Isprăvnicia

Studiul 11

Duminica , 9 decembrie 2012

 

Când ne gândim la slujirea practică a semenilor, nu putem evita noţiunea creştină de „isprăvnicie”. The Seventh-day Adventist Encyclopedia defineşte „isprăvnicia” astfel: „Responsabilitatea membrilor poporului lui Dumnezeu pentru toate darurile pe care Dumnezeu li le-a încredinţat şi felul în care folosesc aceste daruri – viaţa, trupul, timpul, talentele şi capacităţile, posesiunile materiale, oportunităţile de a le sluji altora şi cunoştinţele lor despre adevăr.”

1. Studiază următoarele pasaje. Pune-ţi următoarele întrebări în dreptul fiecăruia: Cum pot manifesta în viaţa mea, în condiţiile în care trăiesc eu, principiile prezentate aici? Cum ar trebui să-mi influenţeze aceste adevăruri viaţa şi relaţia mea cu semenii, cu Dumnezeu? Ce ar trebui să fac cu darurile pe care El mi le-a dat?

Deuteronomul 8

11. Vezi să nu uiţi pe Domnul Dumnezeul tău, până acolo încât să nu păzeşti poruncile, rânduielile şi legile Lui, pe care ţi le dau azi.

12. Când vei mânca şi te vei sătura, când vei zidi şi vei locui în case frumoase,

13. când vei vedea înmulţindu-ţi-se cirezile de boi şi turmele de oi, mărindu-ţi-se argintul şi aurul, şi crescându-ţi tot ce ai,

14. ia seama să nu ţi se umfle inima de mândrie şi să nu uiţi pe Domnul Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei;

15. care te-a dus în acel pustiu mare şi grozav, unde erau şerpi înfocaţi şi scorpioni, în locuri uscate şi fără apă, care a făcut să-ţi ţâşnească apă din stânca cea mai tare

16. şi care ţi-a dat să mănânci în pustiu mana aceea necunoscută de părinţii tăi, ca să te smerească şi să te încerce şi să-ţi facă bine apoi.

17. Vezi să nu zici în inima ta: „Tăria mea şi puterea mâinii mele mi-au câştigat aceste bogăţii.”

Psalmii 24

1. Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc!

Filipeni 2

3. Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi.

4. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.

1 Ioan 3

16. Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Şi-a dat viaţa pentru noi; şi noi deci trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi.

Biblia arată că scopul fundamental a tot ce a creat Dumnezeu este acela de a-L lăuda pe El. Păcatul a compromis în mare măsură acest plan, dar Dumnezeu a intervenit pentru a ne readuce la starea iniţială, ca să Îl putem preamări împreună cu tot ce a creat El. Hristos ne-a răscumpărat pentru slava lui Dumnezeu (Efeseni 1:11-14). Când recunoaştem prin cuvintele şi faptele noastre că Hristos este Domnul vieţii noastre, Îi aducem slavă lui Dumnezeu. Iar semnul că Hristos e Domnul vieţii noastre este slujirea altora prin întrebuinţarea timpului, a talentelor, a capacităţilor şi a bunurilor noastre materiale.

Efeseni 1

11. În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale,

12. ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos.

13. Şi voi, după ce aţi auzit Cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt care fusese făgăduit

14. şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.

Reciteşte textele amintite mai sus. Care dintre ele te impresionează cel mai mult şi de ce? Ce anume te motivează să urmăreşti binele semenilor tăi la fel cum urmăreşti şi binele personal? De ce este important pentru tine, din punct de vedere spiritual, să trăieşti pentru alţii?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO