Natura – o sursă de sănătate
Studiul 12
12 martie 2011
Pentru studiul de săptămâna aceasta, citeşte: Gen. 1,27 – 2,25; Gen. 3; Ier. 10,12.13; Ps. 19,1-7; Mat. 6,25-34; Ps. 104.
Text de memorat: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el.” (Ps. 19,1.2)
Dumnezeu i-a creat pe Adam şi pe Eva după chipul Său. Există vreo altă moştenire mai frumoasă decât aceasta? După aceea, El i-a aşezat în Grădina Eden. Mai există vreun loc desăvârşit ca acesta? Aşadar, atât ereditatea, cât şi mediul ofereau un echilibru perfect pentru a genera şi a conserva sănătatea deplină pentru minte şi corp.
Dar a apărut păcatul şi a distrus totul. Odată cu a doua generaţie, au intrat în lume invidia, ura şi violenţa. Şi natura a fost afectată de primele consecinţe ale păcatului, iar, în momentul în care păcatul a devenit intolerabil, potopul a schimbat pentru totdeauna faţa planetei.
Cu toate acestea, natura îşi mai păstrează încă frumuseţea de la început. Ea ne mai oferă încă resurse suficiente pentru a ne satisface nevoile de bază. Tot ea ne poate dărui bucurie, fericire şi bunăstare pentru a compensa parţial nefericirea provocată de păcat.
Astfel, în ciuda convulsiilor ei violente şi fatale uneori, natura poate fi o sursă de sănătate a minţii şi a trupului. De asemenea, ea poate deveni pentru noi un mijloc de apropiere de Creator, sursa oricărui lucru bun: „Orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare” (Iacov 1,17)
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
In ciuda faptului ca pacatul a afectat si afecteaza zi de zi natura, Dumnezeu o reinoieste in fiecare an odata cu venirea primaverii oferindu-ne astfel prilejul sa beneficiem de noi resurse necesare pentru satisfacerea nevoilor de baza. II multumim Domnului pentru iubirea Lui nemarginita!
Atunci când le îngădui ochilor mei să se delecteze cu imaginea câmpiilor verzi, a dealurilor, a livezilor şi a munţilor, când privesc cerul albastru şi respir aerul înviorător al pădurilor, departe de praful şi fumul oraşelor, departe de,,distracţiile” şi agitaţiile vieţii citadine, ÎNVĂŢ SĂ-L CUNOSC pe Dumnezeu prin lucrările mâinilor Sale.
În preajma minunăţiilor naturii, unde pot vedea florile înflorind şi pot auzi cântecul păsărilor, inima mea izbucneşte în cântec, trupul şi mintea îmi sunt alinate la conştientizarea atât de clară a iubirii nemărginite a lui Dumnezeu pentru mine, pentru tine, pentru noi…pentru oameni.
Cei care s-au retras din tumultul stresant al oraselor afirma ca au inceput sa traiasca, sa fie mai sanatosi si tematori de Dumnezeu.