Neprihănirea atribuită
Marti , 25 octombrie 2011
4. A cui experienţă este amintită de Pavel înainte de a începe să aducă argumente din Scriptură pentru validarea mesajului Evangheliei? Gal. 3,6
Galateni 3
6. Tot aşa şi „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire.”Avraam era un personaj central în iudaism. Pentru iudeii din vremea lui Pavel, el nu era numai strămoşul poporului lor, ci şi prototipul oricărui iudeu adevărat. Pentru mulţi, trăsătura sa definitorie nu era doar ascultarea, ci faptul că Dumnezeu îl declarase neprihănit datorită acelei ascultări. Într-adevăr, Avraam a plecat din ţara natală, dintre rudele lui, a acceptat circumcizia şi, mai mult chiar, a fost gata să îl jertfească pe fiul său la porunca lui Dumnezeu. Aceasta este ascultarea! Cu siguranţă că adversarii lui Pavel apelau la aceleaşi versete pentru a sublinia importanţa circumciziei. Însă el schimbă situaţia complet, menţionându-l pe Avraam, al cărui nume apare de nouă ori în Galateni (numai în forma aceasta, chiar şi atunci când se face referire la evenimente anterioare schimbării numelui său şi al soţiei din Avram şi Sarai în Avraam şi Sara – Geneza 17; şi în studiul nostru, Avraam şi Sara vor apărea doar cu numele acestea, indiferent de momentul la care se face referire – n.r.) ca exemplu de credinţă, nu de păzire a Legii.
Geneza 17
1. Când a fost Avram în vârstă de nouăzeci şi nouă de ani, Domnul i S-a arătat şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic. Umblă înaintea Mea şi fii fără prihană. 2. Voi face un legământ între Mine şi tine şi te voi înmulţi nespus de mult.” 3. Avram s-a aruncat cu faţa la pământ; şi Dumnezeu i-a vorbit astfel: 4. „Iată legământul Meu, pe care-l fac cu tine: vei fi tatăl multor neamuri. 5. Nu te vei mai numi Avram; ci numele tău va fi Avraam; căci te fac tatăl multor neamuri. 6. Te voi înmulţi nespus de mult; voi face din tine neamuri întregi; şi din tine vor ieşi împăraţi. 7. Voi pune legământul Meu între Mine şi tine şi sămânţa ta după tine, din neam în neam; acesta va fi un legământ veşnic, în puterea căruia Eu voi fi Dumnezeul tău şi al seminţei tale după tine. 8. Ţie, şi seminţei tale după tine, îţi voi da ţara în care locuieşti acum ca străin, şi anume îţi voi da toată ţara Canaanului în stăpânire veşnică; şi Eu voi fi Dumnezeul lor.” 9. Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să păzeşti legământul Meu, tu şi sămânţa ta după tine, din neam în neam. 10. Acesta este legământul Meu pe care să-l păziţi între Mine şi voi, şi sămânţa ta după tine: tot ce este de parte bărbătească între voi să fie tăiat împrejur. 11. Să vă tăiaţi împrejur în carnea prepuţului vostru: şi acesta să fie semnul legământului dintre Mine şi voi. 12. La vârsta de opt zile, orice copil de parte bărbătească dintre voi să fie tăiat împrejur, neam după neam: fie că este rob născut în casă, fie că este cumpărat cu bani de la vreun străin, care nu face parte din neamul tău. 13. Va trebui tăiat împrejur atât robul născut în casă, cât şi cel cumpărat cu bani; şi astfel legământul Meu să fie întărit în carnea voastră ca un legământ veşnic. 14. Un copil de parte bărbătească netăiat împrejur în carnea prepuţului lui să fie nimicit din mijlocul neamului său: a călcat legământul Meu.” 15. Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să nu mai chemi Sarai pe nevasta ta, Sarai; ci numele ei să fie Sara. 16. Eu o voi binecuvânta, şi îţi voi da un fiu din ea; da, o voi binecuvânta, şi ea va fi mama unor neamuri întregi; chiar împăraţi de noroade vor ieşi din ea.” 17. Avraam s-a aruncat cu faţa la pământ şi a râs, căci a zis în inima lui: „Să i se mai nască oare un fiu unui bărbat de o sută de ani? Şi să mai nască oare Sara la nouăzeci de ani?” 18. Şi Avraam a zis lui Dumnezeu: „Să trăiască Ismael înaintea Ta!” 19. Dumnezeu a zis: „Cu adevărat, nevasta ta, Sara, îţi va naşte un fiu; şi-i vei pune numele Isaac. Eu voi încheia legământul Meu cu el, ca un legământ veşnic pentru sămânţa lui după el. 20. Dar şi cu privire la Ismael te-am ascultat. Iată, îl voi binecuvânta, îl voi face să crească şi îl voi înmulţi nespus de mult; doisprezece voievozi va naşte, şi voi face din el un neam mare. 21. Dar legământul Meu îl voi încheia cu Isaac, pe care ţi-l va naşte Sara la anul pe vremea aceasta.” 22. Când a isprăvit de vorbit cu el, Dumnezeu S-a înălţat de la Avraam. 23. Avraam a luat pe fiul său, Ismael, pe toţi cei ce se născuseră în casa lui şi pe toţi robii cumpăraţi cu bani, adică pe toţi cei de parte bărbătească dintre oamenii din casa lui Avraam, şi le-a tăiat împrejur carnea prepuţului, chiar în ziua aceea, după porunca pe care i-o dăduse Dumnezeu. 24. Avraam era în vârstă de nouăzeci şi nouă de ani când a fost tăiat împrejur în carnea prepuţului său. 25. Fiul său, Ismael, era în vârstă de treisprezece ani când a fost tăiat împrejur în carnea prepuţului său. 26. Avraam şi fiul său, Ismael, au fost tăiaţi împrejur chiar în ziua aceea. 27. Şi toţi oamenii din casa lui: robi născuţi în casa lui, sau cumpăraţi cu bani de la străini, au fost tăiaţi împrejur împreună cu el.5. Ce vrea să spună Pavel, citând Geneza 15,6, prin cuvintele: „credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire”? Vezi şi Rom. 4,3-6.8-11.22-24
Romani 4
3. Căci ce zice Scriptura? „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.” 4. Însă, celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se socoteşte nu ca un har, ci ca ceva datorat; 5. pe când, celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el îi este socotită ca neprihănire. 6. Tot astfel, şi David numeşte fericit pe omul acela pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socoteşte neprihănit. 8. Ferice de omul căruia nu-i ţine Domnul în seamă păcatul!” 9. Fericirea aceasta este numai pentru cei tăiaţi împrejur sau şi pentru cei netăiaţi împrejur? Căci zicem că lui Avraam credinţa „i-a fost socotită ca neprihănire.” 10. Dar cum i-a fost socotită? După sau înainte de tăierea lui împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur. 11. Apoi a primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri pe care o căpătase prin credinţă, când era netăiat împrejur. Şi aceasta, pentru ca să fie tatăl tuturor celor care cred, măcar că nu sunt tăiaţi împrejur; ca, adică, să li se socotească şi lor neprihănirea aceasta; 22. De aceea credinţa aceasta „i-a fost socotită ca neprihănire.” 23. Dar nu numai pentru el este scris că „i-a fost socotită ca neprihănire”; 24. ci este scris şi pentru noi, cărora, de asemenea, ne va fi socotită, nouă celor ce credem în Cel ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru,În timp ce termenul din Galateni 2,16.17, tradus prin a socoti (neprihănit), este preluat din domeniul juridic, termenul tradus aici prin i-a fost socotită ca (neprihănire) este preluat din domeniul financiar. El poate însemna „a credita” sau „a pune ceva în contul cuiva”. El apare în legătură cu Avraam, în Galateni 3,6, dar şi în alte unsprezece locuri. Unele versiuni ale Bibliei îl traduc prin „i-a fost socotită”, „i-a fost acordată” „i-a fost atribuită”.
Galateni 2
16. Totuşi, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii. 17. Dar, dacă, în timp ce căutăm să fim socotiţi neprihăniţi în Hristos, şi noi înşine am fi găsiţi ca păcătoşi, este oare Hristos un slujitor al păcatului? Nicidecum!Termenul folosit de Pavel ne arată că neprihănirea este pusă în contul nostru. Dar pe ce bază ne socoteşte Dumnezeu neprihăniţi? Fără îndoială că nu pe baza ascultării, în ciuda celor susţinute de adversarii lui Pavel. Ei aduceau ca argument ascultarea lui Avraam, însă, potrivit Scripturii, lui Avraam credinţa i-a fost socotită de Dumnezeu ca neprihănire.
Galateni 3
6. Tot aşa şi „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire.”Biblia este clară: ascultarea nu a fost temelia pe baza căreia Avraam a fost socotit neprihănit, ci urmarea faptului că el a fost socotit neprihănit. El nu a făcut fapte bune pentru a fi îndreptăţit, ci pentru că era deja îndreptăţit. Îndreptăţirea duce la ascultare, şi nu ascultarea la îndreptăţire.
Nu eşti socotit neprihănit prin ceea ce faci, ci prin ceea ce Hristos a făcut pentru tine. De ce este o veste atât de bună? Cum poţi învăţa să crezi că este valabil în dreptul tău, indiferent de problemele tale trecute sau prezente?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
