duminică, 27 martie 2011
2

Să ne privim în oglindă

Studiul 1

Duminica , 27 martie 2011

Mai mulţi poliţişti aflaţi în trei maşini au înconjurat o maşină la volanul căreia se afla o femeie pentru a o constrânge să oprească pe dreapta. Apoi, s-au apropiat de maşină cu pistoalele în mâini. Femeia a ieşit din maşină cu mâinile sus şi a întrebat speriată:

– Ce am făcut?

Ei i-au cerut actele şi, după ce le-au examinat câteva minute, toţi şi-au pus pistoalele la loc, răsuflând uşuraţi.

– Vă rog, spuneţi-mi ce s-a întâmplat? De ce m-aţi oprit?
– Păi, i-a zis un poliţist, conduceaţi nebuneşte şi le făceaţi semne obscene celorlalţi şoferi.
– Pentru asta m-aţi oprit şi aţi venit cu pistoalele la mine?!
– Nu, doamnă. Am văzut autocolantele cu simboluri creştine de pe maşină şi am presupus că este furată.

Această întâmplare ne transmite următoarea idee: nu toţi creştinii sau, mai bine zis, nu toţi oamenii care pretind că sunt creştini trăiesc în conformitate cu principiile înalte ale credinţei lor. Unii le aplică mai mult decât alţii, însă toţi avem căderi. Există vreun creştin care poate să spună, atunci când se uită în oglindă, că reflectă caracterul lui Isus în mod desăvârşit? Există vreun creştin care poate să se uite în oglindă şi să pretindă că este neprihănit? Există vreun creştin care să nu fie îngrozit de ceea ce ştie că se află în sufletul lui, dincolo de înfăţişare?

1. Ce mesaj ne este transmis în Isaia 64? Ce simbol din domeniul vestimentaţiei este folosit pentru a descrie neprihănirea oamenilor şi ce înseamnă el? Ce speranţă ne oferă acest pasaj?

Isaia 64

1. O! de ai despica cerurile şi Te-ai coborî, s-ar topi munţii înaintea Ta
2. ca de un foc care aprinde vreascurile, ca de un foc care face apa să dea în clocot! Ţi-ar cunoaşte atunci vrăjmaşii Numele şi ar tremura neamurile înaintea Ta!
3. Când ai făcut minuni la care nu ne aşteptam, Te-ai coborât, şi munţii s-au zguduit înaintea Ta
4. cum niciodată nu s-a pomenit, nici nu s-a auzit vorbindu-se şi cum nici n-a văzut vreodată ochiul aşa ceva: anume ca un alt dumnezeu afară de Tine să fi făcut asemenea lucruri pentru cei ce se încred în el.
5. Tu ieşi înaintea celor ce împlinesc cu bucurie dreptatea, celor ce umblă în căile Tale şi îşi aduc aminte de Tine. Dar Te-ai mâniat, pentru că am păcătuit: vom suferi noi veşnic sau putem fi mântuiţi?
6. Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toţi suntem ofiliţi ca o frunză, şi nelegiuirile noastre ne iau ca vântul.
7. Nu este nimeni care să cheme Numele Tău sau care să se trezească şi să se alipească de Tine: de aceea ne-ai ascuns faţa Ta şi ne laşi să pierim din pricina nelegiuirilor noastre.
8. Dar, Doamne, Tu eşti Tatăl nostru; noi suntem lutul, şi Tu, olarul care ne-ai întocmit: suntem cu toţii lucrarea mâinilor Tale.
9. Nu Te mânia prea mult, Doamne, şi nu-Ţi aduce aminte în veci de nelegiuire! Priveşte, dar, spre noi, căci toţi suntem poporul Tău.
10. Cetăţile Tale cele sfinte sunt pustii; Sionul este pustiu, Ierusalimul, o pustietate!
11. Casa noastră cea sfântă şi slăvită, în care părinţii noştri cântau laudele Tale, a ajuns pradă flăcărilor, şi tot ce aveam mai scump a fost pustiit.
12. După toate acestea, Te vei opri Tu, Doamne? Vei tăcea Tu oare şi ne vei întrista nespus de mult?

Expresia „haină mânjită” face referire aici la o haină pătată de sânge. Ce imagine mai grăitoare ar fi putut să folosească Biblia pentru a de scrie neprihănirea omului după căderea în păcat? Apostolul Pavel dezvoltă tema aceasta în Romani 3 şi arată clar că, înaintea lui Dumnezeu, evreii şi păgânii sunt egali: toţi sunt păcătoşi şi au nevoie de harul divin. Capitolul 64 din Isaia poate fi considerat un precursor al pasajului din Romani 3. El ne arată starea păcătoasă în care ne aflăm şi totodată ne dă o speranţă.

Romani 3

1. Care este deci întâietatea iudeului sau care este folosul tăierii împrejur?
2. Oricum, sunt mari. Şi, mai întâi de toate, prin faptul că lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu.
3. Şi ce are a face dacă unii n-au crezut? Necredinţa lor va nimici ea credincioşia lui Dumnezeu?
4. Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat, şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi, după cum este scris: „Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale şi să ieşi biruitor când vei fi judecat.”
5. Dar, dacă nelegiuirea noastră pune în lumină neprihănirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept când Îşi dezlănţuie mânia? (Vorbesc în felul oamenilor.)
6. Nicidecum! Pentru că, altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea?
7. Şi dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu străluceşte şi mai mult spre slava Lui, de ce mai sunt eu însumi judecat ca păcătos?
8. Şi de ce să nu facem răul ca să vină bine din el, cum pretind unii, care ne vorbesc de rău, că spunem noi? Osânda acestor oameni este dreaptă.
9. Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi, fie iudei, fie greci, sunt sub păcat,
10. după cum este scris: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar.
11. Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.
12. Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
13. Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; sub buze au venin de aspidă;
14. gura le este plină de blestem şi de amărăciune;
15. au picioarele grabnice să verse sânge;
16. prăpădul şi pustiirea sunt pe drumul lor;
17. nu cunosc calea păcii;
18. frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor.”
19. Ştim însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie astupată, şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu.
20. Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.
21. Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea şi Prorocii –
22. şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire.
23. Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.
24. Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.
25. Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu;
26. pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel, încât să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.
27. Unde este, dar, pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credinţei.
28. Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii.
29. Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul iudeilor? Nu este şi al Neamurilor? Da, este şi al Neamurilor;
30. deoarece Dumnezeu este Unul singur, şi El va socoti neprihăniţi, prin credinţă, pe cei tăiaţi împrejur, şi tot prin credinţă şi pe cei netăiaţi împrejur.
31. Deci prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.

Care a fost ultima ocazie în care ţi-ai analizat gândurile, motivele interioare şi dorinţele? Ce ai văzut? Te-a speriat ceea ce ai văzut? Care este singura ta speranţă?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO