Îmbrăcat în sac

Studiul 6

Marti , 03 mai 2011

În descrierea experienţelor lui Ilie, îmbrăcămintea este amintită şi în legătură cu alte personaje.

Ahab, regele lui Israel, a vrut să cumpere o vie care se afla lângă palatul lui şi care îi aparţinea lui Nabot din Izreel. Nabot a refuzat să i-o vândă. Când a auzit vestea aceasta, Izabela s-a supărat şi a făcut un plan pentru a-l elimina pe Nabot. Planul ei a reuşit, Ahab a intrat în posesia viei, însă Ilie a primit de la Domnul poruncă să se înfăţişeze înaintea regelui şi să-i spună: „Aşa vorbeşte Domnul: «Nu eşti tu un ucigaş şi un hoţ?» Şi să-i mai spui: «Aşa vorbeşte Domnul: Chiar în locul unde au lins câinii sângele lui Nabot, vor linge câinii şi sângele tău»” (1 Împ. 21,19).

Probabil că această nouă misiune i-a produs la fel de mult stres ca şi în ocaziile anterioare, în care a trebuit să-l înfrunte pe Ahab. Cu toate acestea, Ilie ne dă impresia că este puternic şi dispus să asculte porunca Domnului, deşi ştie că viaţa lui este în pericol. El trebuie să îi aducă la cunoştinţă regelui avertizarea teribilă din partea lui Dumnezeu cu privire la modul în care avea să moară.

5. Cum interpretăm răspunsul lui Ahab? Ce descoperim în aceste versete despre caracterul lui Ahab? 1 Împăraţi 21,21-29

1 Imparati 21

21. Iată ce zice Domnul: „Voi aduce nenorocirea peste tine; te voi mătura, voi nimici pe oricine este al lui Ahab, fie rob, fie slobod în Israel,

22. şi voi face casei tale cum am făcut casei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, şi casei lui Baeşa, fiul lui Ahia, pentru că M-ai mâniat şi ai făcut pe Israel să păcătuiască.”

23. Domnul a vorbit şi despre Izabela şi a zis: „Câinii vor mânca pe Izabela lângă întăritura Izreelului.

24. Cine va muri în cetate din casa lui Ahab va fi mâncat de câini, iar cine va muri pe câmp va fi mâncat de păsările cerului.”

25. N-a fost nimeni care să se fi vândut, pentru ca să facă ce este rău înaintea Domnului, ca Ahab, pe care nevasta sa, Izabela, îl aţâţa la aceasta.

26. El a lucrat în chipul cel mai urâcios, mergând după idoli, cum făceau amoriţii, pe care-i izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.

27. După ce a auzit cuvintele lui Ilie, Ahab şi-a rupt hainele, şi-a pus un sac pe trup şi a postit: se culca cu sacul acesta şi mergea încet.

28. Şi cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie, tişbitul, astfel:

29. „Ai văzut cum s-a smerit Ahab înaintea Mea? Pentru că s-a smerit înaintea Mea, nu voi aduce nenorocirea în timpul vieţii lui; ci în timpul vieţii fiului său voi aduce nenorocirea casei lui!”

Când a auzit avertizarea, Ahab a venit înaintea Domnului, luând o atitudine de smerenie profundă: şi-a rupt hainele, s-a îmbrăcat în sac şi a refuzat să mănânce (1 Împ. 21,27). Restul capitolului ne lasă să înţelegem că pocăinţa şi smerenia lui au fost autentice. Ruperea hainei, un gest larg răspândit în vremea aceea, prin care oamenii îşi exprimau groaza şi durerea, ne arată că el a crezut că mesajul lui Ilie era adevărat. Textul nu ne spune cât de mult a durat pocăinţa lui, dar ne spune că, prin acest gest, şi-a arătat regretul din toată inima.

„În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire şi de care cineva nu se căieşte niciodată; pe când întristarea lumii aduce moartea” (2 Cor. 7,10). Citeşte contextul în care se găseşte acest verset. Ce ne spune Pavel aici? Cum putem aplica la viaţa noastră această avertizare?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO