Studiu suplimentar
„Noi ar trebui nu numai să stăpânim adevărul, ci şi să lăsăm adevărul să pună stăpânire pe noi şi, astfel, să avem în noi adevărul şi să fim în adevăr. Dacă va fi aşa, viaţa şi caracterul nostru vor da pe faţă faptul că adevărul realizează ceva pentru noi, că ne sfinţeşte şi ne pregăteşte moral pentru societatea îngerilor din împărăţia slavei. Adevărul pe care îl avem este din cer, iar când religia îşi găseşte locul în inimă, el îşi începe lucrarea de curăţire şi înnobilare, deoarece religia lui Isus Hristos nu-l face niciodată pe un om să fie aspru sau nepoliticos, nepăsător sau cu inima împietrită, ci adevărul de origine cerească, cel care vine de la Dumnezeu, înnobilează şi sfinţeşte, îl face pe om curtenitor, bun, iubitor şi curat, îndepărtează inima lui de piatră, egoismul şi dragostea faţă de lume, şi îl curăţeşte de mândrie şi de ambiţia nesfântă.” – Ellen G. White, Signs of the Times, vol. 1, p. 66
Întrebări pentru discuţie
1. Cât de departe ar trebui să mergem în exprimarea loialităţii faţă de familiile, patronii sau ţara noastră? Care sunt limitele în aceste relaţii?
2. Ce dovadă poţi să vezi în propria viaţă că adevărul a pus stăpânire pe tine? Deşi este important să ne concentrăm asupra lui Hristos şi nu asupra noastră, de asemenea, trebuie să fim cinstiţi cu noi înşine când ne evaluăm viaţa de credinţă (2 Corinteni 13,5).
3. Multe fapte rele au fost săvârşite de oameni care au spus: „Nu am făcut altceva decât să respect ordinele”. Cum trebuie să tratăm noi, creştinii, situaţiile în care ni se cere să facem lucruri despre care ştim că sunt greşite? Cum putem să dezvoltăm credinţa de care avem nevoie pentru a fi neclintiţi, chiar dacă înseamnă a ne împotrivi celor mulţi sau ar putea să fie foarte costisitor pentru noi şi pentru cei dragi ai noştri?
4. Este practic sau posibil să iertăm şi să uităm când am fost jigniţi? Ce principii putem să învăţăm din studiul acestei săptămâni cu privire la iertare, lipsa iertării şi consecinţele faptului de a nu ierta?
5. Magnatul petrolului, John D. Rockefeller, s-a folosit de practici lipsite de scrupule în afaceri, pentru de a-i scoate din competiţie pe concurenţi. El şi-a justificat faptele, spunându-le concurenţilor că trebuie să-i vândă lui companiile şi să-l lase să-şi asume riscurile, părând că făcea un act de caritate pentru ei, în timp ce, de fapt, el îi asimila. Ce lecţii putem să învăţăm din exemplul acesta cu privire la uşurinţa cu care putem să ne justificăm faptele rele?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
