Locuinţa noastră cerească
Studiul 13
Joi , 23 iunie 2011
8. Citeşte 2 Corinteni 5,1-4. Ce ne spune Pavel aici? Ce speranţă ne este prezentată din nou?
2 Corinteni 5
1. Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer, de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este veşnică. 2. Şi gemem în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc, 3. negreşit, dacă atunci când vom fi îmbrăcaţi nu vom fi găsiţi dezbrăcaţi de el. 4. Chiar în cortul acesta deci gemem apăsaţi; nu că dorim să fim dezbrăcaţi de trupul acesta, ci să fim îmbrăcaţi cu trupul celălalt peste acesta, pentru ca ce este muritor în noi să fie înghiţit de viaţă.Atâta timp cât suntem în lumea aceasta, atâta timp cât trăim în trupul acesta, în acest „cort”, „gemem”. Cine nu a gemut în acest „cort trupesc”? Citeşte capitolul anterior (2 Corinteni 4), unde se vorbeşte despre necazurile pe care le întâmpină creştinii în viaţă.
2 Corinteni 4
1. De aceea, fiindcă avem slujba aceasta, după îndurarea pe care am căpătat-o, noi nu cădem de oboseală. 2. Ca unii care am lepădat meşteşugirile ruşinoase şi ascunse, nu umblăm cu vicleşug şi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu. Ci, prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiţi de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu. 3. Şi, dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării, 4. a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu. 5. Căci noi nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi suntem robii voştri, pentru Isus. 6. Căci Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze lumina din întuneric”, ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos. 7. Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi. 8. Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtorare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; 9. prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi. 10. Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru. 11. Căci noi, cei vii, totdeauna suntem daţi la moarte din pricina lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor. 12. Astfel că, în noi lucrează moartea, iar în voi viaţa. 13. Însă, fiindcă avem acelaşi duh de credinţă, potrivit cu ceea ce este scris: „Am crezut, de aceea am vorbit!”, şi noi credem, şi de aceea vorbim. 14. Şi ştim că Cel ce a înviat pe Domnul Isus ne va învia şi pe noi împreună cu Isus şi ne va face să ne înfăţişăm împreună cu voi. 15. Căci toate aceste lucruri se petrec în folosul vostru, pentru ca harul mare, căpătat prin mulţi, să facă să sporească mulţumirile spre slava lui Dumnezeu. 16. De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci, chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi. 17. Căci întristările noastre uşoare, de o clipă, lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă. 18. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice.Este adevărat că gemem, suferim şi murim, dar viaţa nu se termină aici. Noi avem făgăduinţa că vom primi „un locaş” ceresc.
9. Ce simboluri foloseşte Pavel în aceste versete pentru a înfăţişa existenţa noastră prezentă şi existenţa viitoare?
În unele scrieri antice, ideea de îmbrăcare era asociată cu ideea de locuire într-o casă. Nici îmbrăcămintea şi nici casa nu fac parte din noi, dar ne oferă protecţie şi adăpost (pe vremea lui Pavel, numele hainelor purtate de săraci provenea dintr-un cuvânt care însemna „casă mică”). Pavel foloseşte mai multe simboluri, realizând o serie de contraste care subliniază aceeaşi idee: casa pământească trecătoare şi casa cerească veşnică; goliciunea, în contrast cu îmbrăcarea trupului; şi viaţa trecătoare (certitudinea morţii), în contrast cu viaţa veşnică în Hristos. Toate aceste simboluri ne vorbesc în fond despre un singur lucru: despre speranţa că, la revenirea lui Hristos, vom primi un trup nemuritor şi viaţa veşnică prin El.
Ce sens ar avea viaţa aceasta trecătoare, dacă nu am avea speranţa că există viaţa veşnică? Analizează toate argumentele care confirmă faptul că moartea nu este capătul vieţii. Pregăteşte-te să discuţi acest subiect în cadrul grupei.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
