Studiul 12

Duminica , 16 septembrie 2012

 

1. Ce subiect abordează Pavel în 2 Tesaloniceni capitolul 2? Ce relevanţă au aceste cuvinte pentru noi? Cu ce provocări similare legate de eve-nimentele sfârşitului (stabilirea de date, teorii ale conspiraţiei etc.) ne  confruntăm şi noi în biserică, deşi situaţia de acum este diferită? Care  este principiul comun al problemelor de atunci şi de astăzi? 2 Tesaloniceni 2:1-3

2 Tesaloniceni 2

1. Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor,
2. să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar.
3. Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă şi de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării,
4. potrivnicul care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.
5. Nu vă aduceţi aminte cum vă spuneam lucrurile acestea, când eram încă la voi?
6. Şi acum ştiţi bine ce-l opreşte ca să nu se descopere decât la vremea lui.
7. Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum să fie luat din drumul ei.
8. Şi atunci se va arăta acel nelegiuit pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale.
9. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase
10. şi cu toate amăgirile nelegiuirii, pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi.
11. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună,
12. pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi.
13. Noi însă, fraţi preaiubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului.
14. Iată la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătaţi slava Domnului nostru Isus Hristos.
15. Aşadar, fraţilor, rămâneţi tari şi ţineţi învăţăturile pe care le-aţi primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră.
16. Şi însuşi Domnul nostru Isus Hristos şi Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit şi ne-a dat prin harul Său o mângâiere veşnică şi o bună nădejde,
17. să vă mângâie inimile şi să vă întărească în orice lucru şi cuvânt bun!

Nu există în pasajul acesta o dovadă clară că biserica i-ar fi pus apos-tolului întrebări despre a doua venire a Domnului Isus. Probabil că Pavel  însuşi a observat această problemă şi a oferit un răspuns. Expresia „strângerea noastră laolaltă cu El” ne aduce aminte de cuvintele din prima  epistolă (1 Tesaloniceni 4:15-17).

1 Tesaloniceni 4

15. Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi.
16. Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos.
17. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.

De asemenea, pasajul studiat astăzi ne aduce aminte de avertizarea pe  care a dat-o Isus Însuşi (Matei 24:1-13). Tesalonicenii s-au lăsat repede  tulburaţi de informaţiile contradictorii care au ajuns la ei la scurt timp  după ce au primit prima epistolă.

Matei 24

1. La ieşirea din Templu, pe când mergea Isus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului.
2. Dar Isus le-a zis: „Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.”
3. El a şezut jos pe Muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El la o parte şi I-au zis: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?”
4. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva.
5. Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: „Eu sunt Hristosul!” Şi vor înşela pe mulţi.
6. Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci.
7. Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi, pe alocuri, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciume.
8. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor.
9. Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi şi vă vor omorî; şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu.
10. Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii.
11. Se vor scula mulţi proroci mincinoşi şi vor înşela pe mulţi.
12. Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.
13. Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit.

Pavel nu precizează care a fost cauza tulburării lor. Poate că nici el nu o  aflase. Cuvântul „duh” se referă, probabil, la o învăţătură profetică adusă  de un profet mincinos sau la o idee greşită desprinsă din prima epistolă a  sa. O a doua cauză posibilă este cuvântul rostit, o învăţătură transmisă prin  viu grai de la un membru la altul. Când aminteşte de o „epistolă ca venind  de la noi”, Pavel se referă, probabil, la o scrisoare trimisă în numele său  sau la utilizarea greşită a epistolelor care îi aparţineau într-adevăr.

Oricât de vigilent ar fi un pastor, există nenumărate căi prin care ideile  greşite pot prinde rădăcini în biserică. Uneori, membrii preferă să accepte o veste sau un zvon decât să studieze Scriptura personal. Alteori, ideile  răspândite sunt biblice până la un punct, dar sunt promovate în detrimen-tul altor învăţături biblice cu care acestea formează un tot unitar.

Se pare că această a doua situaţie exista şi în Tesalonic. Credincioşii  aveau multe cunoştinţe corecte despre a doua venire a lui Isus şi despre  evenimentele care aveau să o preceadă. Dar aveau tendinţa de a accentua  o extremă sau alta a învăţăturii, nereuşind să aibă o atitudine echilibrată.  Ei nu au luat seama la avertizarea dată de Isus cu privire la semnele reveni-rii Sale (Matei 24:4-8) şi au ajuns să se plângă că revenirea a fost amânată  (1 Tesaloniceni 4:13-15). După cum reiese din capitolul 2, ei ajunseseră să  creadă că trăiau deja în timpul evenimentelor finale.

1 Tesaloniceni 4

13. Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde.
14. Căci, dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi, împreună cu Isus, pe cei ce au adormit în El.
15. Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi.

Matei 24

4. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva.
5. Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: „Eu sunt Hristosul!” Şi vor înşela pe mulţi.
6. Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci.
7. Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi, pe alocuri, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciume.
8. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO