Veşmintele harului simboluri ale hainelor în Biblie
Pământul, două haine… şi noi
Studiul din acest trimestru este unul deosebit. Vom vorbi despre haine, dar, de asemenea, vom descoperi împreună cât de adevărat este proverbul „Haina îl face pe om”. Astfel, vom fi poate surprinşi să constatăm că, deşi este un simplu articol vestimentar, haina ne reprezintă. Cu alte cuvinte, există mult adevăr în vorba: „Spune-mi cum te îmbraci, ca să-ţi spun cine eşti!” Şi astfel se face trecerea de la pământesc la ceresc, de la trecător la veşnic… de la haina ta la caracterul tău.
De-a lungul miilor de ani, istoria veşmintelor este una amplă, variată. Prima şi ultima haină de pe pământ aparţin Maestrului Divin. Dumnezeu este Cel care le-a făcut primilor părinţi haine şi li le-a dat pentru a-şi acoperi goliciunea. Tot El ne va furniza şi veşmântul neprihănirii, cel care ne va scăpa pentru totdeauna de ruşinea păcatului. Între aceste două haine este cuprinsă istoria pământului.
Folosită pentru a plăcea eului, pentru a plăcea altora, pentru a atrage, a păstra ori a domina, garderoba a fost şi rămâne un mijloc, iar pentru alţii un scop.
Haideţi să revedem împreună istoria vieţii lui Iosif. Adolescent fiind, probabil că nu greşim dacă afirmăm că îşi dorea să fie „la modă”. Putem lua în sprijinul acestei afirmaţii chiar gestul tatălui, un gest care, fără ca el să fi dorit acest lucru, a contribuit decisiv la schimbarea vieţii fiului său. Oferindu-i drept cadou o haină, cel mai probabil că tatăl a fost influenţat atât de contextul cultural, cât şi de dorinţa poate nerostită a fiului, fiindcă nu oferi în dar un lucru despre care ştii că nu face plăcere şi că nu răspunde unor aşteptări.
Haina cea nouă a fost primită cu braţele deschise – atât la propriu, cât şi la figurat. Însă ce avea această haină atât de special, încât a determinat schimbarea unei vieţi? Ei bine, probabil că tatăl le mai oferise haine şi celorlalţi fii. Însă haina aceasta era altfel: era pestriţă. Cu alte cuvinte, haina frumos şi divers colorată era de fapt „o tunică scumpă, care, de obicei, era purtată de persoane distinse” (Ellen White, Patriarhi şi profeţi, pag. 210). Odată îmbrăcată, haina a adus numai durere şi necaz în familie. Invidia şi mânia aprinsă au făcut loc la severitate, iuţeală, răutate şi chiar gânduri ucigaşe. Atât de mult de la atât de puţin. De ce oare? Pentru că, aşa cum spuneam, haina transmite un mesaj. În acest caz, fraţii au primit dovada „atitudinii părtinitoare a tatălui lor care a dat loc la bănuiala că el intenţionează să treacă peste copiii săi mai mari şi să-i atribuie fiului Rahelei dreptul de întâi născut.” (Ibidem)
În contrast cu acest tablou, vă invit să privim o altă scenă. Aici haina este mult mai simplă. Unii ar putea-o numi chiar simplistă. Are o singură culoare şi e posibil să fie dintr-o bucată, fără cusături. Şi aceasta trezeşte sentimente şi emoţii, atât în inima posesorului, cât şi în inimile celor din jur. Este oferită tot de către un Părinte… fiilor Săi. Şi, pentru a o prezenta oficial, iată: „Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus” (Apocalipsa 14,12). Iar ei, sfinţii, copiii Tatălui ceresc, vor fi adunaţi înaintea Lui îmbrăcaţi în haine albe.
Ce efecte va avea haina? „Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din Cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.” (Apoca lipsa 3,5)
Viaţa veşnică, bucuria, pacea, toate vor fi partea posesorilor fericitului veşmânt.
Două haine, o istorie a unui pământ zbuciumat şi… noi. Haina pestriţă încă este la modă. În fiecare zi, culorile i se schimbă, îmbierea acestui cameleon fiind tot mai puternică. Ce vom alege? Haina albă, nebăgată în seamă, aşteaptă. Putem alege orice, însă doar una ne va asigura scrierea numelui nostru în Cartea Vieţii.
„Iar Îngerul, luând cuvântul, a zis celor ce erau înaintea Lui: «Dezbrăcaţi-l de hainele murdare de pe el!» Apoi a zis lui Iosua: «Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea şi te îmbrac cu haine de sărbătoare! »” (Zaharia 3,4)
Fie ca în trimestrul următor să experimentăm această transformare. Şi astfel, „îmbrăcaţi în Domnul Hristos” (Romani 13,14), „să trăim frumos, ca în timpul zilei” (Romani 13,13), iar ziua cea mare a revenirii Sale să ne găsească gata, pregătiţi pentru o veşnicie de slavă!
Ciprian Iorgulescu,
Şcoala de Sabat / Lucrarea Personală
