Individual, dar împreună

Studiul 2

Marți , 10 aprilie 2012 

 

Biserica locală nu înseamnă totalitatea indivizilor distincţi care stau sub acelaşi acoperiş timp de câteva ore o dată pe săptămână. Potrivit Scripturii, biserica este un grup de oameni la fel de strâns uniţi între ei ca părţile corpului omenesc. Totuşi există posibilitatea ca oamenii să se întâlnească regulat, dar să nu fie parte a corpului bisericii în sensul biblic al cuvântului. Din nefericire, lucrul acesta este o realitate în multe domenii ale vieţii de biserică, dar acum ne concentrăm atenţia asupra nevoii de a fi uniţi în domeniul evanghelizării şi al mărturiei.

4. Cum ar fi afectată creşterea şi eficienţa unui organism dacă şi-ar pierde articulaţia genunchiului, a cotului sau a mâinii? Ce înţelegem din analogia lui Pavel cu biserica văzută ca un corp de credincioşi cărora li s-a încredinţat o misiune de evanghelizare? Efeseni 4:16

Efeseni 4

16. Din El tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste.

Apostolul Pavel declară că trupul bisericii se dezvoltă bine atunci când toţi membrii contribuie. Ce ne spune aceasta despre bisericile care nu cresc? Prima noastră reacţie ar putea fi aceea de a da vina pe cei care, în viziunea noastră, nu-şi fac partea. Poate că avem dreptate, dar gândeşte-te puţin: de câte ori nu se întâmplă ca bisericile să îi priveze pe membri de oportunitatea de a contribui personal? Când conducătorii bisericii nu înţeleg principiul că toţi credincioşii trebuie să slujească, ei nu fac planuri pentru implicarea maximă a membrilor în viaţa bisericii şi în ramurile ei de activitate.

5. Ce a făcut biserica din Tesalonic cu Evanghelia pe care a primit-o de la Pavel? 1 Tesaloniceni 1:5-8

1 Tesaloniceni 1

5. În adevăr, Evanghelia noastră v-a fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfânt şi cu o mare îndrăzneală. Căci ştiţi că, din dragoste pentru voi, am fost aşa printre voi.
6. Şi voi înşivă aţi călcat pe urmele mele şi pe urmele Domnului, întrucât aţi primit Cuvântul, în multe necazuri, cu bucuria care vine de la Duhul Sfânt; 
7. aşa că aţi ajuns o pildă pentru toţi credincioşii din Macedonia şi din Ahaia. 
8. În adevăr, nu numai că de la voi Cuvântul Domnului a răsunat prin Macedonia şi Ahaia, dar vestea despre credinţa voastră în Dumnezeu s-a răspândit pretutindeni, aşa că n-avem nevoie să mai vorbim de ea.

Biserica din Tesalonic este un exemplu pentru noi – ea a primit Evanghelia şi a transmis-o mai departe.

Atunci când fiecare membru în parte participă la lucrarea de evanghelizare pe care o face biserica, binecuvântările sunt multe. Două dintre acestea sunt încurajarea şi responsabilitatea. Lucrul în echipă ne determină să luăm aceste aspecte în serios. Lipsa de încurajare din partea echipei a dus la dispariţia multor activităţi laice valoroase. Poate că oamenii sunt înzestraţi cu talente şi daruri speciale, dar idealul este ca toţi să urmărească obiective comune prin strategii colective. La fel, dinamica grupului încurajează responsabilitatea, nu în sensul judecăţii, ci în sensul revizuirii şi al evaluării.

Ce poţi face pentru a conlucra mai strâns cu membrii bisericii, în efortul lor de câştigare a sufletelor? De ce este atât de uşor să ne complacem cu starea noastră, să adormim şi să ne preocupăm de noi înşine?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO