O binecuvântare potrivită pentru fiecare

9. Ce adevăr creştin important se află în Romani 15,1-3? Ce înseamnă a fi urmaş al lui Isus? Ce alte versete prezintă aceeaşi idee? Cum poţi să aplici tu însuţi principiul acesta?

Romani 15

1 Noi, cari sîntem tari, sîntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi, şi să nu ne plăcem nouă înşine.
2 Fiecare din noi să placă aproapelui, în ce este bine, în vederea zidirii altora.
3 Căci şi Hristos nu Şi -a plăcut Lui însuş; ci, după cum este scris: ,,Ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine, au căzut peste Mine.„

10. Când s-a apropiat de încheierea epistolei, ce urări deosebite a făcut Pavel? Romani 15,5.6.13.33

Romani 15

5 Dumnezeul răbdării şi al mîngîierii să vă facă să aveţi aceleaşi simţiminte, unii faţă de alţii, după pilda lui Hristos Isus;
6 pentruca toţi împreună, cu o inimă şi cu o gură, să slăviţi pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos.
13 Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea, pe care o dă credinţa, pentruca, prin puterea Duhului Sfînt, să fiţi tari în nădejde!
33 Dumnezeul păcii să fie cu voi cu toţi! Amin.

Dumnezeul răbdării” înseamnă „Dumnezeul care îi ajută pe copiii Săi să rabde (să sufere) şi să rămână statornici”. Cuvântul „răbdare”, hopomone, înseamnă „tărie de caracter”, „a îndura cu statornicie”. Cuvântul „mângâiere” ar putea fi tradus cu „încurajare”. „Dumnezeul încurajării” este un Dumnezeu care încurajează. „Dumnezeul nădejdii” este un Dumnezeu care i-a dat nădejde omenirii. În mod asemănător, „Dumnezeul păcii” este un Dumnezeu care dă pace şi în care putem să avem pace.

Ce binecuvântare potrivită se află într-o epistolă a cărei temă dominantă este neprihănirea prin credinţă – încurajare, nădejde, pace! Cât de dureros are lumea noastră nevoie de acestea!

11. După numeroase salutări personale, cum îşi încheie Pavel epistola? Romani 16,25-27

Romani 16

25 Iar Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea şi propovăduirea lui Isus Hristos, -potrivit cu descoperirea tainei, care a fost ţinută ascunsă timp de veacuri,
26 dar a fost arătată acum prin scrierile proorocilor, şi, prin porunca Dumnezeului celui vecinic, a fost adusă la cunoştinţa tuturor Neamurilor, ca să asculte de credinţă, –
27 a lui Dumnezeu, care singur este înţelept, să fie slava, prin Isus Hristos, în vecii vecilor! Amin

Pavel îşi încheie epistola aducându-I laude şi slavă lui Dumnezeu. El este Acela în care creştinii romani şi toţi creştinii pot să-şi pună încrederea în siguranţă pentru a li se confirma starea de fii şi fiice răscumpărate ale lui Dumnezeu, de oameni îndreptăţiţi prin credinţă şi conduşi acum de Duhul lui Dumnezeu.

Pavel este emoţionat de faptul că este propovăduitorul unor veşti aşa de pline de slavă. El numeşte veştile acestea „Evanghelia mea”. El se referă la Evanghelia pe care o proclamă. Totuşi, lucrurile predicate de el au fost confirmate de predicile lui Isus şi de soliile profeţilor. Ele au fost păstrate în taină, nu pentru că Dumnezeu nu a vrut ca oamenii să le ştie, ci pentru că oamenii au refuzat lumina din cer, împiedicându-L pe Dumnezeu să le dea o lumină mai mare. Mai mult, erau unele aspecte ale planului, pe care oamenii nu aveau să fie în stare să le înţeleagă, decât când Mesia avea să vină în trup omenesc. Mesia a demonstrat nu numai cum este Dumnezeu, ci şi ce poate să ajungă omul, bazându-se pe puterea divină. Viaţa unui astfel de om va deveni o viaţă de „ascultare a credinţei”, adică o ascultare care izvorăşte din credinţa în Domnul, care îi îndreptăţeşte pe cei păcătoşi prin neprihănirea dată tuturor celor ce o cer.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO