Pieptarul judecăţii
Studiul 5
Miercuri , 27 aprilie 2011
Dintre toate veşmintele şi podoabele preoţeşti, pieptarul judecăţii (Ex.28,15), care trebuia purtat de marele-preot, era lucrat cu cea mai mare minuţiozitate şi grijă. Celelalte articole erau ca un fundal pentru acest articol sacru al veşmintelor preoţeşti. Mai bine de o treime din capitol (Ex. 28,15-30) este dedicată descrierii modului de confecţionare a acestei podoabe sacre. Acest fapt ne arată că pieptarul avea o importanţă deosebită în lucrarea marelui-preot în Sanctuar.
Exodul 28
15. Să faci apoi pieptarul judecăţii, lucrat cu măiestrie; să-l faci din aceeaşi lucrătură ca efodul; să-l faci de aur, de fir albastru, purpuriu şi cărămiziu şi de in subţire răsucit. 16. Să fie în patru colţuri şi îndoit; lungimea lui să fie de o palmă, şi lăţimea tot de o palmă. 17. În el să ţeşi o ţesătură de pietre, şi anume patru rânduri de pietre: în rândul întâi: un sardonix, un topaz şi un smarald; 18. în al doilea rând: un rubin, un safir şi un diamant; 19. în al treilea rând: un opal, un agat şi un ametist; 20. în al patrulea rând: un crisolit, un onix şi un jasp. Aceste pietre să fie legate în ferecătura lor de aur. 21. Să fie douăsprezece, după numele fiilor lui Israel, săpate ca nişte peceţi, fiecare cu numele uneia din cele douăsprezece seminţii. 22. Pentru pieptar să faci nişte lănţişoare de aur curat, împletite ca nişte sfori. 23. Să faci pentru pieptar două verigi de aur, şi aceste două verigi de aur să le pui la cele două capete ale pieptarului. 24. Cele două lanţuri de aur împletite să le prinzi de cele două verigi de la cele două capete ale pieptarului. 25. Iar celelalte două capete ale celor două lanţuri împletite să le prinzi de cele două ferecături şi să le pui peste umerarii efodului, în partea dinainte. 26. Să mai faci două verigi de aur şi să le pui la celelalte două capete de jos ale pieptarului, pe marginea dinăuntru care este îndreptată spre efod. 27. Şi să mai faci alte două verigi de aur, pe care să le pui jos la cei doi umerari ai efodului pe partea dinainte a lui, tocmai acolo unde se îmbucă efodul cu umerarii, deasupra brâului efodului. 28. Pieptarul cu verigile lui să-l lege de verigile efodului cu o sfoară albastră, pentru ca pieptarul să stea ţeapăn deasupra brâului efodului şi să nu poată să se mişte de pe efod. 29. Când va intra Aaron în Sfântul Locaş, va purta pe inima lui numele fiilor lui Israel, săpate pe pieptarul judecăţii, ca să păstreze întotdeauna aducerea aminte de ei înaintea Domnului. 30. Să pui în pieptarul judecăţii Urim şi Tumim, care să fie pe inima lui Aaron, când se va înfăţişa el înaintea Domnului. Astfel, Aaron va purta necurmat pe inima lui judecata copiilor lui Israel, când se va înfăţişa înaintea Domnului.6. Ce simboliza fiecare piatră preţioasă? Ex. 28,15-30. Ce înseamnă faptul că marele-preot trebuia să poarte „pe inima lui numele fiilor lui Israel”? Vers. 29; vezi şi Apoc. 21,12-14.
Apocalipsa 21
12. Era înconjurată cu un zid mare şi înalt. Avea douăsprezece porţi, şi, la porţi, doisprezece îngeri. Şi pe ele erau scrise nişte nume: numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel. 13. Spre răsărit erau trei porţi; spre miazănoapte, trei porţi; spre miazăzi, trei porţi, şi spre apus, trei porţi. 14. Zidul cetăţii avea douăsprezece temelii, şi pe ele erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului.Aici apare din nou ideea că marele-preot, ca simbol al Domnului Isus, purta pe piept numele celor douăsprezece seminţii ale lui Israel. Cuvântul ebraic pentru a purta este des întâlnit în Vechiul Testament cu referire la purtarea păcatului, un lucru pe care preoţii trebuiau să-l facă în cadrul slujbelor lor (Lev. 10,17; Ex. 28,38; Num. 18,1.22.23). Deşi aici este folosit în sensul purtării numelor fiilor lui Israel, ideea este asemănătoare: copiii lui Israel trebuie să depindă cu totul de Dumnezeu care îi iartă, îi susţine şi le dă puterea de a duce viaţa sfântă pe care El o aşteaptă de la ei (Fil.4,13).
Leviticul 10
17. „Pentru ce n-aţi mâncat jertfa de ispăşire într-un loc sfânt? Ea este un lucru preasfânt; şi Domnul v-a dat-o ca să purtaţi nelegiuirea adunării şi să faceţi ispăşire pentru ea înaintea Domnului.Exodul 28
38. Ea să fie pe fruntea lui Aaron; şi Aaron va purta fărădelegile săvârşite de copiii lui Israel când îşi aduc toate darurile lor sfinte; ea va fi necurmat pe fruntea lui înaintea Domnului, pentru ca ei să fie plăcuţi înaintea Lui.Numeri 18
1. Domnul a zis lui Aaron: „Tu şi fiii tăi, şi casa tatălui tău cu tine, să purtaţi pedeapsa fărădelegilor făcute în Sfântul Locaş; tu şi fiii tăi împreună cu tine să purtaţi pedeapsa fărădelegilor făcute în împlinirea slujbei voastre preoţeşti. 22. Copiii lui Israel să nu se mai apropie de Cortul întâlnirii, ca să nu se facă vinovaţi de vreun păcat şi să moară. 23. Ci leviţii să facă slujba Cortului întâlnirii şi să rămână încărcaţi cu fărădelegile lor. Ei să n-aibă nicio moştenire în mijlocul copiilor lui Israel: aceasta să fie o lege veşnică printre urmaşii voştri.Filipeni 4
13. Pot totul în Hristos care mă întăreşte.Demn de observat este şi faptul că preotul trebuia să poarte numele fiilor lui Israel pe inima lui. Inima este un simbol des întâlnit în Biblie (şi în multe culturi) pentru a reprezenta dragostea, în cazul acesta, dragostea şi bunătatea Domnului faţă de copiii Săi.
Un alt fapt important este acela că fiecărei seminţii îi corespundea o anumită piatră preţioasă, cu aspectul şi calităţile ei specifice, care o deosebeau de celelalte, făcând astfel referire la unicitatea fiecărei seminţii (vezi Geneza 49). Comentatorii consideră că pietrele preţioase scot în evidenţă nu numai deosebirile şi trăsăturile specifice celor douăsprezece seminţii sau ale celor doisprezece apostoli (Apoc. 21,14), ci ale bisericii în ansamblu, care este alcătuită din „pietre vii” (1 Petru 2,5). Fiecare dintre noi are o personalitate unică, un caracter unic şi nişte daruri unice, însă noi trebuie să fim una în scopuri prin harul Marelui nostru Preot, Isus.
Geneza 49
1. Iacov a chemat pe fiii săi şi a zis: „Strângeţi-vă şi vă voi vesti ce vi se va întâmpla în vremurile care vor veni. 2. Strângeţi-vă şi ascultaţi, fii ai lui Iacov! Ascultaţi pe tatăl vostru, Israel! 3. Ruben, tu, întâiul meu născut, puterea mea şi pârga tăriei mele, întâiul în vrednicie şi întâiul în putere, 4. năvalnic ca apele – tu nu vei mai avea întâietatea! Căci te-ai suit în patul tatălui tău, mi-ai spurcat patul, suindu-te în el. 5. Simeon şi Levi sunt fraţi; săbiile lor sunt nişte unelte de silnicie. 6. Nu vreau să intre sufletul meu la sfaturile lor, nu vreau să se unească duhul meu cu adunarea lor! Căci, în mânia lor, au ucis oameni, şi, în răutatea lor, au tăiat vinele taurilor. 7. Blestemată să fie mânia lor, pentru că a fost prea turbată, şi furia lor, căci a fost prea sălbatică! Îi voi împărţi în Iacov şi-i voi risipi în Israel. 8. Iudo, tu vei primi laudele fraţilor tăi; mâna ta va apuca de ceafă pe vrăjmaşii tăi. Fiii tatălui tău se vor închina până la pământ înaintea ta. 9. Iuda este un pui de leu. Tu te-ai întors de la măcel, fiule! Iuda îşi pleacă genunchii, se culcă întocmai ca un leu, ca o leoaică: cine-l va scula? 10. Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui, până va veni Şilo, şi de El vor asculta popoarele. 11. El îşi leagă măgarul de viţă şi, de cel mai bun butuc de viţă, mânzul măgăriţei lui; îşi spală haina în vin, şi mantaua în sângele strugurilor. 12. Are ochii roşii de vin şi dinţii albi de lapte. 13. Zabulon va locui pe ţărmul mărilor, lângă limanul corăbiilor, şi hotarul lui se va întinde înspre Sidon. 14. Isahar este un măgar osos care se culcă în grajduri. 15. Vede că locul unde se odihneşte este plăcut şi că ţinutul lui este măreţ; îşi pleacă umărul sub povară şi se supune birului. 16. Dan va judeca pe poporul său, ca una din seminţiile lui Israel. 17. Dan va fi un şarpe pe drum, o năpârcă pe cărare, muşcând călcâiele calului, făcând să cadă călăreţul pe spate. 18. În ajutorul Tău nădăjduiesc, Doamne! 19. Peste Gad vor da iureş cete înarmate, dar şi el va da iureş peste ele şi le va urmări. 20. Aşer dă o hrană minunată; el va da bucate alese împăraţilor. 21. Neftali este o cerboaică slobodă: rosteşte cuvinte frumoase. 22. Iosif este vlăstarul unui pom roditor, vlăstarul unui pom roditor sădit lângă un izvor; ramurile lui se înalţă deasupra zidului. 23. Arcaşii l-au aţâţat, au aruncat săgeţi şi l-au urmărit cu ura lor. 24. Dar arcul lui a rămas tare, şi mâinile lui au fost întărite de mâinile Puternicului lui Iacov: şi a ajuns astfel păstorul, stânca lui Israel. 25. Aceasta este lucrarea Dumnezeului tatălui tău, care te va ajuta; aceasta este lucrarea Celui Atotputernic, care te va binecuvânta cu binecuvântările cerurilor de sus, cu binecuvântările apelor de jos, cu binecuvântările ţâţelor şi ale pântecelui mamei. 26. Binecuvântările tatălui tău întrec binecuvântările părinţilor mei şi se înalţă până în creştetul dealurilor veşnice: ele să vină peste capul lui Iosif, peste creştetul capului domnului fraţilor săi! 27. Beniamin este un lup care sfâşie; dimineaţa mănâncă prada, iar seara împarte prada răpită.” 28. Aceştia sunt toţi cei ce alcătuiesc cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi acestea sunt lucrurile pe care li le-a spus tatăl lor când i-a binecuvântat. I-a binecuvântat pe fiecare cu o binecuvântare deosebită. 29. Apoi le-a dat porunca următoare: „Eu am să fiu adăugat la poporul meu; deci să mă îngropaţi împreună cu părinţii mei, în peştera care este în ogorul hetitului Efron, 30. în peştera din ogorul Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, în ţara Canaan. Acesta este ogorul pe care l-a cumpărat Avraam de la hetitul Efron, ca moşie de înmormântare. 31. Acolo au îngropat pe Avraam şi pe Sara, nevasta lui; acolo au îngropat pe Isaac şi pe Rebeca, nevasta lui; şi acolo am îngropat eu pe Lea. 32. Ogorul şi peştera care se află acolo au fost cumpărate de la fiii lui Het.” 33. Când a isprăvit Iacov de dat porunci fiilor săi, şi-a tras picioarele în pat, şi-a dat duhul şi a fost adăugat la poporul său.1 Petru 2
5. Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.Prin ce experienţe personale ai cunoscut dragostea lui Dumnezeu? Cum ţi-a arătat că te poartă pe inima Lui? De ce este important să meditezi la aceste experienţe, mai ales când treci prin greutăţi?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
