Cântarea lui David
Studiul 6
Miercuri , 3 august 2011
6. Ce ni se spune în Iov despre cântare? Iov 38,7
Iov 38
7. atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?7. Care sunt elementele-cheie din cântarea lui David, consemnată în 2 Samuel 22? Ce legătură au cu închinarea?
2 Samuel 22
1. David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cântări, după ce Domnul l-a izbăvit din mâna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mâna lui Saul. 2. El a zis: „Domnul este stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu. 3. Dumnezeu este stânca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu şi puterea care mă mântuieşte, turnul meu cel înalt şi scăparea mea. Mântuitorule! Tu mă scapi de silnicie. 4. Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei. 5. Căci valurile morţii mă înconjuraseră, şuvoaiele nimicirii mă înspăimântaseră; 6. legăturile mormântului mă înconjuraseră, laţurile morţii mă prinseseră. 7. În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui. 8. Atunci pământul s-a cutremurat şi s-a clătinat, temeliile cerului s-au mişcat şi s-au zguduit, pentru că El Se mâniase. 9. Fum se ridica din nările Lui, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţâşneau din ea. 10. A plecat cerurile şi S-a coborât: un nor gros era sub picioarele Lui. 11. Călărea pe un heruvim şi zbura, venea pe aripile vântului; 12. era înconjurat cu întunericul ca şi cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape şi cu nori întunecoşi. 13. Din strălucirea care era înaintea Lui scânteiau cărbuni de foc. 14. Domnul a tunat din ceruri, Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul; 15. a aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a aruncat fulgerul şi i-a pus pe fugă. 16. Fundul mării s-a văzut, temeliile lumii au fost descoperite de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui. 17. El Şi-a întins mâna de sus din înălţime, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari; 18. m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei care erau mai tari decât mine. 19. Ei mă prinseseră în ziua strâmtorării mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu, 20. El m-a scos la loc larg. El m-a mântuit pentru că mă iubeşte. 21. Domnul mi-a răsplătit după nevinovăţia mea, mi-a făcut după curăţia mâinilor mele; 22. căci am păzit căile Domnului, nu m-am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu. 23. Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m-am depărtat de la legile Lui. 24. Am fost fără vină înaintea Lui, m-am păzit de fărădelegea mea. 25. De aceea Domnul mi-a răsplătit nevinovăţia mea, după curăţia mea înaintea Lui. 26. Cu cel bun Tu eşti bun, cu omul drept Te porţi după dreptate, 27. cu cel curat eşti curat, cu cel îndărătnic Te porţi după îndărătnicia lui. 28. Tu mântuieşti pe poporul care se smereşte, şi cu privirea Ta cobori pe cei mândri. 29. Da, Tu eşti lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunericul meu. 30. Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid. 31. Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite, cuvântul Domnului este curăţat; El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El. 32. Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Şi cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru? 33. Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare şi El mă călăuzeşte pe calea cea dreaptă. 34. El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor şi El mă aşază pe locurile mele cele înalte. 35. Îmi deprinde mâinile la luptă, şi braţele mele întind arcul de aramă. 36. Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, şi ajung mare prin bunătatea Ta. 37. Lărgeşti drumul sub paşii mei, şi picioarele mele nu se clatină. 38. Urmăresc pe vrăjmaşii mei şi-i nimicesc, nu mă întorc până nu-i nimicesc. 39. Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală; cad sub picioarele mele. 40. Tu mă încingi cu putere pentru luptă, răpui sub mine pe potrivnicii mei. 41. Faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi nimicesc pe cei ce mă urăsc. 42. Se uită în jurul lor, şi nu-i cine să-i scape. Strigă către Domnul, dar nu le răspunde! 43. Îi pisez ca pulberea pământului, îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe uliţe. 44. Mă scapi din neînţelegerile poporului meu; mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor pe care nu-l cunoşteam îmi este supus. 45. Fiii străinului mă linguşesc; mă ascultă la cea dintâi poruncă. 46. Fiii străinului leşină de la inimă, tremură când ies afară din cetăţuie. 47. Trăiască Domnul şi binecuvântată să fie Stânca mea! Înălţat să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele, 48. Dumnezeu, care este Răzbunătorul meu, care-mi supune popoarele 49. şi care mă face să scap de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai presus de potrivnicii mei, mă izbăveşti de omul asupritor. 50. De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne! Şi voi cânta spre slava Numelui Tău. 51. El dă mari izbăviri împăratului Său şi arată milă unsului Său: lui David şi seminţei lui, pentru totdeauna.”Nu trebuie să uităm că avem în faţă textul unei cântări, deci un text de cântat. Pretutindeni în Scriptură descoperim că muzica face parte integrantă din închinare. Potrivit textului de mai sus, îngerii au cântat de bucurie la crearea lumii.
8. Cum este descrisă în Apocalipsa atmosfera din cer? Ce teme sunt abor- date în aceste pasaje şi ce învăţăm din ele despre închinare? Ap. 4,9-11; 5,9-13; 7,10-12; 14,1-3.
Apocalipsa 4
9. Când aceste făpturi vii aduceau slavă, cinste şi mulţumiri Celui ce şedea pe scaunul de domnie şi care este viu în vecii vecilor, 10. cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea Celui ce şedea pe scaunul de domnie şi se închinau Celui ce este viu în vecii vecilor, îşi aruncau cununile înaintea scaunului de domnie şi ziceau: 11. „Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!”Apocalipsa 5
9. Şi cântau o cântare nouă şi ziceau: „Vrednic eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost junghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam. 10. Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor împărăţi pe pământ!” 11. M-am uitat, şi, împrejurul scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii şi în jurul bătrânilor, am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii. 12. Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic este Mielul, care a fost junghiat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!” 13. Şi pe toate făpturile care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare, şi tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: „A Celui ce şade pe scaunul de domnie şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!”În centrul cântărilor de laudă şi de adorare Se află Domnul Isus, Creatorul şi Răscumpărătorul. Dacă fiinţele cereşti cântă despre aceste lucruri, cu cât mai mult ar trebui să cântăm noi despre ele!
Apocalipsa 7
10. şi strigau cu glas tare şi ziceau: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!” 11. Şi toţi îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrânilor şi împrejurul celor patru făpturi vii. Şi s-au aruncat cu feţele la pământ în faţa scaunului de domnie, şi s-au închinat lui Dumnezeu, 12. şi au zis: „Amin. A Dumnezeului nostru să fie lauda, slava, înţelepciunea, mulţumirile, cinstea, puterea şi tăria, în vecii vecilor! Amin.”Apocalipsa 14
1. Apoi m-am uitat şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; şi împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său. 2. Şi am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; şi glasul pe care l-am auzit era ca al celor ce cântă cu lăuta, şi cântau din lăutele lor. 3. Cântau o cântare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrânilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cântarea, afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ.Cântările, muzica şi lauda fac parte din experienţa noastră de închinare. Ca fiinţe create după chipul lui Dumnezeu, iubim şi preţuim muzica la fel ca toate celelalte fiinţe inteligente. Nu ne putem imagina o cultură care să nu folosească muzica într-un fel sau altul. Preţuirea muzicii este o trăsătură imprimată adânc în natura noastră omenească; Dumnezeu ne-a creat aşa.
Muzica are puterea de a ne atinge sufletul şi de a ne impresiona aşa cum alte forme de comunicare nu reuşesc. Când este curată şi bună, muzica ne înalţă în prezenţa Domnului. Cine nu a cunoscut până acum puterea pe care o are muzica de a ne apropia de Creatorul nostru?
Ai simţitt până acum această putere a muzicii? Ce fel de muzică asculţi şi ce efect are ea asupra relaţiei tale cu Dumnezeu?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
