duminică, 9 octombrie 2011
1

Importanţa unităţii

Studiul 3

Duminica , 9 octombrie 2011

1. Ce ne spune 1 Cor. 1,10-13 despre cât de importantă considera Pavel că este unitatea în biserică?

1 Corinteni 1

10. Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire, să n-aveţi dezbinări între voi, ci să fiţi uniţi, în chip desăvârşit, într-un gând şi o simţire.
11. Căci, fraţilor, am aflat despre voi de la ai Cloei, că între voi sunt certuri.
12. Vreau să spun că fiecare din voi zice: „Eu sunt al lui Pavel!” – „Şi eu, al lui Apolo!” – „Şi eu, al lui Chifa!” – „Şi eu, al lui Hristos!” –
13. Hristos a fost împărţit? Pavel a fost răstignit pentru voi? Sau în numele lui Pavel aţi fost voi botezaţi?

După ce respinge declaraţia că Evanghelia sa nu ar fi de la Dumnezeu, Pavel îşi îndreaptă atenţia, în Galateni 1,1.2, spre o altă acuzaţie care îi era adusă. Învăţătorii falşi din Galatia pretindeau că Evanghelia lui nu era în armonie cu ceea ce credeau Petru şi ceilalţi apostoli. După părerea lor, Pavel era un renegat.

Galateni 1

1. Pavel, apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Hristos şi prin Dumnezeu Tatăl care L-a înviat din morţi,
2. şi toţi fraţii care sunt împreună cu mine, către bisericile Galatiei:

Ca răspuns la această acuzaţie, Pavel povesteşte despre o călătorie pe care a făcut-o la Ierusalim, după cel puţin paisprezece ani de la convertire. Deşi nu putem stabili data exactă a acestui eveniment, în perioada aceea nicio călătorie nu se făcea cu uşurinţă. Dacă a călătorit pe uscat de la Antiohia până la Ierusalim, Pavel a parcurs distanţa de 480 km în cel puţin trei săptămâni şi probabil că a întâmpinat tot felul de dificultăţi şi de pericole. În ciuda dificultăţilor, Pavel a făcut călătoria, dar nu pentru că ar fi fost chemat de apostoli, ci la îndemnul Duhului Sfânt. În timpul şederii acolo, el le-a explicat apostolilor Evanghelia lui.

De ce? Nu pentru că s-ar fi îndoit vreo clipă de ceea ce predica. Şi nu pentru că ar fi avut nevoie de vreo reasigurare din partea lor. În definitiv, el avea deja paisprezece ani de când proclama această Evanghelie. Dar, deşi nu avea nevoie de permisiunea sau de aprobarea lor, el punea preţ pe susţinerea şi pe încurajarea primită din partea celorlalţi apostoli.

Prin urmare, învinuirea că mesajul său era diferit era nu numai un atac împotriva lui, ci şi un atac împotriva unităţii apostolilor şi a bisericii însăşi. Menţinerea unităţii dintre apostoli era vitală, întrucât separarea dintre misiunea lui Pavel pentru păgâni şi misiunea bisericii-mamă din Ierusalim ar fi avut consecinţe dezastruoase. Dacă între creştinii dintre neamuri şi creştinii evrei nu exista părtăşie, atunci „Hristos era împărţit şi toată energia pe care Pavel o investise şi spera să o investească în evanghelizarea lumii păgâne avea să fie în zadar.” – F. F. Bruce, The Epistle to the Galatians (Grand Rapids, Mich.: William B. Eerdmans Publishing Company, 1982), pag. 111

Ce probleme pun în pericol unitatea bisericii de astăzi? Odată identificate aceste probleme, cum le putem rezolva? Ce alte aspecte sunt mai importante decât unitatea?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO