faţă de celălalt.
Ce contrast izbitor între principiile Împărăţiei lui Dumnezeu şi principiile domniei lui Satana! Dumnezeu îi cheamă pe cei puternici să aibă grijă de cei slabi, în vreme ce principiile lui Satana fac apel la eliminarea celor slabi de către cei puternici. Dumnezeu a creat o lume caracterizată de relaţii paşnice, dar Satana a distorsionat-o atât de profund, încât mulţi au ajuns să considere că supravieţuirea celor mai adaptaţi ar fi standardul normal de conduită. Dacă procesul defectuos al selecţiei naturale (în care cei puternici îi domină pe cei slabi) ar fi metoda prin care oamenii au venit la existenţă, atunci nu e normal ca noi să ne purtăm la fel? Pornind de la această concepţie, am putea deduce că noi ascultăm de Dumnezeu şi de legile naturii date de El atunci când urmărim împlinirea scopurilor proprii, profitând de cei defavorizaţi de natură!
În ce alte moduri sunt afectate conceptele noastre morale de concepţia despre originea omului?
