Planul de investiţii al lui Dumnezeu

Chiar dacă pleacă de la Şilo cântând, Ana îl lasă acolo pe micul Samuel. Ea nu mai poartă stigmatul neputinţei de a avea copii, dar se întoarce la o casă goală. Dacă fiul ei a fost consacrat lui Dumnezeu şi va lucra pentru El, cine va avea grijă de ea la bătrâneţe? Cu o credinţă simplă, ea I-a dat lui Dumnezeu tot ce avea mai preţios. În acest sens, Ana ne aduce aminte de Avraam, un alt erou care a fost gata să-l ofere pe fiul său lui Dumnezeu. Aşa cum am observat deja, împlinirea făgăduinţei lui Dumnezeu faţă de Avraam şi Sara a inclus o perioadă îndelungată, în care ei nu au putut avea copii. Totuşi, Dumnezeu „a încercat” credinţa lui Avraam, când băiatul a ajuns deja mare, în timp ce Ana a decis să-l dea pe fiul ei în slujba lui Dumnezeu încă înainte de naşterea lui. După ce a fost înţărcat, copilul a fost adus la Şilo. Puteţi să vă imaginaţi simţămintele pe care trebuie să le fi avut mama lui, când i-a făcut semn de rămas bun, mai ales dacă ţinem seama de faptul că lucrurile nu mergeau atât de bine în casa lui Eli, cel care urma să fie mentorul, îndrumătorul tânărului Samuel?

8. Cum onorează Dumnezeu credinţa şi dragostea Anei? 1 Samuel 2,21

1 Samuel 2

21. Cand a cercetat Domnul pe Ana, ea a ramas insarcinata si a nascut trei fii si doua fiice. Si tanarul Samuel crestea inaintea Domnului.

Ana ar fi putut să refuze să-l dea pe băiatul ei Domnului; ar fi putut să-l păstreze cu egoism, ca fiind singura ei sursă de siguranţă. Totuşi, pentru că l-a dat lui Dumnezeu, nu numai că a primit încă cinci copii, ci lucrul acesta a avut o influenţă profundă şi asupra lui Samuel însuşi. Cu timpul, el a ajuns purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu şi unul dintre cei mai mari educatori şi conducători ai lui Israel.

9. Cu ce pericole ne confruntăm când acumulăm bogăţii? Matei 6,19.20; Luca 12,16-21.

Matei 6

19. Nu va strangeti comori pe pamant, unde le mananca moliile si rugina si unde le sapa si le fura hotii;
20. ci strangeti-va comori in cer, unde nu le mananca moliile si rugina si unde hotii nu le sapa, nici nu le fura.

Luca 12

16. Si le-a spus pilda aceasta: „Tarina unui om bogat rodise mult.
17. Si el se gandea in sine si zicea: „Ce voi face? Fiindca nu mai am loc unde sa-mi strang roadele.”
18. „Iata”, a zis el, „ce voi face: imi voi strica granarele si voi zidi altele mai mari; acolo voi strange toate roadele si toate bunatatile mele;
19. si voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi ani; odihneste-te, mananca, bea si inveseleste-te!”
20. Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar in noaptea aceasta ti se va cere inapoi sufletul; si lucrurile pe care le-ai pregatit ale cui vor fi?”
21. Tot asa este si cu cel ce isi aduna comori pentru el, si nu se imbogateste fata de Dumnezeu.”

Dumnezeu ia toate lucrurile pe care I le dăm, le multiplică şi le dă dimensiuni complet noi, la care nici nu am fi visat vreodată. Ana a învăţat că cele mai mari comori sunt asigurate cu adevărat numai dacă Îi sunt date lui Dumnezeu. Cele pe care le acumulăm pentru noi aici pot să dispară într-o clipă.

Ana a ştiut cine era ea în ochii lui Dumnezeu. Acest simţ al valorii proprii i-a dat libertatea de a dărui.

Trebuie să ne aducem aminte că tot ce avem şi tot ce suntem se datorează numai harului şi bunătăţii lui Dumnezeu faţă de noi. Cum ar trebui să ne ajute gândul acesta să fim mai doritori să-I înapoiem lui Dumnezeu ce ne-a dat , în loc să strângem pentru noi? Ce ne spune despre noi înşine, despre caracterul nostru şi despre lipsa noastră de încredere în Dumnezeu faptul că adunăm bunuri?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO