Crearea lumii noastre

Studiul 2

Sâmbătă , 5 ianuarie 2013

 

Pentru studiul din săptămâna aceasta, citeşte: Geneza 1:1-13; Isaia 45:18; 1 Ioan 1:5; Apocalipsa 22:5; 2 Corinteni 4:6; 2 Petru 3:5; Iov 38:4-6.

Sabat după-amiază

Text de memorat: „Căci aşa vorbeşte Domnul, Făcătorul cerurilor, singurul Dumnezeu care a întocmit pământul, l-a făcut şi l-a întărit, l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit: «Eu sunt Domnul şi nu este altul!»” (Isaia 45:18)

Oamenii de ştiinţă sunt tot mai impresionaţi de cât de adecvată este planeta aceasta pentru existenţa fiinţelor vii. Pentru noi, lucrul acesta nu este de mirare, întrucât urmărirea unui plan şi a unui scop este afirmată pe parcursul întregii Biblii, începând cu Geneza 1. Pornind de la o planetă fără formă şi nepopulată, Dumnezeu a petrecut primele trei zile ale creării lumii noastre cu pregătirile necesare pentru a o face locuibilă şi ultimele trei zile pentru a o popula. Studiul din săptămâna aceasta se ocupă de evenimentele petrecute în primele trei zile ale acestei prime săptămâni.

Unii cercetători au respins ideea că Dumnezeu ar putea să-i „impună” naturii un anumit scop, susţinând în schimb că El pur şi simplu a permis lumii materiale să existe „liber” şi să se dezvolte prin procesele naturale presupuse a exista în însăşi natura ei. Interpretarea aceasta se regăseşte deseori între cei care promovează diferite versiuni ale „evoluţionismului teist”. Însă ea nu este compatibilă cu Scriptura şi nici cu modul în care înţelegem noi felul în care a creat Dumnezeu lumea. Universul nu are o voinţă autonomă proprie, nu este o entitate independentă de Dumnezeu, ci este locul ales de El pentru a-Şi manifesta dragostea faţă de fiinţele pe care le-a creat.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO